Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Cu adresa nr. 51/2.205 din 11 mai 2007, Secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi al <>art. 15 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea privind neconstituţionalitatea Legii camerelor de comerţ din România.
La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnaturile a 50 de deputaţi aparţinând grupului parlamentar al Partidului Democrat. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstituţionalitate sunt urmatorii: Gheorghe Albu, Roberta Alma Anastase, Nicolae Bara, Gheorghe Barbu, Cornel Ştefan Bardan, Iulian-Gabriel Bîrsan, Anca-Daniela Boagiu, Ionela Bruchental-Pop, William-Gabriel Brânza, Daniel Buda, Costica Canacheu, Bogdan Cantaragiu, Alexandru Ciocâlteu, Anca Constantinescu, Radu-Catalin Draguş, Stelian Duţu, Ionesie Ghiorghioni, Ion Gonţea, Dan Grigore, Monica-Maria Iacob-Ridzi, Traian Constantin Igaş, Cristian Ilie, Valentin Adrian Iliescu, Graţiela Denisa Iordache, Radu Lambrino, Danuţ Liga, Mircea Man, Marian-Jean Marinescu, Laurenţiu Mironescu, Liviu Alexandru Miroşeanu, Alexandru Mocanu, Petru Movila, Dorin Liviu Nistoran, Ioan Oltean, Aurel Olarean, Constantin Petrea, Cosmin Gabriel Popp, Cezar-Florin Preda, Ioan Dumitru Puchianu, Dumitru Puzdrea, Romeo Marius Raicu, Cristian Radulescu, Marius Rogin, Marcel-Laurenţiu Romanescu, Gheorghe Sârb, Mugurel Liviu Sârbu, Petre Strachinaru, Valeriu Tabara, Horia Vasioiu şi Augustin Zegrean.
Sesizarea a fost înregistrata la Curtea Constituţionala sub nr. 4.604 din 11 mai 2007 şi formeaza obiectul Dosarului nr. 696A/2007.
Obiectul sesizarii de neconstituţionalitate îl constituie mai multe critici privitoare la ceea ce - în opinia autorilor - evidenţiaza neconcordanţe între modul de adoptare al legii deduse controlului şi al unor dispoziţii ale acesteia în raport cu o serie de prevederi ale Legii fundamentale.
În funcţie de aspectele sesizate, criticile formulate pot fi incluse în doua categorii.
Prima categorie, referitoare la neconstituţionalitatea extrinseca a legii criticate, consta în aceea ca, deoarece nu a fost adoptata cu respectarea exigenţelor prevederilor constituţionale ale art. 76 alin. (1), sunt înfrânte şi cele ale art. 1 alin. (5).
În legatura cu acest aspect, se apreciaza ca legea a fost calificata în mod eronat ca fiind lege ordinara prin Avizul Consiliului Legislativ şi prin Raportul comun al Comisiei juridice, de disciplina şi imunitaţi şi Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor.
Tot sub acest aspect, se precizeaza ca orice act normativ ce deroga de la o lege organica sau modifica/abroga o lege organica are caracterul unei legi organice. Astfel, dispoziţiile art. 48 alin. (1) din legea criticata, prevazând eliberarea informaţiilor din registrul comerţului cu titlu gratuit, modifica în mod implicit o lege organica, anume <>Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului. Se considera ca acest fapt "nu poate opera decât în condiţii de cvorum şi majoritate specifice actului normativ ce se modifica, în caz contrar încalcându-se principiul constituţional al ierarhiei actelor normative".
În acest sens, se face referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 545 din 5 iulie 2006 referitoare la constituţionalitatea Legii camerelor de comerţ şi industrie din România, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006.
În concluzie, se solicita sa se constate caracterul de lege organica al actului normativ contestat şi neconstituţionalitatea adoptarii sale cu majoritatea prevazuta pentru o lege ordinara.
A doua categorie de critici, referitoare la neconstituţionalitatea intrinseca a legii deduse controlului, este evidenţiata în termenii care urmeaza:
1. Art. 25 alin. (1) din legea contestata contravine prevederilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) privind dreptul la libera asociere şi ale art. 11 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertaţilor fundamentale. În acest sens, se arata ca, deoarece în categoria membrilor de drept ai Camerei Naţionale nu sunt incluşi şi comercianţii, acest text "legifereaza într-un domeniu în care s-a manifestat deja libera voinţa a actualilor membri ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României [...], producându-se astfel o grava imixtiune într-un domeniu guvernat de regula opţiunii şi consimţamântului". În susţinerea acestei critici este invocata Hotarârea din 29 aprilie 1999, pronunţata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauzele reunite Chassagnou şi alţii contra Franţei, prin care s-a statuat ca "obligaţia de a adera la o asociaţie, impusa prin Legea Verdeille, constituie o atingere a dreptului de asociere".
2. Art. 26 din lege este contrar art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, întrucât "confera drepturi diferite unor persoane aflate în situaţii echivalente, instituind un tratament discriminatoriu". În acest sens, se arata ca statutul Camerei Naţionale este aprobat de adunarea generala, cu votul majoritaţii membrilor de drept, adica numai cu votul camerelor judeţene.
Sub acest aspect, se invoca atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
3. Art. 48 alin. (1) din lege este neconstituţional în raport cu prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la protecţia concurenţei loiale, în sensul ca eliberarea informaţiilor din registrul comerţului se face cu titlu gratuit camerelor de comerţ, fara respectarea principiilor egalitaţii de tratament, transparenţei şi proporţionalitaţii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicata preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere.
Preşedintele Senatului apreciaza ca legea criticata este constituţionala.
În acest sens, reconstituind argumentele care au stat la baza calificarii acestei propuneri legislative, arata ca relaţiile sociale reglementate prin acest act normativ nu fac parte din cele expres rezervate de Constituţie domeniului legii organice.
Organizarea şi funcţionarea camerelor de comerţ din România nu se regaseşte ca domeniu reglementat expres nici în art. 73 alin. (3) din Constituţie şi nici în alte prevederi constituţionale. Aşa fiind, nu sunt înfrânte art. 1 alin. (5) şi art. 76 alin. (1) din Constituţie.
În continuare, arata ca nu se poate reţine nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1), ale art. 26 şi ale art. 48 alin. (1) din Legea camerelor de comerţ din România în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16, ale art. 40 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a).
Astfel, se apreciaza ca "opţiunea legiuitorului de a include sau a exclude anumite categorii de beneficiari din prevederile uneia sau mai multor legi ori stabilirea anumitor reguli în ideea dobândirii unui anumit statut juridic reprezinta un aspect de oportunitate legislativa, Parlamentul bucurându-se - în sistemul constituţional român - de plenitudine de competenţa".
De asemenea, se considera ca nu sunt înfrânte dispoziţiile art. 16 din Constituţie, având în vedere faptul ca legea consacra mai multe categorii de membri ai Camerei Naţionale, fiecare cu regimul sau juridic propriu. Corespunzator acestui regim juridic diferenţiat şi votul de care beneficiaza fiecare dintre aceste categorii de membri este diferit.
În sfârşit, se arata ca art. 48 din legea supusa controlului de constituţionalitate nu afecteaza în niciun fel valorile promovate prin art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiata.
Astfel, arata ca legea criticata a fost calificata ca fiind ordinara în cele doua comisii permanente ale Camerei Deputaţilor. În legatura cu acest aspect, apreciaza ca art. 48 alin. (1) din lege "nu modifica, nu completeaza şi nu abroga nicio dispoziţie cuprinsa într-o lege organica sau ordinara", regimul juridic instituit prin acesta neavând nicio legatura cu cel reglementat în <>art. 4 şi 11 din Legea nr. 26/1990 .
În continuare, referindu-se la criticile de neconstituţionalitate intrinseca a legii deduse controlului, apreciaza ca din reglementarea art. 25 alin. (1) din lege "nu rezulta obligaţia comercianţilor de a fi membri ai camerelor de comerţ sau de a avea obligaţia de a se înscrie într-o asociaţie neguvernamentala".
Nici încalcarea art. 16 din Constituţie prin art. 26 din lege nu poate fi reţinuta, deoarece acesta coroborat cu art. 32 din aceeaşi lege stabileşte ca modalitaţile de vot depind de natura juridica a dobândirii personalitaţii juridice a comercianţilor sau de voinţa legiuitorului.
În fine, se arata ca din analiza art. 48 alin. (1) din lege nu rezulta impunerea eliberarii informaţiilor din registrul comerţului, ci doar reglementarea crearii condiţiilor necesare accesului nelimitat, permanent şi gratuit al camerelor de comerţ la toate datele necesare îndeplinirii atribuţiilor legale, în baza protocolului încheiat între Ministerul Justiţiei şi Camera Naţionala, potrivit alin. (2) din acest articol de lege.
Guvernul considera legea criticata, prin obiectul sau de reglementare, organizarea şi funcţionarea camerelor de comerţ din România, ca fiind ordinara. Prin dispoziţiile acestei legi nu a fost modificat, completat sau abrogat, direct sau implicit, niciun act normativ având caracter de lege organica. De asemenea, arata ca nici celelalte critici de neconstituţionalitate intrinseca nu sunt întemeiate.
La dosar, prin liderul de grup, membrii grupului parlamentar al Partidului Democrat din Camera Deputaţilor, în calitate de semnatari ai prezentei sesizari de neconstituţionalitate, au depus o nota privind neconstituţionalitatea Legii camerelor de comerţ, înregistrata la Curtea Constituţionala sub nr. 4.974 din 22 mai 2007, în vederea completarii sesizarii. În esenţa, se arata ca legea criticata "nu este necesara", deoarece în vigoare este <>Decretul-lege nr. 139/1990 , "cu o concepţie liberala", perceputa în strainatate ca fiind "o lege moderna şi adecvata realitaţilor româneşti". Potrivit prevederilor legii criticate, Camera Naţionala se subordoneaza camerelor teritoriale.
Reuniunea preşedinţilor camerelor de comerţ şi industrie teritoriale a depus la dosar un memoriu, înregistrat la Curtea Constituţionala sub nr. 5.023 din 23 mai 2007, prin care solicita sa se respinga sesizarea, deoarece legea criticata este constituţionala.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmatoarele:
Curtea a fost legal sesizata şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, art. 15 alin. (1), art. 16 şi <>art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sa soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulata de cei 50 de deputaţi.
Obiectul sesizarii de neconstituţionalitate îl constituie, dupa cum urmeaza:
- Legea camerelor de comerţ din România, în ansamblul sau, raportata la prevederile constituţionale ale art. 76 alin. (1) şi art. 1 alin. (5), potrivit carora "Legile organice şi hotarârile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritaţii membrilor fiecarei Camere" şi, respectiv, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- dispoziţiile art. 25 alin. (1), ale art. 26 şi ale art. 48 alin. (1) din Legea camerelor de comerţ din România, care au urmatoarea redactare:
- Art. 25 alin. (1): "Membrii Camerei Naţionale pot fi:
a) membri de drept, categorie alcatuita din persoane juridice a caror personalitate juridica a fost recunoscuta prin hotarâre a Guvernului emisa în baza <>Decretului-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, cu modificarile ulterioare;
b) membri asociaţi, categorie alcatuita din persoane juridice înscrise în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor sau în Registrul patronatelor.";
- Art. 26: "Camera Naţionala este organizata şi îşi desfaşoara activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu statutul propriu aprobat de adunarea generala, cu votul majoritaţii membrilor de drept.";
- Art. 48 alin. (1): "În termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi oficiile registrului comerţului de pe lânga tribunale vor crea condiţiile necesare pentru accesul nelimitat, permanent şi gratuit al camerelor judeţene şi al Camerei Naţionale la toate datele necesare îndeplinirii atribuţiilor lor legale."
Prevederile constituţionale considerate ca fiind încalcate prin aceste texte sunt urmatoarele:
- Art. 16: "(1) Cetaţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritaţilor publice, fara privilegii şi fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitaţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetaţenia româna şi domiciliul în ţara. Statul român garanteaza egalitatea de şanse între femei şi barbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitaţi.
(4) În condiţiile aderarii României la Uniunea Europeana, cetaţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritaţile administraţiei publice locale.";
- Art. 40: "(1) Cetaţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitaţii, a integritaţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organica.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 11 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertaţilor fundamentale, referitoare la "Libertatea de întrunire şi de asociere".
Procedând la examinarea susţinerilor autorilor sesizarii, Curtea Constituţionala reţine ca, asupra unei forme anterioare a legii adoptate de Parlament, s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 545 din 5 iulie 2006 referitoare la constituţionalitatea Legii camerelor de comerţ şi industrie din România, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006, constatând ca acea forma a legii era neconstituţionala, deoarece conţinea o serie de dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea registrului comerţului, care, în opinia sa, se înscriau în domeniul legii organice, pentru argumentele invocate cu acel prilej.
În cauza, Curtea reţine ca din Legea camerelor de comerţ din România au fost eliminate dispoziţiile care atrageau necostituţionalitatea acesteia, astfel ca, în prezent, legea nu mai conţine dispoziţii care sa modifice sau sa completeze <>Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului. În legatura cu acest aspect, Curtea observa ca prin dispoziţiile art. 48 din legea criticata legiuitorul a stabilit, în sarcina Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi oficiilor registrului de pe lânga tribunale, asigurarea condiţiilor necesare pentru "accesul nelimitat, permanent şi gratuit" al camerelor de comerţ la "toate datele necesare îndeplinirii atribuţiilor lor legale", pe baza unui protocol de colaborare încheiat în acest sens între Camera Naţionala şi Ministerul Justiţiei.
În consecinţa, nefiind vorba, aşa cum susţin autorii sesizarii, de "eliberarea informaţiilor din Registrul Comerţului cu titlu gratuit camerelor de comerţ", dispoziţiile art. 48 alin. (1) din legea supusa controlului de constituţionalitate nu modifica nicio dispoziţie din <>Legea nr. 26/1990 .
În aceste condiţii, Curtea nu poate decât sa constate ca Legea camerelor de comerţ din România, faţa de obiectul sau de reglementare, are caracter ordinar, fiind corect adoptata de Parlament, cu respectarea cerinţelor prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie.
Trecând la analizarea celorlalte critici de neconstituţionalitate formulate, Curtea constata ca acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, art. 25 alin. (1) din legea contestata nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) şi nici celor ale art. 11 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertaţilor fundamentale.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, dreptul de asociere este un drept fundamental, care ofera cetaţenilor posibilitatea de a se asocia în mod liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere. Exerciţiul acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele care, prevazute de lege, constituie masuri necesare într-o societate democratica pentru apararea anumitor valori fundamentale.
În cauza, Curtea constata însa ca dispoziţiile art. 25 alin. (1) din legea criticata nu intra sub incidenţa modalitaţilor înscrise în conceptul de libera asociere, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 11 din Convenţie şi, respectiv, de cele ale art. 40 alin. (1) din Constituţie. De altfel, din dispoziţiile art. 25 din lege nu rezulta obligaţia comercianţilor de a se înscrie într-o asociaţie sau de a fi membri ai camerelor de comerţ.
Curtea nu poate reţine nici susţinerea potrivit careia art. 26 din Legea camerelor de comerţ din România contravine art. 16 din Constituţie, întrucât "confera drepturi diferite unor persoane aflate în situaţii echivalente, instituind un tratament discriminatoriu".
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionala a statuat ca drepturile fundamentale reprezinta o constanta a personalitaţii cetaţeanului, o şansa egala acordata fiecarui individ şi, din aceasta cauza, dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privesc egalitatea în drepturi a cetaţenilor, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de persoane colective în comparaţie cu alta; or, în cauza de faţa este vorba de 3 categorii de membri ai Camerei Naţionale, fiecare având o reglementare juridica distincta.
În fine, Curtea constata ca prin dispoziţiile art. 48 alin. (1) din legea criticata nu sunt afectate nici regulile concurenţiale, care presupun o confruntare loiala între comercianţii ce acţioneaza pe acelaşi segment de piaţa şi ofera consumatorilor produse similare, nici libertatea comerţului şi nici obligaţia statului de garantare a funcţionarii economiei de piaţa.
Pentru considerentele aratate, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţia României, precum şi ale art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art. 15 şi ale <>art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
În numele legii
DECIDE:
Constata ca Legea camerelor de comerţ din România este constituţionala.
Definitiva şi general obligatorie.
Decizia se comunica Preşedintelui României, preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, primului-ministru şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 20 iunie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Şerban Viorel Stanoiu şi Tudorel Toader, judecatori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent sef,
Doina Suliman
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
