Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 61 din 26 februarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) si (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22/1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 269 din 23 aprilie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lira" - S.R.L. din Bistrita în Dosarul nr. 4.740/2001 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal rãspund autorul exceptiei, reprezentat de avocat Augustin Zegrean, şi Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de consilier juridic Nicoleta Negut. Lipsesc celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului exceptiei susţine ca prevederile <>art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 22/1995 contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (2), art. 46 şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât instituie un regim preferenţial pentru contribuabilii enumerati în acest text, cu excluderea nejustificatã de la scutirea plãţii impozitului pe profit a societãţilor comerciale, proprietate a persoanelor cu handicap, ca şi a unitãţilor menţionate în text, dar care au un numãr mai mic de 250 de salariaţi.
Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, deoarece <>Legea nr. 22/1995 , având caracter temporar, şi-a produs efectele, excepţia devenind inadmisibila.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã nu poate fi respinsã ca inadmisibila, în condiţiile în care rolul Curţii Constituţionale este de a soluţiona raportul juridic dedus judecaţii, grefat pe legea temporarã criticata ca fiind neconstitutionala. Întrucât textul de lege îşi pãstreazã efectele juridice pe perioada în care este în vigoare, decizia Curţii îşi va produce efectele pe aceasta perioada. Pe fond reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neîntemeiatã, apreciind ca prevederile legale criticate sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 septembrie 2001, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lira" - S.R.L. din Bistrita într-un dosar având ca obiect litigiul dintre aceasta şi Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia generalã a finanţelor publice Bistrita şi Garda Financiarã Bistrita privind modul în care s-a stabilit în sarcina autorului exceptiei impozitul pe profit.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece instituie un regim preferenţial pentru contribuabilii enumerati în acest text, cu excluderea nejustificatã de la scutirea de impozitul pe profit a societãţilor comerciale, proprietate a persoanelor cu handicap, cat şi a unitãţilor nominalizate în <>art. 4 alin. (4) din Legea nr. 22/1995 , care au un numãr mai mic de 250 de salariaţi. Reglementarea creeazã în felul acesta o inegalitate între contribuabili, în funcţie de calitatea titularilor dreptului de proprietate a unitãţilor producãtoare de profit, contravenindu-se principiului constituţional consacrat la art. 41 alin. (2), conform cãruia proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de proprietar. Textul criticat incalca, totodatã, prevederile art. 46 din Constituţie, referitoare la protecţia persoanelor cu handicap, precum şi dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentalã, referitoare la aşezarea justa a sarcinilor fiscale.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã şi contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca "prevederile legale criticate sunt în concordanta cu dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea exceptiei".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiatã. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispoziţiile <>art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 22/1995 nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 46 din Constituţie, deoarece între categoriile de contribuabili prevãzute în textul legal criticat şi societãţile comerciale proprietate a persoanelor cu handicap exista o deosebire esenţialã care impune un regim fiscal diferit. Astfel, "ceea ce deosebeşte o societate comercialã de asociaţiile şi organizaţiile reglementate în art. 4 alin. (3) din legea menţionatã este obţinerea de profit, scop principal urmãrit de orice societate comercialã, distinct de cel urmãrit de organizaţiile şi asociaţiile persoanelor cu handicap, şi anume protejarea acestei categorii. În lumina acestei distincţii, apare ca legalã neincluderea acestor societãţi, doar prin faptul ca sunt proprietatea unei persoane cu handicap, în cadrul asociaţiilor şi organizaţiilor ce se bucura din partea legii de scutirea de plata impozitului pe profit". În acelaşi punct de vedere se apreciazã ca nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie - prin condiţia impusa contribuabililor scutiţi de plata impozitului pe profit de a avea minimum 250 de salariaţi -, deoarece în acest caz intenţia legiuitorului "a fost dictata de motive obiective, şi anume: în cazul în care nu suntem în prezenta asociaţiilor şi organizaţiilor având ca scop principal protecţia persoanelor cu handicap, societãţile care angajeazã persoane cu handicap trebuie, într-un fel, sa prezinte o garanţie ca ceea ce se urmãreşte efectiv este protejarea persoanelor cu handicap, iar nu facilitãţi vizând reducerea impozitului pe profit. Ca urmare, numai aceste societãţi vor beneficia de reducerea impozitului pe profit, fapt care nu incalca prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, referitor la aşezarea justa a sarcinilor fiscale".
Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, deoarece "<>Legea nr. 22/1995 prin care s-a aprobat bugetul de stat pe anul 1995, având un caracter temporar, şi-a produs efectele, astfel încât nu se poate considera ca aceasta mai este în vigoare în continuare".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22 din 21 martie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 martie 1995, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 4. alin. (3) şi (4): "(3) Organizaţiile de nevãzãtori şi de invalizi, asociaţiile persoanelor handicapate şi unitãţile economice ale acestora, precum şi asociaţiile de binefacere se scutesc de plata impozitului pe profit.
(4) Contribuabilii, alţii decât cei mentionati în alineatul precedent, cu numãr de peste 250 de salariaţi, care au creat locuri de munca protejate, special organizate, şi care angajeazã cel puţin 3% persoane care, potrivit legii, sunt considerate handicapate sub aspectul capacitãţii lor fizice şi intelectuale, beneficiazã de reducerea impozitului pe profit, proporţional cu ponderea persoanelor respective în totalul salariaţilor angajaţi."
Autorul exceptiei considera ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2), art. 46 şi ale art. 53 alin. (2).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila. Potrivit alin. (2) al <>art. 137 din Legea nr. 22/1995 , bugetul de stat se elaboreazã anual. Astfel, rezulta ca principiul anualitatii bugetului de stat este de natura constituţionalã. Acest principiu se aplica atât actului legislativ denumit buget, cat şi componentelor sale, care, subsumandu-se întregului, adicã bugetului în ansamblul lui, nu pot fi separate de el. În consecinta, <>Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22 din 21 martie 1995 fiind temporarã, dispoziţiile privind scutirile de plata impozitului pe profit pentru contribuabilii mentionati în textul de lege criticat nu pot fi altfel decât tot temporare, astfel cum rezulta din principiul anualitatii bugetului de stat. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 36/1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, s-a reţinut ca alocaţiile pentru efectuarea cheltuielilor, stabilindu-se numai prin buget, sunt supuse principiului anualitatii şi, ca o consecinta, este neconstitutionala stabilirea prin lege a unei alocaţii bugetare cu caracter permanent. Potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei".
Deoarece în speta sesizarea s-a fãcut prin Încheierea din data de 19 septembrie 2001, ulterior abrogãrii <>Legii nr. 55/1995 , Curtea constata, în temeiul <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, ca excepţia este inadmisibila, urmând sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi pentru soluţia de respingere a exceptiei, ca fiind inadmisibila,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lira" - S.R.L. din Bistrita în Dosarul nr. 4.740/2001 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 februarie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
OPINIE SEPARATĂ
De acord cu soluţia de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, opinez ca aceasta trebuia respinsã ca neîntemeiatã, iar nu ca inadmisibila.
Considerentele sunt urmãtoarele:
1. Potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei.
Pe de alta parte, în conformitate cu art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor.
Textul Constituţiei nu face distincţie între legile aflate în vigoare şi cele care şi-au încetat aplicarea. Pentru ca o dispoziţie dintr-o lege sa fie declarata neconstitutionala este suficient ca raporturile juridice stabilite pe baza acesteia sa formeze obiectul unui litigiu aflat în curs de soluţionare la instanta de judecata.
În cazul când noţiunea de «în vigoare» din legea organicã a Curţii Constituţionale este inteleasa în sensul ca dispoziţia legalã criticata prin excepţia de neconstituţionalitate trebuie sa fie în vigoare la data judecãrii exceptiei de cãtre Curte, înseamnã a se admite ca o parte într-un proces judiciar în curs de judecata îşi poate întemeia pretenţiile pe o dispoziţie legalã vadit contrarã Constituţiei, dispoziţie a carei constitutionalitate nu mai poate fi examinata însã, deoarece între timp legea atacatã a fost abrogatã sau - în cazul legilor cu caracter temporar - şi-a încetat aplicarea. Tot astfel, adoptarea sensului menţionat al notiunii de «în vigoare» implica admiterea situaţiei ca un justitiabil sa îşi vada iremediabil incalcate drepturile sale, printr-o dispoziţie legalã contrarã Legii fundamentale, cu justificarea ca dispoziţia neconstitutionala a avut caracter temporar sau ca, deşi şi-a produs efectele dãunãtoare, a fost abrogatã între timp, eventual în cursul procesului ori chiar dupã sesizarea Curţii Constituţionale, dar nu înainte ca aceasta sa judece excepţia de neconstituţionalitate.
O asemenea soluţie este cu totul inacceptabila pentru ca neagã suprematia Constituţiei, lãsând sa-şi producã efectele o lege contrarã acesteia, iar prin aceasta tulbura legitimitatea raporturilor juridice - a cãror prima ratiune se gãseşte în Legea fundamentalã a tarii -, precum şi încrederea cetãţenilor în normele consacrate prin Constituţie. O asemenea soluţie este, de asemenea, inacceptabila, pentru ca deschide cale imixtiunii legislativului în activitatea de judecata a instanţelor judecãtoreşti, prin abrogarea, chiar în cursul judecaţii, a unor dispoziţii de lege neconstituţionale, fãrã sa înlãture şi efectele produse de acestea.
S-ar putea rationa ca, într-o asemenea situaţie, judecãtorul care ar avea de judecat un proces în care va trebui sa aleagã între aplicarea Constituţiei şi aplicarea unei legi neconstituţionale - temporarã sau abrogatã, între timp - va fi obligat sa aplice direct Legea fundamentalã şi sa ignore dispoziţia legalã contrarã acesteia.
Aceasta soluţie, singura prin care s-ar mai putea salvgarda suprematia Constituţiei şi, în acelaşi timp, drepturile cetãţenilor întemeiate pe Constituţie, prezintã însã inconvenientul de a recunoaşte în favoarea instanţelor judiciare competenta de a examina - chiar şi numai în limitele arãtate - constituţionalitatea legilor, contravenind astfel prevederilor <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, conform cãrora Curtea Constituţionalã este unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã în România.
Pentru aceste considerente, în divergenta cu opinia majoritara, opinez ca în competenta Curţii Constituţionale intra şi controlul legilor temporare sau abrogate, în mãsura în care de acestea depinde soluţionarea unui litigiu în curs de judecata la instanţele judecãtoreşti şi ca, în consecinta, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în cauza de fata trebuia sa fie examinata în fond.
2. Excepţia de neconstituţionalitate judecata în cauza de fata este neîntemeiatã pentru motivele expuse în punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor.
În plus, adaug ca între îndatoririle fundamentale ale cetãţenilor se numara şi aceea prevãzutã la art. 53 alin. (1) din Constituţie, de a contribui la cheltuielile publice, prin impozite şi taxe.
Scutirea totalã sau parţialã de impozit constituie o excepţie de la regula enuntata mai sus, iar dreptul statului de a acorda scutiri de impozit şi condiţiile în care acorda scutirile nu sunt limitate prin vreun text al Legii fundamentale.
În cauza exista deosebiri evidente între situaţia contribuabililor cãrora li se acorda, prin <>art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 22 din 21 martie 1995 , reduceri şi scutiri de impozit şi situaţia autorului exceptiei. În cazul contribuabililor enumerati în textul de lege facilitãţile fiscale constituie expresia îndeplinirii de cãtre stat a obligaţiei prevãzute la art. 46 din Constituţie de a proteja persoanele cu handicap. În cazul autorului exceptiei, facilitatea fiscalã reclamata nu ar avea aceeaşi finalitate şi exceptarea de la plata impozitului pe profit a unei societãţi comerciale proprietatea acestuia. Neprevederea de cãtre legiuitor şi a facilitatii reclamate de autorul exceptiei de neconstituţionalitate nu contravine art. 41 alin. (2), art. 46 şi art. 53 alin. (2) din Constituţia României, invocate de acesta.
Opinez, în consecinta, ca excepţia trebuia sa fie respinsã ca neîntemeiatã.
Judecãtor,
Nicolae Cochinescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
