Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 62 din 2 aprilie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala, raportate la dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: Curtea Constitutionala PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 mai 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedura penalã, raportate la dispoziţiile art. 149 alin. 3 din acelaşi cod, ridicatã de Chira Dragos în Dosarul nr. 3.424/1997 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 26 martie 1998 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când, având nevoie de timp pentru deliberare, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 2 aprilie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 3.424/1997, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedura penalã, raportate la dispoziţiile art. 149 alin. 3 al aceluiaşi cod.
Asa cum rezulta din cererea adresatã instanţei, autorul exceptiei a atacat exclusiv dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, care prevãd ca "arestarea inculpatului în cursul judecaţii dureazã pana la soluţionarea definitiva a cauzei, afarã de cazul când instanta dispune revocarea ei", întrucât aceste dispoziţii sunt în contradictie cu prevederile art. 23 din Constituţie, potrivit cãrora "mãsura arestãrii preventive poate fi luatã pe termen de cel mult 30 de zile şi prelungitã în condiţiile legii". Din încheierea de sesizare rezulta ca excepţia ridicatã "vizeazã faptul ca instanta de judecata nu a verificat legalitatea menţinerii arestãrii preventive din 30 în 30 de zile, începând cu primul termen de judecata, conform art. 300 din Codul de procedura penalã, raportat la art. 149 alineatul ultim din Codul de procedura penalã". De asemenea, în încheiere se menţioneazã ca autorul exceptiei a arãtat în fata instanţei de judecata ca "art. 23 din Constituţia României prevede ca mãsura arestãrii preventive poate fi luatã pe termen de 30 de zile şi ca, prin urmare, verificarea conform art. 300 din Codul de procedura penalã trebuie facuta şi atunci când inculpatul a fost trimis în judecata în stare de arest, din 30 în 30 de zile, iar nu numai la primul termen de judecata". El a mai susţinut în continuare ca "nu se poate retine ca o exigenta a prelungirii arestãrii inculpatului doar cazul în care mãsura arestãrii a fost luatã de instanta, arãtând ca, din interpretarea sistematica a art. 300, art. 149, coroborate cu art. 148 şi 150 din Codul de procedura penalã, ce definesc operaţiunile premergãtoare luãrii acestei mãsuri, se demonstreaza fãrã echivoc ca prelungirea arestãrii dispusã de procuror nu poate fi facuta sine die doar prin confirmarea acesteia la primul termen de judecata".
În temeiul art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicatã, instanta de judecata a respins ca inadmisibila excepţia privind dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, retinand ca, prin deciziile nr. 60/1994 şi nr. 20/1995, Curtea Constituţionalã a statuat "ca este neconstitutional textul care dispune ca, dupã luarea mãsurii arestãrii de cãtre instanta de judecata, inculpatul este lãsat la dispoziţia instanţei, fãrã a mai fi nevoie sa i se prelungeascã durata arestãrii din 30 în 30 de zile".
Referitor la excepţia ce priveşte dispoziţiile art. 300 din Codul de procedura penalã, instanta şi-a exprimat opinia ca, pe calea exceptiei, s-a ridicat o problema vizând modul de interpretare şi aplicare a legii, iar Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa în acest sens, "ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei". Cu toate acestea, instanta a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedura penalã, raportate la cele ale art. 149 alin. 3 din acelaşi cod.
Cat priveşte art. 300 din Codul de procedura penalã, luat ut singuli, instanta a apreciat ca "acesta este conform cu normele constituţionale, constituind o garanţie a dreptului la libertate individualã, a accesului liber la justiţie".
În scopul soluţionãrii cauzei, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca ceea ce se reclama, de fapt, nu este neconstituţionalitatea art. 300 din Codul de procedura penalã, ci neaplicarea de cãtre instanta a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã. Sub acest aspect, Curtea Constituţionalã "nu se poate pronunţa nici asupra modului de interpretare şi nici asupra modului de aplicare a legii".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, actele şi lucrãrile dosarului, raportul judecãtorului-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susţinerile reprezentantului Ministerului Public şi dispoziţiile legale arãtate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, constata urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Art. 300 din Codul de procedura penalã are urmãtorul cuprins:
"Instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima înfãţişare, regularitatea actului de sesizare.
În cazul când se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlãturatã de îndatã şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.
În cauzele în care inculpatul este arestat, instanta legal sesizatã este, de asemenea, datoare sa verifice din oficiu, la prima înfãţişare, regularitatea luãrii şi menţinerii acestei mãsuri".
Este de observat ca primele doua alineate nu reglementeazã durata arestãrii inculpatului şi ca soluţionarea cauzei nu depinde de aceste dispoziţii.
Luând în considerare prevederile art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora Curtea Constituţionalã decide numai asupra dispoziţiilor legale în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei, excepţia referitoare la prevederile alin. 1 şi 2 ale art. 300 din Codul de procedura penalã urmeazã sa fie respinsã ca inadmisibila.
Cu privire la dispoziţiile art. 300 alin. 3 din Codul de procedura penalã, se constata ca acestea au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998, statuand ca prevederile art. 300 alin. 3 sunt constituţionale, deoarece nu contravin dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Constituţie. Obligaţia instanţei de a verifica la prima înfãţişare regularitatea luãrii şi menţinerii stãrii de arest a inculpatului este în concordanta cu dispoziţiile constituţionale anterior menţionate. Aceasta obligaţie a instanţei de a verifica este o garanţie legalã a respectãrii principiului libertãţii individuale, prevãzut la art. 23 din Constituţie, în mod deosebit a dispoziţiilor alin. (6) al acestui articol, potrivit cãrora "eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacã motivele acestor mãsuri au dispãrut".
Considerentele care fundamenteazã decizia menţionatã subzistã şi în speta de fata, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa le infirme şi sa facã necesarã reconsiderarea lor.
Prin aceeaşi decizie Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã şi a constatat ca prevederea potrivit cãreia "Arestarea inculpatului în cursul judecaţii dureazã pana la soluţionarea definitiva a cauzei" este neconstitutionala, urmând ca în legatura cu durata arestãrii sa se facã aplicarea directa a art. 23 alin. (4) din Constituţie.
Asa cum rezulta din considerentele deciziei, la expirarea termenului de 30 de zile, instanta are obligaţia constituţionalã de a verifica, din oficiu, dacã se impune menţinerea mãsurii arestãrii preventive şi, în caz afirmativ, de a se dispune prelungirea acesteia cu cel mult 30 de zile. Dupã expirarea acestui termen, dacã subzistã motivele arestãrii, instanta de judecata poate, în condiţiile prevãzute la art. 23 din Constituţie, sa prelungeascã durata arestãrii, însã de fiecare data pana la cel mult 30 de zile.
Având în vedere ca, potrivit prevederilor art. 25 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã este obligatorie erga omnes, rezulta ca şi prevederile art. 300 alin. 3 din Codul de procedura penalã se vor raporta la dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Constituţie, astfel cum s-a statuat prin decizia menţionatã.
Fata de aceste considerente, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1), (3) şi (6) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedura penalã, raportate la dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Chira Dragos în Dosarul nr. 3.424/1997 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 2 aprilie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Claudia Miu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
