Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 603 din 19 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 2 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Pauliuc în Dosarul nr. 10.547/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal este prezentã partea Silviu Dudiţã, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul, partea prezentã lasã la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât criticile de neconstituţionalitate vizeazã caracterul incomplet al art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, aspect ce nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 10.547/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Pauliuc în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât, din interpretarea acestuia, rezultã cã numai hotãrârea de retrimitere la procuror este atacabilã cu recurs, nu şi aceea prin care se respinge cererea de restituire formulatã de cãtre inculpat sau de orice altã parte interesatã, aceastã din urmã hotãrâre putând fi atacatã doar odatã cu fondul cauzei. Ca urmare, inculpatul nu beneficiazã de aceleaşi drepturi ca şi procurorul, câtã vreme acesta din urmã poate ataca pe cale separatã cu recurs hotãrârea de desesizare, în vreme ce, pentru inculpat, atunci când i-a fost respinsã cererea de restituire la procuror, o asemenea posibilitate nu existã pe cale separatã, decizia instanţei putând fi atacatã doar odatã cu fondul. Se aratã cã "inculpatul sau orice parte interesatã în cauzã trebuie sã aibã dreptul de a ataca separat cu recurs încheierea prin care instanţa se pronunţã asupra cererii de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmãririi penale", întrucât "dreptul cetãţeanului de a fi urmãrit penal de cãtre un organ având competenţa stabilitã de lege şi care acţioneazã în limitele acestei competenţe nu poate fi îngrãdit prin reglementãri trunchiate care permit calea de atac într-un singur sens, respectiv atunci când instanţa se desesizeazã."
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate "constituie o punere în operã, în mod constituţional, a principiului celeritãţii, care guverneazã procesul penal" şi nu conţine nicio normã juridicã prohibitivã în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie. Totodatã, se aratã cã ceea ce se criticã, în realitate, este "absenţa unei reglementãri care sã îngãduie atacarea cu recurs şi a încheierilor prin care se respinge cererea de desesizare a instanţei", or, instituirea unei astfel de norme juridice cade exclusiv în competenţa puterii legislative.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 şi art. 21.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: "Împotriva hotãrârii de desesizare se poate face recurs de cãtre procuror şi de orice persoanã ale cãrei interese au fost vãtãmate prin hotãrâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocã prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã ceea ce se solicitã, în realitate, în motivarea acesteia, este completarea textului de lege criticat, în sensul de a se permite atacarea separat, cu recurs, nu numai a hotãrârii de desesizare, ci şi a încheierii prin care instanţa respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmãririi penale. Autorul excepţiei apreciazã cã numai în acest mod s-ar asigura egalitatea procesualã a pãrţilor şi liberul acces la justiţie, dreptul cetãţeanului de a fi urmãrit penal de cãtre un organ având competenţa stabilitã de lege şi care acţioneazã în limitele acestei competenţe neputând fi îngrãdit prin "reglementãri trunchiate care permit calea de atac într-un singur sens, respectiv atunci când instanţa se desesizeazã."
Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Ca urmare, nu intrã în competenţa Curţii modificarea textului de lege supus controlului sãu în sensul dorit de autorul excepţiei.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Pauliuc în Dosarul nr. 10.547/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
