Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 614 din 15 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.134 din 15 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Constantina I. Ungureanu, Ion M. Ungureanu şi Maria M. Moangher în Dosarul nr. 2.534/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã autorii excepţiei au depus la dosar note scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea cauzei în lipsã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.534/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Constantina I. Ungureanu, Ion M. Ungureanu şi Maria M. Moangher.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã, în esenţã, cã prevederile legale criticate, ce exclud din sfera de reglementare a <>Legii nr. 10/2001 terenurile din extravilan, contravin principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, deoarece instituie o discriminare între cetãţenii cãrora le-au fost expropriate terenuri din intravilan, faţã de cetãţenii cãrora le-au fost expropriate terenuri din extravilan, prin aceleaşi acte normative. Se mai susţine cã prevederile <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 încalcã art. 46 din Constituţie, referitor la dreptul la moştenire, şi art. 154 alin. (1) din Constituţie, referitor la conflictul temporal de legi.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã prevederile legale criticate, excluzând din domeniul de reglementare al <>Legii nr. 10/2001 acele terenuri al cãror regim juridic este reglementat prin alte acte normative, nu contravin principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, deoarece nu stabilesc nici o discriminare în sensul celor arãtate de autorul excepţiei, iar pe de altã parte, încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi existã atunci când se aplicã un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã sã existe o justificare obiectivã şi rezonabilã. Se mai aratã cã prevederile legale criticate nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la moştenire, deoarece succesorii fostului proprietar aveau posibilitatea sã solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor menţionate în <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , în temeiul celorlalte legi speciale. În opinia instanţei de judecatã, invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Constituţie referitoare la conflictul temporal de legi nu are relevanţã, deoarece "acest text constituţional reprezintã temeiul excepţiei de neconstituţionalitate avut în vedere de legiuitor la edictarea <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã prevederile legale criticate exclud de sub incidenţa <>Legii nr. 10/2001 terenurile agricole şi forestiere, pentru care existã alte legi speciale cu caracter reparatoriu, şi nu contravin principiului egalitãţii în faţa legii a cetãţenilor, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, "principiul egalitãţii nu interzice reguli specifice în cazul unor diferenţe de situaţii". În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 46 din Constituţie, Guvernul apreciazã cã aceastã susţinere este nefondatã, dat fiind cã, în temeiul <>Legii nr. 10/2001 , succesorul nu este împiedicat sã exercite drepturile moştenite de la autorul sãu. Se mai aratã cã dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1), deoarece legiuitorul a reglementat situaţia imobilelor preluate de stat înainte de 1989 "în interesul oricãrei persoane îndreptãţite, fãrã discriminare şi pentru toate categoriile de bunuri ce fac obiectul legilor speciale reparatorii". Se considerã cã textul de lege criticat nu încalcã art. 46 din Constituţie, deoarece nu îngrãdeşte dreptul persoanei de a dobândi orice bun pe cale succesoralã. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 154 din Constituţie, în opinia Avocatului Poporului, aceasta nu poate fi reţinutã. Se aratã în acest sens, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cã, "dacã naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzãtoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementãrilor legale anterioare actualei Legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrãrii în vigoare a acesteia, independent de modificãrile aduse regimului juridic al proprietãţii".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale prin Încheierea din 18 ianuarie 2005, <>Legea nr. 10/2001 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, a fost modificatã şi completatã prin titlul I al <>Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Art. 8 alin. (1) a fost completat prin adãugarea sintagmei "terenurile situate în extravilanul localitãţilor la data preluãrii abuzive sau la data notificãrii", având în prezent aceeaşi numerotare şi urmãtorul cuprins: "(1) Nu intrã sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localitãţilor la data preluãrii abuzive sau la data notificãrii, precum şi cele al cãror regim juridic este reglementat prin <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi prin <>Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 46 şi art. 154 alin. (1) din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 16 alin. (1): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 46: "Dreptul la moştenire este garantat.";
- Art. 154 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Autorul excepţiei susţine cã acest text de lege contravine principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, deoarece exclude din sfera de reglementare a <>Legii nr. 10/2001 terenurile din extravilan, fiind astfel instituitã o discriminare între cetãţenii cãrora le-au fost expropriate astfel de terenuri, faţã de cetãţenii cãrora le-au fost expropriate terenuri din intravilan, prin aceleaşi acte normative.
Curtea constatã cã aceste susţineri sunt neîntemeiate şi urmeazã a fi respinse.
Prevederile <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 exclud din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile care, în funcţie de destinaţia lor, intrã sub incidenţa altor legi speciale, respectiv <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 sau <>Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere. Prin urmare, persoanele îndreptãţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor astfel de terenuri au posibilitatea de a se adresa instanţelor de judecatã şi de a formula cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul acelor acte normative. Astfel, nu sunt întemeiate susţinerile autorului excepţiei potrivit cãrora textul de lege criticat instituie o discriminare între foştii proprietari ai terenurilor situate în intravilan şi cei ai terenurilor situate în extravilan, în sensul cã aceştia din urmã nu pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
De altfel, aşa cum s-a pronunţat în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional nu are competenţa sã modifice ori sã completeze prevederea legalã supusã controlului, deoarece aceste atribuţii aparţin în exclusivitate legiuitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la art. 16, şi în raport de aceleaşi motive de neconstituţionalitate ca şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003, Curtea a statuat cã "Soluţia de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bazã exercitarea dreptului pe care statul îl avea de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecutã cu privire la proprietatea funciarã".
Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 46 din Constituţie, Curtea constatã cã textul de lege criticat exclude de sub incidenţa <>Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localitãţilor la data preluãrii abuzive sau la data notificãrii, precum şi cele al cãror regim juridic este reglementat prin alte legi speciale, şi nu contravine sub nici un aspect dreptului constituţional la moştenire, astfel încât invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 46 nu este relevantã în cauzã.
Curtea constatã cã raportarea criticii de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi la dispoziţiile art. 154 din Constituţie, referitoare la conflictul temporal de legi, este nefondatã. Dispoziţiile constituţionale ale art. 154 nu au incidenţã în cauzã, deoarece se referã la raportul dintre Constituţie şi celelalte acte normative adoptate înainte de intrarea în vigoare a Legii fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Constantina I. Ungureanu, Ion M. Ungureanu şi Maria M. Moangher în Dosarul nr. 2.534/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
