Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 62 din 11 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 130 din 27 februarie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Flaviu Plata în Dosarul nr. 1.842/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se prezintã pãrţile intimate Eugenia Ivan, Nicolae Ivan şi Elena Plata, lipsa fiind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Pãrţile intimate Eugenia Ivan şi Nicolae Ivan solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate pentru considerentele reţinute de instanta de judecata în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, considerând ca aceasta a fost ridicatã pentru tergiversarea cauzei.
Partea intimata Elena Plata solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã de cãtre autorul exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin dreptului la apãrare, ci, dimpotriva, dau eficienta principiului celeritatii cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.842/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Flaviu Plata într-o cauza civilã având ca obiect ieşirea din indiviziune.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor art. 17 şi 24 din Constituţia României, dat fiind ca incalca dreptul la apãrare al cetãţenilor romani aflaţi în strãinãtate, neexistand garanţia ca, în cazul unui proces în care au calitatea de parte, vor lua cunostinta de conţinutul actelor procedurale efectuate.
În încheierea prin care a sesizat Curtea Constituţionalã, instanta de judecata a formulat opinia ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât prin instituirea obligaţiei pârâtului care locuieşte în strãinãtate de a-şi alege domiciliul în România pentru comunicarea actelor procedurale, legiuitorul nu incalca dreptul la apãrare şi nici nu creeazã un regim discriminatoriu cetãţenilor romani aflaţi în strãinãtate. Prin dispoziţia legalã criticata se da eficienta principiului celeritatii soluţionãrii cauzei şi se inlatura posibilitatea exercitãrii abuzive a drepturilor procesuale, fãrã ca prin aceasta sa fie afectat domeniul de reglementare a garanţiilor procesuale, respectiv dreptul partii de a-şi formula apãrãri şi cereri proprii şi de a recurge la asistenta juridicã în vederea desfãşurãrii unui proces echitabil, în limite temporale rezonabile.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul României a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. 5/11.672/A.N. din 20 noiembrie 2002, în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În motivarea acestui punct de vedere Guvernul arata ca prin introducerea dispoziţiei potrivit cãreia paratul este informat, prin citaţie, ca are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde i se vor face toate comunicãrile privind procesul, s-a urmãrit evitarea acordãrii de termene foarte lungi şi amânãri repetate. Departe de a constitui un text ce incalca drepturile consacrate constituţional, "reglementarea criticata se înscrie în cadrul mãsurilor subsumate obiectivului general privind realizarea unui echilibru între exigenţele unui sistem judiciar echitabil şi în acelaşi timp eficient, cu respectarea ferma a drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale pãrţilor, a principiilor ce guverneazã activitatea de infaptuire a justiţiei, în cadrul cãrora asigurarea celeritatii constituie o condiţie esenţialã pentru o justiţie eficienta".
Avocatul Poporului a transmis punctul sau de vedere prin Adresa nr. 8.860 din 23 octombrie 2002, în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, cu motivarea ca, prin efectuarea actelor procedurale în modul prescris prin textul de lege criticat, dreptul la apãrare, ca totalitate de drepturi şi reguli procedurale care oferã pãrţilor posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului, este respectat, inclusiv prin reglementarea posibilitatii preşedintelui instanţei de a fixa un termen mai lung în situaţia în care paratul locuieşte în strãinãtate.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedura civilã, introduse prin <>art. I pct. 43 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, care au urmãtorul conţinut: "Dacã paratul locuieşte în strãinãtate, preşedintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citaţie paratul va fi informat ca are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmeazã sa i se facã toate comunicãrile privind procesul. În cazul în care paratul nu se conformeazã acestei obligaţii, comunicãrile se vor face prin scrisoare recomandatã, recipisa de predare la posta romana a scrisorii, în cuprinsul cãreia vor fi menţionate actele ce se expediazã, ţinând loc de dovada de îndeplinire a procedurii."
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 17: "Cetãţenii romani se bucura în strãinãtate de protecţia statului roman şi trebuie sa-şi îndeplineascã obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din ţara.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin dispoziţiile legale criticate s-au instituit norme de procedura prin care se urmãreşte a se asigura echitatea procesului şi soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, în ipoteza în care paratul locuieşte în strãinãtate.
În acest sens, Curtea retine ca exigenta unui proces echitabil implica, între altele, efectuarea actelor de procedura într-un mod care sa facã posibila desfãşurarea normalã a procesului, fãrã întreruperi şi amânãri de natura sa întârzie în mod pagubitor stabilirea pe cale judiciarã a situaţiei drepturilor subiective disputate de pãrţi.
În cazul în care una dintre pãrţi se afla în strãinãtate, exigenta asigurãrii celeritatii procesului nu se poate realiza decât prin îndeplinirea actelor de procedura în modul reglementat prin textul de lege criticat de autorul exceptiei, cãci, altfel, desfãşurarea judecaţii s-ar întârzia foarte mult, într-un mod pagubitor şi deci inechitabil pentru partea în proces domiciliata în ţara.
Având, asadar, în vedere ca prin dispoziţiile legale care formeazã obiectul exceptiei de neconstituţionalitate nu se incalca dreptul la apãrare sau un alt drept constituţional al partii în proces aflate în strãinãtate, ci se asigura judecarea cauzei într-un termen rezonabil, în folosul tuturor pãrţilor, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Flaviu Plata în Dosarul nr. 1.842/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
