Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 615 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. 2 si art. 52 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 2 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 şi art. 52 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Uzinele Sodice Govora" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 5.489/90/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã intervenţia nu este aleatorie şi necondiţionatã, fiind supusã controlului instanţei sub aspectul admisibilitãţii. Dispoziţiile criticate nu încalcã nici dreptul persoanei la judecarea procesului într-un termen rezonabil, întrucât legea dã posibilitatea instanţei, atunci când existã motive temeinice, sã disjungã cererea principalã de cererea de intervenţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 5.489/90/2006, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 şi art. 52 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Uzinele Sodice Govora" - S.A. din Râmnicu Vâlcea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã, prin intervenţia principalã, intervenientul urmãreşte valorificarea unor interese personale, distincte de cele ale pãrţilor în litigiu, iar aceasta se datoreazã faptului cã drepturile sale ar putea sã fie afectate prin pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti care nu îi este opozabilã. Or, dacã în dosarul aflat pe rolul instanţei se admite o astfel de cerere prin care terţul, strãin de contractul a cãrui anulare se solicitã, invocã drepturi proprii, s-ar modifica fãrã voia reclamantului cadrul procesual deja stabilit prin cererea de chemare în judecatã. O atare împrejurare este de naturã a conduce la tergiversarea cauzei şi, deci, la nerespectarea prevederilor constituţionale referitoare la judecarea procesului în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.
Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile procedurale referitoare la cererea de intervenţie în nume propriu sunt în deplin acord cu prevederile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, instanţa judecãtoreascã învestitã cu soluţionarea cauzei având posibilitatea ca, atunci când judecata acţiunii principale ar fi întârziatã prin intervenţia în nume propriu, sã facã aplicarea art. 55 teza a doua din Codul de procedurã civilã, respectiv sã dispunã disjungerea celor douã cereri.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate dau expresie concretã, într-o modalitate specificã, principiul constituţional al liberului acces la justiţie prevãzut de art. 21, în situaţia în care o persoanã justificã un interes propriu, condiţie care, de altfel, stã la baza exercitãrii oricãrei acţiuni în justiţie.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 alin. 2 şi ale art. 52 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 49 alin. 2: "Intervenţia este în interes propriu când cel care intervine invocã un drept al sãu.";
- Art. 52: "Dupã ascultarea pãrţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotãrî asupra încuviinţãrii în principiu a intervenţiei.
Încheierea nu se poate ataca decât odatã cu fondul.
Dupã încuviinţarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea intervenţiei şi, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va fixa termenul în care aceasta va trebui depusã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, intervenţia principalã reprezintã acea acţiune civilã prin care terţul intervenient formuleazã o pretenţie distinctã, dar conexã cu cererea principalã, într-un proces pendent între alte persoane. Astfel, intervenţia principalã constituie, pe de o parte, un incident procedural de naturã a amplifica cadrul iniţial cu privire la pãrţile din proces şi, pe de altã parte, o acţiune civilã prin care se tinde la valorificarea unui drept subiectiv propriu terţului intervenient. Cu alte cuvinte, caracterul incident al intervenţiei determinã extinderea cadrului procesual atât cu privire la pãrţi, cât şi cu privire la obiectul procesului.
Asupra încuviinţãrii în principiu a cererii de intervenţie, instanţa se pronunţã printr-o încheiere interlocutorie, dupã verificarea condiţiilor de formã, a interesului de a interveni şi a legãturii de conexitate cu cererea principalã. Încheierea de admitere în principiu nu poate fi atacatã decât odatã cu fondul, instanţa fiind legatã a soluţiona cererea de intervenţie alãturi de cererea principalã. Odatã stabilit cadrul procesual, potrivit legii, devin aplicabile dispoziţiile art. 53 din cod, potrivit cãrora actele de procedurã efectuate pânã la data admiterii în principiu rãmân valabile, fiind opozabile terţului intervenient, în vreme ce actele ulterioare urmeazã a fi îndeplinite şi faţã de acesta.
Aşadar, în aceastã materie, legiuitorul condiţioneazã valorificarea dreptului de a formula cerere de intervenţie în interes propriu de respectarea anumitor cerinţe, tocmai în vederea prevenirii abuzurilor terţilor şi asigurãrii protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale pãrţilor litigante. În acest sens, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa cu rea-credinţã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
Prin urmare, susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia textele de lege criticate permit modificarea, fãrã voia reclamantului, a cadrului procesual deja stabilit prin cererea de chemare în judecatã şi, deci, tergiversarea soluţionãrii procesului, apare ca fiind neîntemeiatã. Este adevãrat cã dispoziţiile art. 49 alin. 2 şi art. 52 din Codul de procedurã civilã reglementeazã o excepţie de la principiul disponibilitãţii procesului civil sub aspectul dreptului reclamantului de a determina limitele cererii de chemare în judecatã sau ale apãrãrii, însã atâta timp cât legea condiţioneazã judecarea cererii de intervenţie de admiterea ei în principiu, deci de respectarea cerinţelor de formã, de interes şi de conexitate cu cererea principalã, Curtea apreciazã cã reclamantul beneficiazã de suficiente garanţii procesuale menite sã concretizeze dreptul acestuia la un proces echitabil. De asemenea, în cazul în care judecarea acţiunii civile principale ar putea fi întârziatã prin intervenţia în interes propriu, legea (art. 55 teza a doua din Codul de procedurã civilã) dã posibilitatea instanţei judecãtoreşti de a hotãrî disjungerea celor douã cereri, care vor fi judecate în continuare, în mod separat, astfel încât nici critica referitoare la soluţionarea cauzei peste termenul rezonabil nu poate fi reţinutã.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede cã, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac. Aşa fiind, dispoziţiile criticate reprezintã expresia aplicãrii acestor dispoziţii constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 şi art. 52 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Uzinele Sodice Govora" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 5.489/90/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
