Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 620 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 539 din 28 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicatã de Mirela-Gabi Teodorescu în Dosarul nr. 26.850/233/2009 al Judecãtoriei Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã partea Emilia Manon Cristoloveanu a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare, prin care aratã cã are nevoie de timp pentru a-şi pregãti apãrarea, motivatã prin faptul necomunicãrii unei copii a excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arãtând cã timpul scurs de la data invocãrii excepţiei de neconstituţionalitate pânã la data dezbaterilor în faţa Curţii Constituţionale a fost suficient pentru ca partea Emilia Manon Cristoloveanu sã îşi fi pregãtit apãrarea.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens practica constantã a Curţii Constituţionale şi arãtând cã nu au intervenit elemente noi, care sã determine modificarea acestei practici.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 26.850/233/2009, Judecãtoria Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de petenta Mirela-Gabi Teodorescu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva Rezoluţiei nr. 4.427/P/2009 din data de 14 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângã Judecãtoria Galaţi, prin care s-a dispus neînceperea urmãririi penale pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute la art. 277 şi 278 din Codul muncii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile din Constituţie ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul român, ale art. 4 alin. (1) cu privire la unitatea poporului şi egalitatea cetãţenilor sãi, ale art. 11 alin. (1) şi (2) ce reglementeazã raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) referitoare la drepturile, libertãţile şi obligaţiile constituţionale, ale art. 16 alin. (1) şi (2) ce reglementeazã principiul egalitãţii în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socialã a muncii, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 148 alin. (2) şi (4) cu privire la integrarea în Uniunea Europeanã, ale art. 154 alin. (1) ce reglementeazã conflictul temporal de legi, precum şi ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ce reglementeazã dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.
În motivarea pretinsei încãlcãri a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 148 alin. (2) şi (4) şi art. 154 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, autoarea excepţiei face trimitere la hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 15 iunie 2004, 25 martie 1999 şi 19 martie 1997, pronunţate în cauzele Luntre şi alţii împotriva Moldovei, Iatridis împotriva Greciei şi, respectiv, Hornsby împotriva Greciei, arãtând cã statul nu poate invoca lipsuri financiare pentru a tergiversa punerea în executare a hotãrârilor judecãtoreşti, etapã care face parte integrantã din proces, cã dreptul internaţional are prioritate faţã de dreptul intern, cã a fost privatã de dreptul de a-şi obţine drepturile salariale şi de a dispune de acestea, cã i-a fost încãlcat dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea litigiului într-un termen rezonabil şi cã, prin emiterea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009, puterea executivã a sãvârşit o imixtiune gravã în sfera atribuţiilor puterii judecãtoreşti, încãlcând principiul separaţiei puterilor în stat.
Referitor la încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, autoarea susţine cã i-a fost limitat dreptul de a obţine executarea silitã a drepturilor salariale şi cã astfel i-a fost aplicat un regim discriminatoriu în raport cu salariaţii din sectorul privat.
De asemenea, autoarea pretinde cã prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 încalcã principiul egalitãţii în drepturi, prevãzut la art. 16 din Constituţie, şi principiul liberului acces la justiţie, prevãzut la art. 21 din Constituţie.
Judecãtoria Galaţi - Secţia penalã, în încheierea pronunţatã, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã de reclamantã, arãtând doar cã aceasta întruneşte criteriile de admisibilitate prevãzute la art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992. Opinia instanţei a fost solicitatã de cãtre Curtea Constituţionalã prin Adresa nr. 2.648 din 2 mai 2011, la care Judecãtoria Galaţi a rãspuns prin Adresa nr. 2.764 din 6 mai 2011, arãtând cã remiterea opiniei instanţei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã în Dosarul nr. 26.850/233/2009 al Judecãtoriei Galaţi nu a fost posibilã, întrucât doamna judecãtor Geanina Elena Deliu se afla la data primirii adresei Curţii Constituţionale în concediu prenatal, lipsind din localitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul român, ale art. 4 alin. (1) cu privire la unitatea poporului şi egalitatea cetãţenilor sãi, ale art. 11 alin. (1) şi (2) ce reglementeazã raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) referitoare la drepturile, libertãţile şi obligaţiile constituţionale, ale art. 16 alin. (1) şi (2) ce reglementeazã principiul egalitãţii în drepturi, ale art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului" ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socialã a muncii, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 148 alin. (2) şi (4) cu privire la integrarea în Uniunea Europeanã, ale art. 154 alin. (1) ce reglementeazã conflictul temporal de legi, precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ce reglementeazã dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea Constituţionalã a reţinut în Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, cã "nu se poate reţine existenţa niciunei discriminãri între debitori, în sensul cã statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotãrârilor judecãtoreşti. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificatã în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând cã nu urmãreşte un scop legitim sau nu pãstreazã un raport rezonabil de proporţionalitat» între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotãrârile pronunţate în cauzele «Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene» împotriva Belgiei, 1968, Marckx împotriva Belgiei, 1979, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004). Totodatã, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiazã de o anumitã marjã de apreciere în a decide dacã şi în ce mãsurã diferenţele între diversele situaţii similare justificã un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variazã în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens, a se vedea hotãrârile pronunţate în cauzele «Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene» împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004). Or, în cauza de faţã, astfel cum s-a arãtat şi mai sus, mãsura contestatã urmãreşte un scop legitim - asigurarea stabilitãţii economice a ţãrii - şi pãstreazã un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonatã a hotãrârilor judecãtoreşti în cauzã. Astfel, situaţia particularã ivitã şi motivatã prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamã o diferenţã evidentã de tratament juridic".
2. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea Constituţionalã a reţinut printr-o jurisprudenţã constantã cã "procesul civil parcurge douã faze: judecata şi executarea silitã, aceasta din urmã intervenind în cazul hotãrârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în mãsura în care debitorul nu îşi executã de bunãvoie obligaţia". Însã "actul normativ criticat este o mãsurã de naturã sã întãreascã finalitatea procesului judiciar, în sensul cã reprezintã un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. Faptul cã acesta îşi executã creanţa într-o perioadã de 3 ani nu reprezintã o duratã excesivã a executãrii unei hotãrâri judecãtoreşti, datoritã caracterului sistemic al problemelor apãrute în legãturã cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. De altfel, chiar şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, soluţionând Cererea nr. 60.858/00 şi pronunţând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat cã un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotãrâri judecãtoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vãditã de fonduri a unitãţii militare debitoare. Totodatã, în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a apreciat cã o autoritate statalã nu ar putea sã invoce lipsa de lichiditãţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, în cauza de faţã, Guvernul român nu numai cã nu refuzã executarea hotãrârilor judecãtoreşti, ci se obligã la plata eşalonatã a sumelor prevãzute prin acestea. Executarea eşalonatã a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bãneşti nu este interzisã în niciun mod de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altã modalitate de executare, fãrã ca acest lucru sã însemne cã este singura şi unica modalitate posibilã de executare pe care Guvernul o poate aplica." (A se vedea în acest sens Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie, şi Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010).
3. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale de la art. 44, Curtea Constituţionalã a reţinut în Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, şi în Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, cã "Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã despãgubirea recunoscutã printr-o decizie definitivã şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plãţii într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul cã lipsa de lichiditãţi nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţã criticate, nu neagã existenţa şi întinderea despãgubirilor constatate prin hotãrâri judecãtoreşti şi nu refuzã punerea în aplicare a acestora. Mãsura criticatã este mai degrabã una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate."
4. Având în vedere cele de mai sus, Curtea a reţinut în Decizia nr. 712 din 25 mai 2010 cã nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
5. Referitor la pretinsa încãlcare prin prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 a dispoziţiilor din Constituţie ale art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 4 alin. (1), ale art. 11 alin. (1) şi (2), ale art. 15 alin. (1), ale art. 20, ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 148 alin. (2) şi (4), Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã, nevizând ipoteza normativã a textului legal criticat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicatã de Mirela-Gabi Teodorescu în Dosarul nr. 26.850/233/2009 al Judecãtoriei Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
