Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 619 din 17 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul National Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.122 din 13 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Ana Curelea şi Floriana Bordei în Dosarul nr. 1.700/2005 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza aflându-se în stare de judecatã, Curtea acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât autorii acesteia solicitã, în realitate, modificarea textului de lege criticat, or acest lucru excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.700/2005, Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ana Curelea şi Floriana Bordei într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Ministerului Justiţiei, a Curţii de Apel Craiova şi a Tribunalului Mehedinţi la plata unor drepturi salariale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (3) din Constituţie. În argumentarea contrarietãţii dintre textul criticat şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie aratã cã, "în realitate, nu existã complete specializate pentru soluţionarea cauzelor de corupţie, în practicã, toţi judecãtorii sau marea majoritate a judecãtorilor secţiilor penale ale tribunalelor şi curţilor de apel soluţionând acest gen de cauze", astfel încât nu se justificã acordarea unor drepturi salariale sporite. De asemenea, precizeazã cã aceste cauze nu necesitã nici o specializare anume şi nici nu presupun un grad de complexitate sporit faţã de alte categorii de cauze, soluţionate de alte secţii ale aceloraşi instanţe. Mai aratã cã acest gen de cauze nu supune judecãtorul unor pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul care le-a instrumentat sau judecãtorul care soluţioneazã alte tipuri de cauze. În continuare, apreciazã cã acordarea drepturilor salariale prevãzute de <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 numai anumitor judecãtori este contrarã dispoziţiilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, întrucât repartizarea judecãtorilor pe secţii şi desemnarea celor specializaţi în cauze de corupţie constituie atributul preşedintelui instanţei. De aceea, în opinia autorilor excepţiei, "a lãsa la îndemâna conducerii instanţei acordarea sau neacordarea unor drepturi salariale atenteazã la independenţa judecãtorului, care are o componentã importantã în independenţa materialã".
Tribunalul Mehedinţi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Aceasta deoarece acordarea unui spor de 40% din indemnizaţia de încadrare lunarã judecãtorilor care compun completele de judecatã specializate în infracţiuni de corupţie nu are la bazã criterii de ordin obiectiv şi raţional şi determinã o discriminare în raport cu ceilalţi judecãtori care soluţioneazã cauze penale, civile, comerciale sau de contencios administrativ. Considerã cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei, "întrucât practicarea unor discriminãri în acordarea drepturilor salariale corpului magistraţilor aduce atingere independenţei judecãtorului".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul precizeazã cã <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 a fost modificat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea mãsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 601/2004 , devenind art. 28 alin. (5). Considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens afirmã cã textul de lege criticat trebuie interpretat în lumina dispoziţiilor Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptatã la New York în 2003, şi ale Convenţiei penale privind corupţia, din 1999, a Consiliului Europei, ambele ratificate de România. Menţioneazã art. 36 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, potrivit cãruia în fiecare stat parte trebuie "sã existe unul sau mai multe organisme ori persoane specializate în lupta împotriva corupţiei", iar aceste organisme trebuie sã se bucure de o "independenţã necesarã [... ] pentru a putea exercita eficient funcţiile lor la adãpost de orice influenţã necuvenitã" şi sã dispunã de un personal care "ar trebui sã aibã formarea şi resursele adecvate pentru a-şi exercita sarcinile". De aceea, apreciazã cã <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 "reprezintã o transpunere în dreptul intern a unor prevederi internaţionale privind prevenirea şi combaterea corupţiei, pe care România este obligatã sã le respecte, ca parte semnatarã a Convenţiilor". În sprijinul acestei afirmaţii menţioneazã şi Strategia naţionalã anticorupţie pe perioada 2005-2007 şi Planul de acţiune pentru implementarea acestei strategii, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 231/2005 . Considerã cã autorii excepţiei dau o interpretare eronatã principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, prevederile criticate neinstituind nici privilegii şi nici discriminãri, ele aplicându-se în mod egal "tuturor persoanelor specializate în lupta contra corupţiei, ce funcţioneazã în cadrul sistemului judiciar". Precizeazã cã "diferenţierea de tratament pentru aceste categorii de persoane are la bazã criterii obiective privind pregãtirea lor profesionalã diferitã, specializatã şi formarea lor anume pentru activitatea de urmãrire şi judecare a infracţiunilor de corupţie, ca şi specificul acestor activitãţi, având în vedere, printre altele, şi tipologiile diferite ale cazurilor de corupţie, ca şi specificul cooperãrii judiciare între structurile specializate din sistemul nostru judiciar şi structuri similare din alte state". Referitor la modul de aplicare a textului de lege criticat, aratã cã acest aspect nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.
În ceea ce priveşte critica formulatã prin raportare la prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie, Guvernul apreciazã cã nu este întemeiatã, întrucât prin <>Hotãrârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 71/2005 asupra Regulamentului de ordine interioarã a instanţelor judecãtoreşti, "s-a prevãzut cã repartizarea cauzelor se va efectua în sistem informatic, prin programele MJREP sau ECRIS, iar, în cazul în care repartizarea în acest sistem nu se poate aplica, repartizarea cauzelor se efectueazã prin metoda sistemului ciclic". Prin urmare, "aceste sisteme funcţioneazã pe criterii obiective, înlãturând posibilitatea de subiectivism ce ar fi putut s-o manifeste repartizarea de cãtre preşedintele instanţei a dosarelor pe complete". În plus, precizeazã cã "în Regulamentul menţionat s-au prevãzut o serie de dispoziţii amãnunţite privind aplicarea criteriului aleatoriu în repartizarea dosarelor pe complete, care constituie garanţii ale funcţionãrii obiective a sistemelor de repartizare".
Avocatul Poporului menţioneazã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 a fost modificatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea mãsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, iar art. 28 alin. (4) a devenit <>art. 28 alin. (5), prin Legea nr. 601/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 . Apreciazã cã prevederile criticate de autorii excepţiei nu contravin principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât acesta nu presupune uniformitate, aşa încât la situaţii diferite se impune un tratament juridic diferit. În acest sens, considerã cã "stabilirea unui tratament juridic diferenţiat în cazul categoriilor de personal prevãzute de dispoziţiile legale criticate reprezintã o opţiune a legiuitorului, justificatã de complexitatea activitãţii desfãşurate, precum şi de necesitatea instituirii unor mãsuri imediate pentru întãrirea capacitãţii Parchetului Naţional Anticorupţie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie". Mai aratã cã dispoziţiile <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 nu instituie privilegii sau discriminãri pe criteriile prevãzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 124 alin. (3) din Legea fundamentalã, considerã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 503/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. Anterior sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 28 alin. (4) au fost modificate prin prevederile <>art. IV pct. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 601/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, a fost emisã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005. Articolul I pct. 1 al acestei ordonanţe prevede cã "Titlul ordonanţei de urgenţã va avea urmãtorul cuprins: «Ordonanţã de urgenţã privind Departamentul Naţional Anticorupţie»". De asemenea, art. II lit. a) din aceeaşi ordonanţã stabileşte cã în cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 503/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi în orice alte acte normative care cuprind referiri la Parchetul Naţional Anticorupţie, denumirea "Parchetul Naţional Anticorupţie" se înlocuieşte cu "Departamentul Naţional Anticorupţie".
Prin urmare, obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, al cãror conţinut este urmãtorul: "(5) Personalul prevãzut la alin. (1), judecãtorii care compun completele de judecatã specializate în infracţiunile de corupţie - potrivit <>art. 29 din Legea nr. 78/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare -, procurorii care participã la judecarea acestor cauze, preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adjuncţii sãi şi procurorii din Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiazã de un spor de 40% la indemnizaţia de încadrare brutã lunarã. Personalul din Departamentul Naţional Anticorupţie prevãzut la alin. (2) şi (3) beneficiazã de un spor de 30% pentru activitatea specializatã de combatere a infracţiunilor de corupţie pe care o desfãşoarã."
În opinia autorilor excepţiei, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (3) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 124 alin. (3): "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã prevederile <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Prin numeroase decizii, Curtea Constituţionalã a respins aceastã excepţie de neconstituţionalitate ca inadmisibilã. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 447 din 15 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 30 septembrie 2005, Curtea a reţinut cã, în realitate, "autorii excepţiei nu sunt nemulţumiţi pentru faptul cã s-au acordat sporuri la indemnizaţie unor categorii de magistraţi, ci urmãresc modificarea ori completarea textului de lege criticat în sensul ca de sporurile respective sã beneficieze deopotrivã toţi magistraţii. Conform prevederilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã nu poate nici modifica şi nici completa prevederea legalã supusã controlului". În considerentele aceleiaşi decizii, s-a mai reţinut cã, "Printre mãsurile de protecţie socialã de care beneficiazã salariaţii, art. 41 alin. (2) din Constituţie prevede "instituirea unui salariu minim brut pe ţarã". În afarã de aceastã obligaţie constituţionalã, este dreptul legiuitorului sã reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizaţiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum şi a sporurilor sau adaosurilor la indemnizaţiile şi salariile de bazã. Astfel, numai legiuitorul poate aprecia şi stabili dacã şi ce anume sporuri sau adaosuri acordã anumitor categorii de salariaţi, cu singura condiţie ca de sporurile sau adaosurile prevãzute sã beneficieze toţi salariaţii care se aflã în situaţii identice sub toate aspectele funcţiilor în care sunt încadraţi, ale naturii şi volumului activitãţii pe care o desfãşoarã, ale importanţei şi riscurilor muncii lor şi în privinţa oricãror alte elemente specifice". De asemenea, prin <>Decizia nr. 395 din 12 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, Curtea a observat cã "Justificarea instituirii acestui spor, în condiţiile în care nu existã specializãri pentru anumite categorii de magistraţi, cum sunt judecãtorii care compun completele de judecatã specializate în infracţiunile de corupţie sau procurorii care participã la judecarea acestor cauze, reprezintã o problemã de legiferare, iar nu una de constituţionalitate". Aceeaşi concluzie a stat şi la baza pronunţãrii <>Deciziei nr. 328 din 21 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 1 august 2005.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice modificarea acestei jurisprudenţe, excepţia de neconstitu-ţionalitate va fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Ana Curelea şi Floriana Bordei în Dosarul nr. 1.700/2005 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
