Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 606 din 19 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 23 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Energy Group" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.297/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj - Judecãtorul-sindic.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, sens în care aratã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.297/1.285/2007, Tribunalul Comercial Cluj - Judecãtorul-sindic a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Energy Group" - S.R.L. din Dej cu prilejul soluţionãrii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei îndreptate împotriva sa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã posibilitatea pe care textul de lege criticat o asigurã debitorului de a-şi contesta starea de insolvenţã nu constituie un mijloc procedural eficient pentru apãrarea proprietãţii sale, de asigurare a liberului acces la justiţie şi a egalitãţii în faţa legii, în situaţia în care un creditor de rea-credinţã a introdus în mod abuziv o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Astfel, considerã cã dreptul de a contesta starea de insolvenţã nu este clar definit de textul de lege ca mijloc de acţiune în justiţie, iar similitudinea sa cu posibilitatea recunoaşterii stãrii de insolvenţã determinã confuzii. Faţã de existenţa prezumţiei de insolvenţã a debitorului, de care beneficiazã creditorul, dreptul de a contesta aceastã stare se exercitã în condiţiile unei inegalitãţi între pãrţile procesului. De asemenea, aratã cã dispoziţiile <>art. 33 din Legea nr. 85/2006 , prin faptul cã nu instituie obligativitatea cauţiunii şi nu prevãd o taxã de timbru, creeazã discriminãri între creditori şi debitori, întrucât aceştia din urmã, în cazul în care nu au solicitat depunerea acestei cauţiuni, nu mai au posibilitatea de a se dezdãuna pentru prejudiciile provocate prin promovarea abuzivã a cererii. Pentru aceleaşi motive, creditorii pot prefera procedura insolvenţei acţiunilor de drept comun. În sfârşit, considerã cã interdicţia pentru debitor de a mai solicita reorganizarea în cazul în care a fost respinsã contestaţia cu privire la începerea procedurii insolvenţei aduce atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la libera iniţiativã şi concurenţã, precum şi accesului liber la justiţie.
Tribunalul Comercial Cluj - Judecãtorul-sindic apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, având în vedere cã specificul procedurii insolvenţei impune reguli de procedurã speciale, derogatorii de la normele dreptului comun, dar care corespund exigenţelor constituţionale. Prin instituţia contestaţiei, pusã la îndemâna debitorului, acesta poate rãsturna prezumţia simplã de insolvenţã, iar sancţiunea de interzicere a dreptului de a mai propune reorganizarea judiciarã intervine numai în cazul folosirii cu rea-credinţã a contestaţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere cã acestea se aplicã fãrã nicio discriminare faţã de toate persoanele aflate în ipoteza normei juridice, nu îngrãdesc dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil şi nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de proprietate. Din contrã, considerã cã <>art. 33 din Legea nr. 85/2006 garanteazã respectarea obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecãtorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului.
(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sã conteste, fie sã recunoascã existenţa stãrii de insolvenţã. Dacã debitorul contestã starea de insolvenţã, iar contestaţia sa este ulterior respinsã, el nu va mai avea dreptul sã solicite reorganizarea judiciarã.
(3) La cererea debitorului, judecãtorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sã consemneze, în termen de 15 zile, la o bancã, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituitã creditorilor, dacã cererea lor va fi admisã. Dacã cererea va fi respinsã, cauţiunea va fi folositã pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacã nu este consemnatã în termen cauţiunea, cererea introductivã va fi respinsã.
(4) Dacã judecãtorul-sindic stabileşte cã debitorul este în stare de insolvenţã, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţã, procedura generalã, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de cãtre administratorul judiciar sau de cãtre creditorii deţinând împreunã sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacã aceştia îşi exprimã intenţia de a depune un plan în termenul prevãzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).
(5) Dacã judecãtorul-sindic stabileşte cã debitorul nu este în stare de insolvenţã, respinge cererea creditorilor, care va fi consideratã ca lipsitã de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
(6) Dacã debitorul nu contestã, în termenul prevãzut la alin. (2), cã ar fi în stare de insolvenţã şi îşi exprimã intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecãtorul-sindic va da o sentinţã de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaraţia debitorului, fãcutã pânã la data pronunţãrii sentinţei, rezultã cã acesta se încadreazã în una dintre categoriile prevãzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecãtorul-sindic va pronunţa o sentinţã de deschidere a procedurii simplificate.
(7) Prin sentinţa de deschidere a procedurii, judecãtorulsindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, dupã caz, sã efectueze notificãrile prevãzute la art. 61."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate încalcã urmãtoarele prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privatã şi art. 135 referitor la economia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã procedura insolvenţei reprezintã o procedurã specialã, cu reguli derogatorii de la normele dreptului comun, a cãror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în atribuţia exclusivã a legiuitorului.
Textul de lege criticat prevede dreptul debitorului, faţã de care s-a promovat o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, de a recunoaşte sau, din contrã, de a contesta starea sa de insolvenţã.
Autorul excepţiei considerã cã aceste prevederi de lege creeazã inechitãţi, încalcã accesul liber la justiţie şi aduc atingere dreptului de proprietate. Astfel, susţine cã <>art. 33 din Legea nr. 85/2006 este neclar şi insuficient în ceea ce priveşte reglementarea dreptului debitorului de a contesta starea de insolvenţã, putându-se crea confuzii cu procedura recunoaşterii stãrii de insolvenţã. De asemenea, considerã cã existenţa prezumţiei de insolvenţã îl plaseazã pe debitor într-o poziţie defavorabilã faţã de creditor pe parcursul soluţionãrii contestaţiei.
Curtea considerã cã aceste argumente nu pot fi reţinute, întrucât evidenţa caracterului diferit al procedurii de urmat şi a efectelor juridice ce sunt proprii contestaţiei sau recunoaşterii stãrii de insolvenţã reiese din însuşi textul de lege pus în discuţie. Astfel, dacã în cazul contestaţiei debitorul exercitã dreptul sãu de a demonstra inexistenţa stãrii de insolvenţã utilizând toate mijloacele procedurale specifice unui proces echitabil, în cazul recunoaşterii stãrii de insolvenţã, din contrã, debitorul renunţã ab initio la exerciţiul acestui drept, acceptând deschiderea procedurii. Faptul cã legea nu se referã expres la "dreptul la acţiune" al debitorului, aşa cum ar dori autorul excepţiei, nu este de naturã a-l opri pe acesta sã dispunã şi sã se bucure de toate drepturile şi garanţiile specifice unui proces echitabil cu prilejul soluţionãrii contestaţiei. Prin urmare, debitorul va putea rãsturna prezumţia simplã de insolvenţã, dovedind prin orice mijloace legale de probã cã nu este în stare de insolvenţã şi cã nu şi-a achitat datoria pretinsã pentru cã aceasta nu existã în realitate ori din alte motive neimputabile.
În continuare, Curtea constatã cã nu pot fi reţinute nici argumentele autorului excepţiei, potrivit cãrora <>art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 ar aduce atingere dreptului de proprietate al debitorului, atât timp cât acest text de lege pune la dispoziţia debitorului dreptul de a solicita sau nu depunerea unei cauţiuni de cãtre creditor, aşa încât sã poatã acoperi eventualele pagube cauzate de o acţiune abuzivã îndreptatã împotriva sa. Faptul cã debitorul nu a înţeles sã-şi exercite acest drept, pierzând posibilitatea de a-şi acoperi eventualele prejudicii, nu afecteazã constituţionalitatea textului de lege criticat.
În ceea ce priveşte critica referitoare la diferenţierea mijloacelor procedurale puse la dispoziţia creditorului, pe de o parte, respectiv la dispoziţia debitorului, pe de altã parte, Curtea constatã cã aceastã diferenţiere este rezonabilã, determinatã şi justificatã de situaţia deosebitã în care se aflã cele douã pãrţi, neînsemnând nici privilegii, şi nici discriminãri.
În sfârşit, Curtea considerã cã nu pot fi reţinute nici argumentele autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 . În acest sens, reţine cã acest text de lege rãspunde necesitãţii de a se asigura celeritatea procedurii insolvenţei. Or, din faptul cã debitorul, care cunoaşte situaţia sa, contestã în mod neîntemeiat starea de insolvenţã, se poate deduce intenţia acestuia de a tergiversa procedura, periclitând astfel drepturile creditorilor. Prin urmare, debitorului nu i se refuzã reorganizarea, care va putea fi solicitatã de administratorul judiciar în cazul în care o va considera oportunã, ci se urmãreşte ca exercitarea dreptului debitorului de a cere reorganizarea sã nu aducã atingere drepturilor creditorilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Energy Group" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.297/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj - Judecãtorul-sindic.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
