Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 607 din 3 februarie 2011  referitoare la examinarea recursurilor declarate de Guvernul Romaniei si Societatea Romana de Radiodifuziune impotriva Sentintei civile nr. 185 din 27 aprilie 2010    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 607 din 3 februarie 2011 referitoare la examinarea recursurilor declarate de Guvernul Romaniei si Societatea Romana de Radiodifuziune impotriva Sentintei civile nr. 185 din 27 aprilie 2010

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 318 din 9 mai 2011

    Dosar nr. 164/33/2010
    Preşedinte: Iuliana Rîciu - judecãtor
    Emanuel Albu - judecãtor
    Carmen Ilie - judecãtor
    Anca Nechita - magistrat-asistent

    Din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - se prezintã procurorul de şedinţã Daniela Tudose.
    S-au luat în examinare recursurile declarate de Guvernul României şi Societatea Românã de Radiodifuziune împotriva Sentinţei civile nr. 185 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã şi contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal fãcut în şedinţã publicã lipsesc atât recurentul-pârât Guvernul României, cât şi recurentaintervenientã Societatea Românã de Radiodifuziune, precum şi intimata-reclamantã Societatea Comercialã "New Vissa" - S.R.L. Cluj-Napoca.
    Procedurã completã.
    Se prezintã referatul cauzei, magistratul-asistent arãtând cã recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului prevãzut de lege.
    Se mai referã cã pãrţile au solicitat judecarea cauzei în lipsã, astfel cum permit dispoziţiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedurã civilã.
    Ministerul Public - Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin procuror Daniela Tudose, pune concluzii de respingere a recursului şi menţinere a sentinţei atacate ca fiind temeinicã şi legalã.
    Înalta Curte, în temeiul art. 150 din Codul de procedurã civilã, reţine cauza spre soluţionare.

                                 ÎNALTA CURTE,
asupra recursului de faţã,
din examinarea lucrãrilor din dosar, constatã urmãtoarele:
    I. Circumstanţele cauzei
    1. Obiectul acţiunii
    Prin cererea înregistratã pe rolul Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea Comercialã "New Vissa" - S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune şi anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 978 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.
    2. Hotãrârea instanţei de fond
    Prin Sentinţa nr. 64 din 16 februarie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea formulatã de reclamanta Societatea Comercialã "New Vissa" - S.R.L., a anulat prevederile cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 şi art. 3 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 978 din 22 august 2003 şi a anulat ca netimbratã cererea de intervenţie accesorie formulatã de Societatea Românã de Radiodifuziune.
    Prin Decizia civilã nr. 4.560 din 22 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de Guvernul României şi Societatea Românã de Radiodifuziune împotriva Sentinţei nr. 64 din 16 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacatã şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţã, arãtând cã instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizatã, cu atât mai mult cu cât intervenţia accesorie, fiind o apãrare, se judecã întotdeauna împreunã cu cererea principalã.
    Rejudecând, Curtea de Apel Cluj, prin Sentinţa nr. 185 din 27 aprilie 2010, a admis acţiunea reclamantei Societatea Comercialã "New Vissa" - S.R.L. Cluj-Napoca împotriva pârâtului Guvernul României şi în consecinţã a dispus anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 şi a art. 3 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 978/2003.
    Totodatã, a respins cererea de intervenţie formulatã de Societatea Românã de Radiodifuziune şi a dispus publicarea conform art. 23 din Legea nr. 554/2004.
    3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei
    Instanţa de fond a reţinut cã prin Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 a Curţii Constituţionale s-a constatat cã prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 care dispun cu privire la obligaţia persoanelor juridice române sau strãine, cu sediul în România, de a plãti în calitate de beneficiari o taxã pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxã pentru serviciul public de televiziune nu sunt contrare Legii fundamentale.
    S-a mai arãtat în considerentele sentinţei atacate cã art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, stabileşte cã veniturile proprii ale Societãţii Române de Radiodifuziune şi Societãţii Române de Televiziune provin, între altele, şi din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, aşa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, taxele sunt datorate de cãtre subiectele de drept acolo menţionate, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
    Pe de altã parte, pentru dezlegarea chestiunii litigioase, instanţa de fond face aplicarea interpretãrii gramaticale a dispoziţiilor legale a cãror anulare se solicitã şi ajunge la concluzia cã noţiunea de "beneficiar" din cadrul art. 40 al Legii nr. 41/1994, republicatã, include persoanele fizice sau juridice în folosul cãrora se presteazã efectiv cele douã servicii şi cã doar aparent excepţia de la plata acestor taxe este instituitã numai pentru persoanele fizice, deoarece nu este exclusã aplicarea acestei excepţii şi pentru persoanele juridice.
    A mai reţinut instanţa de fond cã prevederile cuprinse în art. 3 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 977/2003 şi nr. 978/2003 instituie derogãri de la dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, negând dreptul persoanelor juridice de a beneficia de scutiri independent de condiţia deţinerii de receptoare radio şi TV, iar în interpretarea datã de Guvern se denatureazã însuşi sensul noţiunii de "taxã" aşa cum este aceasta definitã în Legea finanţelor publice.
    Concluzionând, instanţa de fond a constatat cã cele douã hotãrâri ale Guvernului nu au aplicat în art. 3 alin. (2) în mod corect dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 41/1994, având în vedere cã aceastã taxã incumbã numai beneficiarilor celor douã servicii publice, noţiunea de "beneficiar" fiind atribuitã atât în interpretarea oficialã, cât şi în interpretarea gramaticalã numai subiectelor care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii.
    Referitor la demersul intervenientei, prima instanţã a reţinut cã acesta reprezintã o intervenţie în interes propriu cu toate consecinţele juridice ce decurg dintr-o astfel de intervenţie, consecinţa fiind aceea cã în raport de soluţia datã acţiunii principale se va soluţiona şi cererea de intervenţie în interes propriu, între aceste cereri fiind o strânsã legãturã de cauzalitate.
    4. Recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva Sentinţei civile nr. 185 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
    Motivele de recurs au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304^1 din Codul de procedurã civilã.
    4.1. În accepţiunea Legii nr. 41/1994, republicatã, toate persoanele juridice au prezumatã calitatea de beneficiar al serviciilor publice în discuţie, iar dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 977/2003 şi art. 3 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 978/2003 au fost emise în aplicarea şi executarea legii.
    4.2. Aceeaşi accepţie a fost reţinutã şi de Curtea Constituţionalã în deciziile nr. 297/2004 şi nr. 331/2006.
    4.3. Temeiul existenţei Societãţii Române de Televiziune, a Societãţii Române de Radiodifuziune şi fundamentul plãţii taxei radio-TV se regãsesc în prevederile art. 31 din Constituţia României.
    5. Recursul formulat de intervenienta Societatea de Radiodifuziune împotriva aceleiaşi sentinţe
    Motivele de recurs au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedurã civilã.
    5.1. Recurenta considerã cã voinţa legiuitorului a fost aceea de a institui prezumţia cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice cu sediul în România, fãrã a condiţiona aceasta de posesia receptoarelor.
    5.2. Un alt argument în sensul celor arãtate este, în opinia recurentei, respingerea tuturor amendamentelor expuse de unii parlamentari la textul ordonanţei, în sensul de a se considera cã noţiunea de "beneficiar" nu este legatã de calitatea de primitor al serviciilor publice de radiodifuziune.
    6. Întâmpinarea formulatã de intimata-reclamantã Societatea Comercialã "New Vissa" - S.R.L.
    Intimata solicitã respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca legalã şi temeinicã a sentinţei atacate.
    II. Considerentele instanţei de recurs
    1. Recursurile sunt nefondate.
    1.1. Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicatã, "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice strãine au obligaţia sã plãteascã o taxã pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxã pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii".
    1.2. Conform art. 40 alin. (2) din Legea nr. 41/1994, republicatã, şi persoanele fizice, în calitate de beneficiari ai aceloraşi servicii, au obligaţia sã plãteascã o taxã pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxã pentru serviciul public de televiziune.
    1.3. Nicãieri în cuprinsul Legii nr. 41/1994, republicatã, nu se regãseşte o definiţie a noţiunii de "beneficiar", astfel încât sensul acestei noţiuni nu poate fi decât cel comun, respectiv "cel care beneficiazã de ceva" sau "o autoritate, instituţie, societate etc. pentru care se face o lucrare".
    1.4. Prin Decizia nr. 297/2004 a Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 a fost respinsã cu motivarea cã "obligaţia prevãzutã de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiazã, în diferite modalitãţi, de serviciile publice respective".
    1.5. Aceleaşi considerente au fost avute în vedere şi prin pronunţarea Deciziei nr. 331/2006 a Curţii Constituţionale.
    1.6. Legislaţia comunitarã şi recomandãrile europene cu privire la taxa radio permit statelor sã stabileascã plata unor taxe radio-TV, indiferent de existenţa calitãţii de beneficiar.
    Aceasta reprezintã însã numai o opţiune a statului membru, şi nu o obligaţie.
    1.7. Prin Constituţia României nu s-a impus plata taxei radio-TV indiferent de existenţa calitãţii de beneficiar, iar componentele dreptului la informare prevãzut de art. 31 alin. (15) trebuie interpretate în favoarea cetãţeanului.
    1.8. Argumentele referitoare la respingerea unor amendamente formulate de diferiţi parlamentari nu pot fi acceptate, deoarece interpretarea legii este realizatã de cãtre judecãtor, care, în speţã, folosind principiile şi metodele de interpretare, a concluzionat în sensul deja arãtat. Voinţa exprimatã de legiuitor rezultã din interpretarea gramaticalã, logicã, sistematicã a textelor analizate, şi nu din eventualele amendamente formulate.
    2. Se constatã astfel cã prevederile art. 3 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 977/2003 şi art. 3 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 978/2003 adaugã la prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicatã, cã motivele de recurs formulate împotriva sentinţei de fond nu sunt întrunite, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedurã civilã şi al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificatã şi completatã, urmeazã sã se dispunã respingerea recursurilor ca nefondate.

                              PENTRU ACESTE MOTIVE
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi Societatea Românã de Radiodifuziune împotriva Sentinţei civile nr. 185 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã şi contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
    Irevocabilã.
    Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 3 februarie 2011.

                                   Judecãtor,
                                 Iuliana Rîciu

                                   Judecãtor,
                                  Emanuel Albu

                                   Judecãtor,
                                  Carmen Ilie

                              Magistrat-asistent,
                                  Anca Nechita

                                     -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016