Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 611 din 20 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 6 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 518 din 1 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. 6 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asigurarea Româneascã - ASIROM" - S.A. în dosarele nr. 405/197/2005 (numãr vechi 8.721/2005) şi nr. 4.357/62/CM/2006 ale Judecãtoriei Braşov şi, respectiv, Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, cauze înregistrate la Curtea Constituţionalã sub nr. 21D/2007 şi nr. 125D/2007.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 17 mai 2007, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 125D/2007 la Dosarul nr. 21D/2007, care a fost primul înregistrat, şi amânarea pronunţãrii, succesiv, pentru datele de 31 mai 2007, 7 iunie 2007, 19 iunie 2007 şi 20 iunie 2007, pentru motivele arãtate în încheierile de şedinţã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierile din 11 decembrie 2006 şi 8 decembrie 2006, pronunţate în Dosarul nr. 405/197/2005 (numãr vechi 8.721/2005) al Judecãtoriei Braşov şi în Dosarul nr. 4.357/62/COM/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. 6 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Asigurarea Româneascã - ASIROM" - S.A. în cauze civile având ca obiect acţiuni în pretenţii.
În motivãrile excepţiilor de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât asigurãtorul care a plãtit indemnizaţia de asigurare, devenind astfel titular al unui drept de creanţã, nu beneficiazã de nicio garanţie sau ocrotire a acestui drept. Autorul excepţiei aratã cã se instituie un regim discriminatoriu, întrucât, în scopul recuperãrii de la persoana responsabilã de producerea pagubei a sumei de bani plãtite cu titlu de despãgubire persoanei vãtãmate, asigurãtorul plãtitor nu poate invoca principiul rãspunderii civile delictuale, spre deosebire de toţi ceilalţi titulari ai unui drept de creanţã - asimilat cu un drept de proprietate, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest sens, precizeazã cã, deşi potrivit textului constituţional al art. 44 alin. (1), dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, totuşi, "o creanţã privatã asupra cãreia s-a încheiat un contract de asigurare nu mai este garantatã nici mãcar în limitele acoperite de asigurare". Mai susţine cã printr-o modificare introdusã în legea specialã, "care nu este nici mãcar organicã", printr-o ordonanţã de urgenţã, "care nu poate fi efectuatã pe baza delegãrii legislative a Guvernului în materia legilor organice", se contravine "în mod flagrant şi evident" prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea fundamentalã. Totodatã, se susţine cã "pe seama unui patrimoniu care aparţine unei persoane juridice de drept privat se instituie suportarea unei sarcini abuzive care, pe deasupra, nu este justificatã pe vreun motiv de restrângere a exerciţiului dreptului prevãzut de art. 53 din Constituţie."
Judecãtoria Braşov şi Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, precizeazã cã, prin textul de lege criticat, "legiuitorul a urmãrit, în primul rând, satisfacerea intereselor sociale generale de protecţie a victimelor (...)", iar "prin legiferarea subrogãrii asigurãtorului din asigurarea facultativã a victimei în drepturile acesteia, împotriva asigurãtorului din asigurarea obligatorie a persoanei vinovate, s-a creat o relaţie directã între cei doi asigurãtori, persoana vinovatã şi asigurãtorul din asigurarea ei obligatorie fiind plasaţi pe aceeaşi poziţie faţã de asigurãtorul persoanei pãgubite". Aratã cã plata de cãtre asigurãtorul din asigurarea facultativã a diferenţei de despãgubire reglementatã de textul de lege criticat reprezintã "o manifestare a elementului alea, care este de esenţa activitãţii de asigurare şi a contractului de asigurare". Mai precizeazã cã "nu se aduce atingere nici drepturilor de creanţã în sine şi nici cuantumului acelor creanţe care depind de riscul inerent oricãrui contract aleatoriu".
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate nu conţin norme contrare textelor constituţionale invocate de autorul excepţiei, prin ele fiind stabilite unele reguli privind plata despãgubirilor în cadrul asigurãrii obligatorii de rãspundere civilã pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentatului autorului excepţiei, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 55 alin. 6 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, astfel cum au fost introduse prin <>art. I pct. 22 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 61/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 30 iunie 2005. Prevederile de lege criticate au urmãtorul cuprins:
Art. 55 alin. 6: "În cazul în care în drepturile persoanei pãgubite s-a subrogat asigurãtorul conform prevederilor art. 22, eventuala diferenţã de despãgubire dintre asigurarea facultativã şi asigurarea obligatorie de rãspundere civilã auto rãmâne pe contul asigurãrii facultative, neputând fi recuperatã de la asigurat (persoana vinovatã), dacã despãgubirea plãtitã din asigurarea facultativã nu depãşeşte limita maximã a despãgubirii ce poate fi acordatã de asigurãtor pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de autovehicul, prevãzutã de legislaţia în vigoare."
Conţinutul art. 22 din lege, la care fac referire dispoziţiile ce formeazã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, este urmãtorul:
Art. 22: "În limitele indemnizaţiei plãtite, asigurãtorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurãrii contra celor rãspunzãtori de producerea pagubei, cu excepţia asigurãrilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi împotriva asigurãtorului de rãspundere civilã, în limitele obligaţiei acestuia, conform art. 54 alin. 2 şi 3.
Asiguratul rãspunde de prejudiciile aduse asigurãtorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevãzut la alin. 1. Asigurãtorul poate renunţa, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului prevãzut la alin. 1."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 20, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor în concordanţã cu tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (2) fraza întâi, referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, art. 53 alin. (1), privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, şi art. 136 alin. (5), potrivit cãruia proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice. De asemenea, invocã şi contrarietatea prevederilor de lege criticate cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin completarea <>art. 55 din Legea nr. 136/1995 cu alin. 6 coroborat cu art. 22 legiuitorul a avut în vedere situaţia în care persoana pãgubitã în urma producerii unui accident de autovehicule are încheiatã o asigurare facultativã CASCO, iar persoana vinovatã de producerea pagubei are încheiatã o asigurare obligatorie RCA, fãcând distincţie între situaţia celor doi asigurãtori, cu privire la condiţiile în care asigurãtorul din asigurarea facultativã a persoanei pãgubite se subrogã în drepturile persoanei pãgubite, împotriva asigurãtorului din asigurarea obligatorie a persoanei vinovate şi, respectiv, împotriva persoanei vinovate. Textul de lege criticat precizeazã doar condiţiile esenţiale pentru ca diferenţa de despãgubire dintre asigurarea facultativã şi asigurarea obligatorie sã rãmânã "în contul asigurãrii facultative, fãrã a putea fi recuperatã de la persoana vinovatã", anume, "dacã despãgubirea plãtitã din asigurarea facultativã nu depãşeşte limita maximã a despãgubirii ce poate fi acordatã de asigurãtor pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de autovehicul, prevãzutã de legislaţia în vigoare". Contractul de asigurare obligatorie de rãspundere civilã pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule acoperã prejudiciile produse unei terţe pãrţi, prin intermediul autovehiculului, de cãtre proprietarul sau utilizatorul unui autovehicul. Prin introducerea alin. 6 la art. 55 din Legea 136/1995, s-a reglementat ca diferenţa de despãgubire dintre asigurarea facultativã şi asigurarea obligatorie RCA sã rãmânã pe contul asigurãrii facultative (a asigurãtorului CASCO), neputând fi recuperatã de la asiguratul RCA, care, altfel, ar fi numai parţial asigurat. Diferenţa de sume dintre despãgubirea plãtitã pe CASCO şi cea care poate fi acordatã pe RCA provine din grilele de uzurã diferite care se aplicã la asigurarea obligatorie RCA, faţã de asigurarea CASCO.
Susţinerile autorului excepţiei referitoare la încãlcarea principiului fundamental al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii, la restrângerea dreptului asigurãtorului de a-şi satisface creanţa şi, respectiv, la inviolabilitatea proprietãţii private, fac abstracţie de caracterul esenţialmente aleatoriu al contractului de asigurare. La momentul încheierii contractului, asigurãtorul şi-a asumat riscul acestuia. Faptul cã asigurãtorul este nemulţumit de consecinţele îndeplinirii riscului asigurat, adicã de intervenirea evenimentului împotriva cãruia asiguratul a încheiat contractul de asigurare, nu poate fi considerat o nesocotire a normelor constituţionale care garanteazã protecţia proprietãţii private. Diminuarea patrimoniului sãu este consecinţa riscului pe care şi l-a asumat la încheierea contractului, care potrivit <>art. 2 din Legea nr. 136/1995 este supus voinţei pãrţilor contractante - asigurat şi asigurãtor -, acestea asumându-şi şi obligaţiile contractuale. Este şi motivul pentru care asigurãtorul nu îşi poate recupera paguba (constând în suma plãtitã propriului asigurat) în baza regulilor rãspunderii delictuale de la persoana vinovatã de producerea accidentului. Aceasta din urmã, tocmai prin încheierea RCA, şi-a acoperit, prin plata primelor de asigurare în contractul de asigurare obligatorie, eventualul risc de a fi chematã sã rãspundã pentru producerea unui prejudiciu material în urma unui accident auto.
În sistemul anterior adoptãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 61/2005 , eventuala diferenţã neplãtitã de cãtre asigurãtorul de rãspundere civilã era cerutã de la persoana vinovatã de producerea accidentului, care, deşi avea încheiat un contract de asigurare de rãspundere civilã obligatorie, era nevoitã sã achite aceastã diferenţã. Or, introducerea, prin ordonanţa amintitã, a textului de lege criticat de autorul excepţiei a fost justificatã tocmai de nevoia de a proteja şi asiguratul RCA de o eventualã platã a daunei.
Asigurãtorul din asigurarea facultativã nu poate invoca faptul cã textul de lege criticat nu îi garanteazã realizarea creanţei sale, aşa cum scrie în Constituţie, câtã vreme, el însuşi a fost de acord sã îşi asume riscul nerealizãrii acesteia, cunoscând şi acceptând posibilitatea producerii unui asemenea risc. Autorul nu poate cere legii sã îi garanteze, prin anumite prevederi, o creanţã pe care el însuşi a acceptat sã o supunã riscului contractual.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei cã prin ordonanţã de urgenţã nu pot opera modificãri ale legilor care afecteazã regimul proprietãţii, Curtea constatã cã aceasta nu este întemeiatã. În jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a reţinut cã interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. În acest sens, Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000.
În fine, prevederile art. 20 şi art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauzã, neavând relevanţã în soluţionarea excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. 6 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asigurarea Româneascã - ASIROM" - S.A. în dosarele nr. 405/197/2005 (numãr vechi 8.721/2005) şi nr. 4.357/62/CM/2006 ale Judecãtoriei Braşov şi, respectiv, Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din 20 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
