Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 608 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) si ale art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 16 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen Cãtãlina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale <>art. 867 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice", excepţie ridicatã de Ion Mircioagã în Dosarul nr. 10.781/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, cauzã ce face obiectul Dosarului nr. 2.478D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.599D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 19 alin. (1) şi ale <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Gheorghe Mãdãlin Dincã în Dosarul nr. 1.450/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele Curţii, vãzând identitatea parţialã de obiect a acestor cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 2.599D/2008 la Dosarul nr. 2.478D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , arãtând cã acestea au fost examinate în numeroase rânduri de Curtea Constituţionalã, iar jurisprudenţa astfel creatã se menţine şi în prezenta cauzã. Cât priveşte dispoziţiile "<>art. 867 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice", aratã cã, în realitate, este vorba de art. 87 alin. (1) din acest act normativ, însã, în lipsa unei motivãri care sã vizeze în mod individual aceastã excepţie, pune concluzii de respingere a sa ca inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 10.781/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale <>art. 867 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice."
Prin Încheierea din 8 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.450/300/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 16, art. 19 şi ale <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor."
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Ion Mircioagã, respectiv de Gheorghe Mãdãlin Dincã, în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã utilizarea în cuprinsul <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 a noţiunii de "contravenient" determinã încãlcarea prezumţiei de nevinovãţie, principiu înfrânt şi prin aceea cã textele de lege criticate instituie o prezumţie legalã absolutã privind legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, stabilind în sarcina contravenientului obligaţia rãsturnãrii sarcinii probei, şi nicidecum în sarcina agentului constatator, care a stabilit vinovãţia. Acesta poate încheia în mod abuziv un proces-verbal de constatare a contravenţiei, de vreme ce nu este obligatorie prezenţa contravenientului, iar pe baza consemnãrilor din procesul-verbal, tot agentul constatator stabileşte vinovãţia contravenientului, exercitând astfel atribuţii specifice numai instanţei de judecatã. Or, principiul statului de drept presupune înfãptuirea justiţiei prin instanţe independente şi imparţiale, precum şi garantarea dreptului la apãrare şi realizarea unui proces echitabil. În motivarea excepţiei ce constituie obiectul Dosarului nr. 2.478D/2008, autorul acesteia mai aratã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) şi ale art. 115 alin. (1) din Constituţie, deoarece materia contravenţionalã aparţine domeniului contenciosului administrativ, reglementat exclusiv prin lege organicã, având în vedere "raporturile stabilite între cetãţean şi autoritãţile publice prin acte administrative, şi nu raporturi constatate unilateral, ca un liber arbitru, de un organ constatator, de al cãrui subiectivism depinde mãsura prezumtivei încãlcãri a conduitei prescrise printr-un act normativ".
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimându-se asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a prevederilor <>art. 867 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice", ce constituie obiectul Dosarului nr. 2.478D/2008, "constatã cã aceasta este întemeiatã", fãrã sã-şi motiveze însã opinia.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, care a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate ce constituie obiectul Dosarului nr. 2.599D/2008, nu îşi exprimã opinia, contrar prevederilor <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 2.478D/2008, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor este neîntemeiatã, astfel cum a constatat Curtea Constituţionalã prin <>deciziile sale nr. 967/2008 , nr. 183/2003, nr. 259/2007 sau nr. 490/2008. În plus, apreciazã cã aceleaşi dispoziţii atacate nu contravin prevederilor art. 115 alin. (1) raportat la art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, deoarece <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 reglementeazã o procedurã administrativã specialã, de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Deşi competenţa de soluţionare a cãii de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti având ca obiect o plângere contravenţionalã revine secţiei de contencios administrativ a tribunalului, reglementarea contravenţionalã nu poate fi asimilatã celei privind contenciosul administrativ. Totodatã, precizeazã cã ordonanţele guvernului, fie emise în baza unei legi de abilitare, fie de urgenţã, sunt acte normative cu valoare de lege, fiind supuse aprobãrii Parlamentului.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , modificatã şi completatã, sunt constituţionale, astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã prin <>deciziile nr. 349/2003 sau nr. 380/2003. Cât priveşte dispoziţiile <>art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aratã cã, în urma republicãrii ordonanţei, acestea se regãsesc, în prezent, la art. 95 alin. (1) şi considerã cã sunt conforme normelor constituţionale invocate. În plus, apreciazã cã prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã, invocate, nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum precizeazã autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 2.478D/2008, îl constituie dispoziţiile "art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi ale <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale ordonanţei în ansamblul sãu, respectiv prevederile <>art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice". Totodatã, potrivit dispozitivului încheierii instanţei de judecatã care a sesizat Curtea în acelaşi dosar, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile "art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale <>art. 867 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice".
Întrucât Curtea constatã o diferenţã în ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate precizat de autorul acesteia în notele scrise şi cel indicat în dispozitivul încheierii instanţei de judecatã, aceasta urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor de lege indicate în dispozitivul încheierii de sesizare, aceasta fiind, potrivit <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , actul prin care Curtea Constituţionalã este învestitã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Totodatã, Curtea constatã cã indicarea "<>art. 867 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice" în dispozitivul încheierii de sesizare ca obiect al excepţiei se datoreazã unei greşeli materiale, Curtea urmând a lua în considerare dispoziţiile art. 87 alin. (1) din ordonanţã, aşa cum aratã, de altfel, autorul în motivarea excepţiei.
Referitor la conţinutul prevederilor criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce constituie obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, acestea reglementeazã procedura de constatare a contravenţiei: art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18 şi art. 19 alin. (1) şi (3); procedura de aplicare a sancţiunii contravenţionale: art. 26 alin. (3), art. 28 şi art. 29, respectiv exercitarea cãilor de atac: art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1).
Cât priveşte prevederile <>art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea constatã cã, în urma republicãrii actului normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, acestea se regãsesc la art. 95 alin. (1) şi au urmãtorul conţinut: "(1) Încãlcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţã, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu avertisment ori cu amendã ca sancţiune principalã şi, dupã caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevãzute la art. 96 alin. (2)."
Autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 1 alin. (3) privind principiul statului de drept, art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 21 - "Accesul liber la justiţie", art. 23 alin. (11) [şi nu alin. (8) ] referitoare la prezumţia de nevinovãţie, art. 24 - "Dreptul la apãrare", art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea prin lege organicã în materia contenciosului administrativ şi ale art. 115 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã prezumţia de nevinovãţie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta urmeazã sã fie respinsã, astfel:
Majoritatea dispoziţiilor criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au mai fost analizate de Curtea Constituţionalã prin raportare la critici asemãnãtoare şi faţã de aceleaşi norme constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã. Prin <>Decizia nr. 407 din 4 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 25 noiembrie 2003, <>Decizia nr. 43 din 24 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 februarie 2006, <>Decizia nr. 259 din 20 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, sau <>Decizia nr. 787 din 3 iulie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, Curtea, pentru argumentele acolo reţinute, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate. Totodatã, Curtea a examinat şi constituţionalitatea <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 în integralitatea ei, pronunţându-se în sensul respingerii excepţiei prin <>Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, sau <>Decizia nr. 1.260 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, astfel cã cele reţinute de Curte cu toate acele prilejuri îşi gãsesc valabilitatea şi în cauza de faţã.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, invocatã în Dosarul nr. 2.478D/2008, Curtea constatã cã autorul acesteia nu a formulat critici de neconstituţionalitate distincte faţã de cele referitoare la prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 . Or, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorului excepţiei sub aspectul motivãrii acesteia, astfel cã, având în vedere şi prevederile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate", urmeazã sã respingã ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Ion Mircioagã în Dosarul nr. 10.781/325/2007 al Tribunalului Timiş -Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi, parţial, de Gheorghe Mãdãlin Dincã în Dosarul nr. 1.450/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Ion Mircioagã în Dosarul nr. 10.781/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
