Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 615 din 27 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2), art. 17 lit. e) si f), art. 20 lit. h), art. 24 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 553 din 22 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2), art. 17 lit. e) şi f), art. 20 lit. h), art. 24 alin. (1) şi <>art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Euromod Com" - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 273/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 273/120/2007, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2), art. 17 lit. e) şi f), art. 20 lit. h), art. 24 alin. (1) şi <>art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Euromod Com" - S.R.L. din Târgovişte.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 13 alin. (2) din lege, care stabilesc posibilitatea administratorului judiciar sau lichidatorului, iar nu a judecãtorului-sindic, de a convoca dupã bunul plac creditorii, uneori chiar împotriva intereselor acestora, fãrã a prevedea în mod concret condiţiile de convocare, vin în contradicţie cu principiul constituţional al liberului acces la justiţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. e) şi f), acestea sunt neconstituţionale întrucât avantajeazã creditorii care fac parte din comitetul creditorilor, plasându-i pe o poziţie dominantã de pe care pot adopta decizii şi lua hotãrâri în detrimentul restului creditorilor. Creditorii din comitet, prin deciziile lor, urmãresc satisfacerea interesului personal, iar nu desfãşurarea procedurii insolvenţei în condiţii obiective, de naturã sã acopere şi creanţele creditorilor minoritari. Prin urmare, textele de lege criticate încalcã principiul egalitãţii pãrţilor în faţa instanţei, precum şi principiul contradictorialitãţii procesului civil.
Dispoziţiile <>art. 20 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, întrucât acţiunile pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor ar trebui introduse de administratorul judiciar sau de lichidator numai dupã ce prejudiciul creditorilor a fost constatat, iar nu în scopul constatãrii acestui prejudiciu.
Referitor la prevederile art. 24 alin. (1) şi art. 80 din lege, autorul pretinde cã acestea nu delimiteazã în mod clar atribuţiile administratorului judiciar de cele ale lichidatorului, fapt ce poate genera confuzii în practicã.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a analizat excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul condiţiilor de admisibilitate, fãrã a-şi exprima punctul de vedere cu privire la temeinicia criticii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã specificul procedurii insolvenţei, anume caracterul concursual, a impus instituirea unui organ procedural independent faţã de pãrţi, respectiv administratorul judiciar sau lichidatorul, în ale cãrui atribuţii intrã convocarea adunãrii creditorilor, competenţã partajatã cu comitetul creditorilor. Deci, lãrgirea competenţei administratorului judiciar sau lichidatorului care trebuie sã vegheze ca interesele tuturor creditorilor sã fie respectate constituie un instrument conceput de legiuitor pentru a compensa limitãrile pe care le implicã exercitarea colectivã a drepturilor procesuale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. e) şi f) şi <>art. 20 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006 , Guvernul face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţii de neconstituţionalitate cu un atare obiect. Referitor la prevederile art. 24 alin. (1) şi art. 80 din lege, a apreciat cã, întrucât critica vizeazã coerenţa şi oportunitatea textelor de lege, excepţia este inadmisibilã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. e) şi f), art. 20 alin. (1) lit. h), art. 24 alin. (1) şi <>art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 13 alin. (2): "Creditorii cunoscuţi vor fi convocaţi de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevãzute expres de lege şi ori de câte ori este necesar.";
- Art. 17 alin. (1) lit. a) şi f): "Comitetul creditorilor are urmãtoarele atribuţii:
a) sã analizeze situaţia debitorului şi sã facã recomandãri adunãrii creditorilor cu privire la continuarea activitãţii debitorului şi la planurile de reorganizare propuse;[...]
f) sã introducã acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, fãcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.";
- Art. 20 alin. (1) lit. h): "Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: [...]
h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor";
- Art. 24 alin. (1): "În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecãtorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzãtor, dispoziţiile art. 19, 21, 22, 23 şi ale art. 102 alin. (5).";
- Art. 80: "(1) Administratorul judiciar sau, dupã caz, lichidatorul poate introduce la judecãtorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale cãtre terţi şi pentru restituirea de cãtre aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin urmãtoarele acte:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizãrile în scop umanitar;
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depãşeşte vãdit pe cea primitã, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor pãrţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmãrirea de cãtre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate cãtre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã suma pe care creditorul ar putea sã o obţinã în caz de faliment al debitorului este mai micã decât valoarea actului de transfer;
e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţã care era chirografarã, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;
f) plãţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã scadenţa lor fusese stabilitã pentru o datã ulterioarã deschiderii procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadã de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţã ori de a frauda o persoanã fizicã sau juridicã faţã de care era la data efectuãrii transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilateralã (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi.
(2) Urmãtoarele operaţiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sã fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacã sunt în dauna creditorilor:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societãţii comerciale ori, dupã caz, din drepturile de vot în adunarea generalã a asociaţilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comanditã, respectiv o societate agricolã, în nume colectiv sau cu rãspundere limitatã;
b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;
c) cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori, dupã caz, din drepturile de vot în adunarea generalã a acţionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativã, societate pe acţiuni cu rãspundere limitatã sau, dupã caz, societate agricolã;
e) cu orice altã persoanã fizicã ori juridicã, deţinând o poziţie dominantã asupra debitorului sau a activitãţii sale;
f) cu un coindivizar asupra unui bun comun."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 146 privitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã textele de lege criticate reglementeazã o parte din atribuţiile administratorului judiciar, ale lichidatorului sau ale comitetului creditorilor, şi anume cele referitoare la introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. Cu privire la aceste reglementãri, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu prin <>Decizia nr. 725 din 13 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 8 octombrie 2007. Cu acel prilej, a statuat cã dispoziţiile legale criticate constituie o aplicare a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea paulianã, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor.
Potrivit dispoziţiilor criticate, administratorul judiciar sau lichidatorul, dupã caz, are legitimare procesualã activã pentru a formula acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referã art. 79 şi 80 din lege. În condiţiile expres prevãzute de lege - art. 17 alin. (1) lit. f) sau art. 81 alin. (2), dacã aceştia nu au introdus la judecãtorul-sindic o astfel de acţiune, calitatea procesualã activã este dobânditã şi de comitetul creditorilor. Acesta reprezintã interesele creditorilor îndreptãţiţi sã participe la procedura insolvenţei, fiind ales de adunarea creditorilor şi format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii. Constituirea prin lege a comitetului reprezentativ justificã preocuparea legiuitorului de a reglementa în mod detaliat şi judicios toate aspectele ce ţin de procedura insolvenţei, care, de regulã, este o procedurã cu caracter colectiv, implicând participarea unui numãr mare de creditori care vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanţe. Din enumerarea atribuţiilor stabilite prin lege, Curtea observã cã acest comitet acţioneazã ca un mandatar al adunãrii creditorilor, care îndeplineşte funcţia de reprezentare a creditorilor înscrişi în tabelul definitiv de creanţe în raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. Aşadar, Curtea constatã cã dispoziţiile referitoare la comitetul de creditori satisfac unul dintre imperativele legii, şi anume cadrul organizat, ca modalitate de manifestare a voinţei creditorilor participanţi la procedura insolvenţei.
Referitor la critica prevederilor art. 24 alin. (1) şi art. 80 din lege, potrivit cãreia acestea nu delimiteazã în mod clar atribuţiile administratorului judiciar de cele ale lichidatorului, fapt ce poate genera confuzii în practicã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 24 şi <>art. 34 din Legea nr. 85/2006 sunt edificatoare în privinţa competenţelor celor douã categorii de practicieni în insolvenţã. Astfel, prin sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecãtorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu. De asemenea, în cazul în care pe parcursul procedurii generale judecãtorul-sindic dispune trecerea la faliment, va desemna un lichidator, care poate fi şi administratorul judiciar desemnat anterior. Atribuţiile administratorului judiciar înceteazã din momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului. Aşa fiind, Curtea reţine cã legea stabileşte cu claritate situaţiile în care pot fi desemnaţi administratorul judiciar, respectiv lichidatorul, precum şi atribuţiile specifice pe care aceştia sunt ţinuţi sã le îndeplineascã, orice confuzii care pot apãrea în practicã reprezentând exclusiv probleme de aplicare a textelor de lege criticate, iar nu de neconstituţionalitate a acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2), ale art. 17 lit. e) şi f), ale art. 20 lit. h), ale art. 24 alin. (1) şi ale <>art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Euromod Com" - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 273/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
