Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 614 din 21 septembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 895 din 3 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Gheorghe Rãducanu în Dosarul nr. 2.895/2004 al Judecãtoriei Piteşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale sunt criticate pentru lipsa de acurateţe şi pentru aspecte ce ţin de aplicarea acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.895/2004, Judecãtoria Piteşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconsti-tuţionalitate a prevederilor <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Gheorghe Rãducanu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prin includerea infracţiunilor de fals şi uz de fals în cadrul <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 se pot naşte abuzuri din partea organelor de anchetã de naturã a încãlca dreptul la apãrare.
De asemenea, aceleaşi consecinţe le produce şi redactarea ambiguã a textului, deoarece sintagma "sunt în legãturã directã" este foarte amplã şi imprecisã, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a precizat în mod expres care dintre infracţiunile de fals (art. 282-290 din Codul penal) intrã în conţinutul constitutiv al faptei incriminate de textul legal criticat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.
Judecãtoria Piteşti nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece din economia textului legal criticat nu rezultã existenţa unei duble legiferãri a infracţiunilor de fals şi uz de fals, care îşi pãstreazã conţinutul constitutiv aşa cum este reglementat de Codul penal, însã, ori de câte ori infracţiunile menţionate sunt sãvârşite în situaţiile speciale prevãzute de <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 , maximul pedepsei prevãzute de legea generalã se majoreazã cu 2 ani. Cu alte cuvinte, situaţia reglementatã de legea specialã reprezintã un element circumstanţial care imprimã infracţiunilor de fals şi uz de fals un caracter agravant.
Formularea deficitarã a textului legal criticat nu poate face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate câtã vreme se tinde la modificarea legii, atribut exclusiv al legiuitorului.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin dispoziţiile legale criticate sunt sancţionate falsul şi uzul de fals sãvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevãzute de lege sau sãvârşite în realizarea scopului urmãrit printr-o asemenea infracţiune. Pe cale de consecinţã, dispoziţiile <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 reprezintã norme de drept substanţial, iar aplicarea acestora nu poate duce la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale privind dreptul pãrţilor la apãrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, aşa cum a fost modificat la partea introductivã prin articolul unic punctul 2 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005, cu urmãtorul conţinut: "În înţelesul prezentei legi, urmãtoarele infracţiuni sunt în legãturã directã cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunitãţii Europene: [...]
c) falsul şi uzul de fals sãvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevãzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau sãvârşite în realizarea scopului urmãrit printr-o asemenea infracţiune;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul legal criticat defineşte, în acord cu raţiuni evidente de politicã penalã, una din categoriile de infracţiuni în legãturã directã cu cele de corupţie ori cu cele asimilate acestora, în cadrul cãreia intrã falsul şi uzul de fals sãvârşite cu un scop anume determinat. Critica autorului excepţiei vizeazã nu contrarietatea <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu prevederile din Legea fundamentalã, ci eventualele abuzuri ale organelor de anchetã care s-ar putea naşte din cauza unei redactãri imprecise ori a unei înţelegeri eronate a textului. Astfel, interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fazã indispensabilã de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecãtoreşti. Or, potrivit competenţei sale, aşa cum este prevãzutã în <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , şi respectând principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, Curtea Constituţionalã nu poate modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Gheorghe Rãducanu în Dosarul nr. 2.895/2004 al Judecãtoriei Piteşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 septembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
