Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 622 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3, art. 299 alin. 1 si 2 si art. 403 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 28 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 299 alin. 1 şi 2 şi art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tofan Grup Internaţional" - S.A. în Dosarul nr. 3.243/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu autorul excepţiei s-a întors cu menţiunea "destinatar mutat de la adresã".
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã se impune aplicarea dispoziţiilor art. 98 din Codul de procedurã civilã referitoare la pedeapsa neluãrii în seamã a schimbãrii domiciliului uneia dintre pãrţi în timpul judecãţii, dacã aceasta nu este adusã la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar.
Curtea dispune aplicarea prevederilor art. 98 din Codul de procedurã civilã cu privire la autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã arãtând cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.243/302/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 299 alin. 1 şi 2 şi art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Tofan Grup Internaţional" - S.A. într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24 alin. (1), art. 53, art. 126 şi art. 135 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, se aratã cã "recursul trebuie, pentru o unitarã aplicare a legii, sã fie judecat de cãtre o instanţã naţionalã, în cazul nostru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deoarece în acest moment se încalcã dreptul la un recurs efectiv la o instanţã naţionalã, dreptul privind interzicerea discriminãrii, dreptul la un proces echitabil, principiul universalitãţii, principiul statului de drept şi dreptul la apãrare." Încheierea prin care se dispune suspendarea executãrii silite, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, nu trebuie limitatã numai la calea de atac a recursului, ci trebuie supusã şi cãii de atac a apelului, pentru a exista toate garanţiile privind asigurarea drepturilor procesuale ale pãrţilor.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece împrejurarea cã anumite acte de jurisdicţie sunt supuse uneia sau mai multor cãi de atac sau chiar niciunei cãi de atac este o chestiune care ţine de administrarea justiţiei şi nu aduce atingere în niciun fel dreptului la apãrare sau dreptului la o instanţã independentã pentru fiecare cetãţean.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi art. 299 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, aratã cã reglementarea în aceastã materie a fost realizatã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, fiind impusã de o serie de raţiuni majore care erau afectate de reglementarea anterioarã, ce instituia competenţa exclusivã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie de soluţionare a recursurilor.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, faptul cã, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, încheierea de soluţionare a cererii de suspendare a executãrii poate fi atacatã cu recurs reprezintã tocmai o garanţie pentru deplina respectare a exigenţelor care condiţioneazã principiul liberului acces la justiţie şi dreptul la apãrare. Totodatã, cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 3, art. 299 alin. 1 şi 2 şi art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã faţã de art. 16 alin. (1) din Constituţie, se constatã cã prevederile legale criticate nu stabilesc discriminãri, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate pãrţile aflate în aceeaşi situaţie procesualã, fãrã nicio deosebire pe considerente arbitrare. Celelalte dispoziţii din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3, art. 299 alin. 1 şi 2 şi art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 3: "Curţile de apel judecã:
1. în primã instanţã, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autoritãţilor şi instituţiilor centrale;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în primã instanţã;
3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevãzute de lege;
4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor."
- Art. 299: "Hotãrârile date fãrã drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevãzute de lege, hotãrârile altor organe cu activitate jurisdicţionalã sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzãtor.
Recursul se soluţioneazã de instanţa imediat superioarã celei care a pronunţat hotãrârea în apel."
- Art. 403 alin. 3: "Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţã prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat."
Autorul excepţiei considerã cã acestea aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (2) conform cãrora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) potrivit cãruia dreptul la apãrare este garantat, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 126 privitor la instanţele judecãtoreşti şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) referitor la economia României, precum şi ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
Prin <>Decizia nr. 66 din 14 aprilie 1997 , rãmasã definitivã ca urmare a <>Deciziei nr. 443 din 13 noiembrie 1997 , ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 24 decembrie 1997, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, cã Legea fundamentalã nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor cãilor de atac, inclusiv a recursului la Curtea Supremã de Justiţie (devenitã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), ci statueazã principial în art. 128, devenit art. 129 în urma republicãrii Constituţiei, cã, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", iar art. 125 alin. (3), devenit art. 126 alin. (2) în urma republicãrii Constituţiei, prevede cã "prin lege" se stabileşte competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã.
Totodatã, prin <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , Curtea Constituţionalã a statuat cã accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
Aşa fiind, nu se poate reţine încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3), ale art. 11 alin. (2), ale art. 20, ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 126 din Legea fundamentalã, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea observã cã textele de lege criticate sunt norme de procedurã care nu instituie privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare, aşa încât nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
În final, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) referitoare la economia României din Legea fundamentalã nu au incidenţã în speţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 299 alin. 1 şi 2 şi art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tofan Grup Internaţional" - S.A. în Dosarul nr. 3.243/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
