Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 617 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 si 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si art. 480 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 395 din 11 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi art. 480 din Codul civil, excepţie ridicatã de Maria Dumitru şi Elena-Constanţa Dumitru în Dosarul nr. 9.516/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei Maria Dumitru, personal şi asistat de avocatul Simona Neculae, cu delegaţie la dosar, şi apãrãtorul pãrţii Maria Anghelescu, avocatul Daniel Moisei, cu delegaţie la dosar. Lipseşte celãlalt autor al excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Avocatul Simona Neculae solicitã amânarea judecãrii cauzei în vederea studierii dosarului, arãtând faptul cã nu a avut suficient timp pentru a pregãti pledoaria în vederea susţinerii excepţiei de neconstituţionalitate, de vreme ce a fost angajatã, ca apãrãtor al autorului excepţiei, în preziua termenului de judecatã de la aceastã datã.
Apãrãtorul pãrţii Maria Anghelescu se opune cererii de acordare a unui nou termen de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare a judecãrii cauzei, motivat de faptul cã, în cauzã, Curtea Constituţionalã a mai acordat un termen pentru lipsã de apãrare, solicitat de acelaşi autor al excepţiei.
Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecatã.
Cauza este în stare de judecatã.
Apãrãtorul autorului prezent solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele dezvoltate în notele scrise aflate la dosarul cauzei.
Apãrãtorul pãrţii Maria Anghelescu solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv <>deciziile nr. 157/2004 şi nr. 711/2008.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 9.516/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi art. 480 din Codul civil. Excepţia a fost ridicatã de Maria Dumitru şi Elena-Constanţa Dumitru într-o cauzã civilã având ca obiect apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.843 din 26 martie 2008, pronunţatã de Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti, prin care s-a admis acţiunea în evacuare formulatã de Maria Anghelescu în contradictoriu cu autorii excepţiei de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin cã textele de lege criticate instituie o discriminare între persoanele ale cãror contracte de vânzare-cumpãrare au fost desfiinţate prin hotãrâre judecãtoreascã, întrucât au fost încheiate cu încãlcarea prevederilor <>Legii nr. 112/1995 , acestea având dreptul sã încheie contracte de închiriere, şi cei care au fost de bunã-credinţã la încheierea contractelor de vânzarecumpãrare, dar în cazul cãrora acţiunile în revendicare ale foştilor proprietari au fost admise, şi care nu pot încheia contracte de închiriere pentru imobilele în care locuiesc, în aceastã din urmã situaţie aflându-se şi autorii excepţiei. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, susţin cã existã o diferenţã de termeni juridici între dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (7) care se referã la "sarcinile care revin proprietarului" şi cele ale textului de lege criticat care face referire la "limitele impuse de lege", solicitând "respectarea întocmai a spiritului dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 ".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) care garanteazã dreptul de proprietate, întrucât împiedicã proprietarii a se folosi de bunurile aflate în proprietatea lor, în mod liber, şi de a le culege fructele. Totodatã, apreciazã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece, în ceea ce priveşte dreptul de folosinţã, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 vizeazã numai o anumitã categorie de proprietari. În ceea ce priveşte prevederile art. 480 din Codul civil, considerã cã acestea sunt constituţionale, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, aratã cã prevederile <>art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 referitoare la raporturile contractuale în materia contractului de închiriere se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare şi, totodatã, nu este de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţilor de a beneficia de un proces echitabil, precum şi judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate, aratã cã legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, având urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "Contractele de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, precum şi cele folosite de aşezãmintele social-culturale şi de învãţãmânt, de partide politice, de sindicate şi de alte organizaţii neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform <>Legii nr. 17/1994 şi aflate în curs de executare la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, se prelungesc de drept pentru o perioadã de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a acesteia, în aceleaşi condiţii, cu excepţia nivelului chiriei.";
- Art. 2: "Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul <>Legii nr. 17/1994 , pentru suprafeţele cu destinaţia de locuinţe, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriaşilor, pentru o perioadã de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.";
- Art. 3: "Durata contractelor de închiriere încheiate dupã prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere în baza <>Legii nr. 17/1994 , pentru suprafeţele locative folosite de unitãţi de învãţãmânt sau de aşezãminte social-culturale, redobândite de foştii proprietari sau de moştenitorii acestora anterior intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, se prelungeşte, la cererea chiriaşului, pentru o perioadã de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.";
[...]
- Art. 6: "În cazul contractelor de vânzare-cumpãrare încheiate cu încãlcarea prevederilor <>Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi desfiinţate prin hotãrâre judecãtoreascã, proprietarul recunoscut de justiţie va încheia cu persoanele care au cumpãrat locuinţa în baza <>Legii nr. 112/1995 şi care o ocupã efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadã de 5 ani."
Totodatã, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 480 din Codul civil, cu urmãtorul conţinut: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însã în limitele determinate de lege."
Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 44 alin. (7) potrivit cãrora dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , în ansamblu, au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin <>deciziile nr. 582 din 20 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 21 iulie 2008, nr. 88 din 4 mai 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, şi nr. 97 din 18 mai 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, Curtea statuând în sensul constituţionalitãţii acestora.
Astfel, Curtea a decis cã mãsurile de protecţie a chiriaşilor instituite prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 îşi au temeiul constituţional în prevederile art. 47 alin. (1) şi în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, finalitatea acestei ordonanţe fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii juridice situaţiilor litigioase, asigurându-se posibilitatea pentru proprietar de a-şi exercita atributele dreptului sãu de proprietate şi, în acelaşi timp, protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri.
În ceea ce priveşte susţinerea contrarietãţii prevederilor criticate din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 raportat la dispoziţiile <>art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã prin deciziile nr. 761 din 18 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, şi nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, pronunţându-se cu privire la constituţionalitatea art. 1, 2 şi 6 din actul normativ menţionat, a statuat cã instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvãri diferite nu poate fi apreciatã drept o încãlcare a principiului egalitãţii în faţa legii.
Atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, neexistând temeiuri pentru modificarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie.
Totodatã, Curtea observã cã prevederile legale criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de vreme ce autorii au beneficiat de toate garanţiile procesuale în soluţionarea acţiunii în evacuare formulate în contradictoriu cu aceştia, fiind întemeiatã existenţa şi aplicarea unor exigenţe rezonabile fãrã a cãror satisfacere chiriaşul nu ar putea fi obligat sã elibereze locuinţa.
II. Asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 480 din Codul civil Curtea constatã cã s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum <>deciziile nr. 873 din 30 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, nr. 925 din 14 decembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, nr. 937 din 18 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, şi nr. 323 din 13 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, statuând cã aceste prevederi sunt constituţionale. Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 480 din Codul civil dau definiţia legalã a proprietãţii, precizând cã dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultã din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real - usus, fructus şi abusus - cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însã a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege şi, de asemenea, se aplicã tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, fãrã discriminãri, fiind astfel respectat principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi art. 480 din Codul civil, excepţie ridicatã de Maria Dumitru şi Elena-Constanţa Dumitru în Dosarul nr. 9.516/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
