Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 602 din 20 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) si (9) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Simona Ricu - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Comisia localã de fond funciar Sãlãtrucu din comuna Sãlãtrucu, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 2.119/216/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 13 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de la aceea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 20 mai 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.119/216/2006, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Comisia localã de fond funciar Sãlãtrucu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege sunt neconstituţionale, întrucât imobilele avute în vedere de aceste prevederi trec în proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere pe care se aflã aceste imobile, cu titlu gratuit, fãrã sã se prevadã plata unei despãgubiri, realizându-se astfel o expropriere a proprietarului construcţiilor. Tribunalul Argeş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens, aratã cã, potrivit textelor de lege criticate, construcţiile aflate pe terenurile forestiere intrã cu titlu gratuit în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate. Menţioneazã cã, în celelalte acte normative cu caracter reparator (cum ar fi <>Legea nr. 10/2001 ) se prevede obligaţia persoanei cãreia i s-a restituit terenul de a plãti despãgubiri pentru investiţiile preluate odatã cu acesta, or, în cazul de faţã nu se prevãd astfel de despãgubiri, încãlcându-se principiul egalitãţii în faţa legii. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã trecerea construcţiilor de pe terenurile forestiere în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cãrora li se reconstituie dreptul de proprietate asupra acestora este condiţionatã de deţinerea în proprietate a suprafeţelor minime pentru constituirea unui ocol silvic, în proprietate individualã sau în asociere cu alte persoane fizice sau juridice. Se susţine cã "aceastã trecere este condiţionatã tocmai în scopul înfãptuirii unui interes public, iar aceastã condiţionare restrânge sfera retrocedãrilor şi implicã o împroprietãrire justificatã a actualului proprietar". Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor din Legea fundamentalã, care garanteazã dreptul de proprietate. În argumentarea acestui punct de vedere face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat cã naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzãtoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementãrilor legale anterioare actualei Legi fundamentale, nefiind stins ca efect al intrãrii în vigoare a acesteia. Aşa fiind, dreptul fostului proprietar de a i se restitui pãdurea se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Apreciazã cã dispoziţiile criticate îi favorizeazã pe "titularii proprietãţii private particulare în raport cu titularii proprietãţii private de stat". Considerã cã dispoziţiile referitoare la trecerea construcţiilor de pe terenurile forestiere, inclusiv cele de corectare a torenţilor, drumurile forestiere, sediile de cantoane silvice, cabanele de vânãtoare, pepinierele, alte amenajãri silvice, instalaţii sau mijloace fixe, inclusiv cele aflate în curs de execuţie, amplasate în suprafeţele care fac obiectul retrocedãrii, în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor, condiţionatã de deţinerea în proprietate a suprafeţelor minime pentru constituirea unui ocol silvic, în proprietate individualã sau în asociere cu alte persoane fizice sau juridice, instituie o discriminare pe criterii de avere, fãrã o motivare obiectivã şi rezonabilã, fiind contrare şi art. 16 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Constituţie. Apreciazã critica de neconstituţionalitate referitoare la art. 53 din Legea fundamentalã ca fiind întemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate aduc atingere însãşi existenţei dreptului de proprietate asupra construcţiilor. Şi, în fine, considerã cã dispoziţiile constituţionale ale art. 135 nu au incidenţã în cauza de faţã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Art. 31 a fost modificat prin <>art. I pct. 36 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins: "(3) Construcţiile de pe terenurile forestiere, inclusiv cele de corectare a torenţilor, drumurile forestiere, sediile de cantoane silvice, cabanele de vânãtoare, pepinierele, alte amenajãri silvice, instalaţii sau mijloace fixe, inclusiv cele aflate în curs de execuţie, amplasate în suprafeţele care fac obiectul retrocedãrii, trec în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor. (4) Prevederile alin. (3) se aplicã cu condiţia deţinerii în proprietate a suprafeţelor minime pentru constituirea unui ocol silvic, in proprietate individualã sau în asociere cu alte persoane fizice sau juridice. [...] (7) Sediile ocoalelor silvice trec în proprietatea persoanelor juridice sau fizice dacã suprafaţa care se retrocedeazã acestora, individual sau în asociere, este mai mare decât jumãtate din suprafaţa administratã de respectivul ocol silvic anterior retrocedãrii. (8) Obiectivele realizate ca urmare a finanţãrilor din împrumuturile aprobate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 28/1999 , <>Ordonanţa Guvernului nr. 97/2000 şi <>Legea nr. 400/2003 trec în proprietate privatã în condiţiile de la alin. (3) şi (4). (9) Obiectivele aflate în curs de realizare finanţate din împrumuturile menţionate la alin. (8) trec în proprietate privatã dupã finalizarea lucrãrilor aflate în curs şi punerea în funcţiune, cofinanţarea şi rambursarea asigurându-se prin bugetul autoritãţii publice centrale care rãspunde de silviculturã." Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 privind economia. Analizând textele de lege criticate, Curtea reţine cã, potrivit acestora, construcţiile de pe terenurile forestiere, cele de corectare a torenţilor, drumurile forestiere, sediile de cantoane silvice, cabanele de vânãtoare, pepinierele, alte amenajãri silvice, instalaţii sau mijloace fixe, cele aflate în curs de execuţie, amplasate pe suprafeţele care fac obiectul retrocedãrii, trec în proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor. Trecerea în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor a construcţiilor aflate pe acestea este condiţionatã de deţinerea în proprietate a suprafeţelor minime pentru constituirea unui ocol silvic, în proprietate individualã sau în asociere cu alte persoane fizice sau persoane juridice. Totodatã, trecerea în proprietatea persoanelor juridice sau persoanelor fizice a sediilor ocoalelor silvice se face cu condiţia ca suprafaţa ce se restituie acestora, individual sau în asociere, sã fie mai mare decât jumãtate din suprafaţa administratã de respectivul ocol silvic anterior retrocedãrii. Examinând excepţia, Curtea constatã cã textele criticate reglementeazã un transfer gratuit de proprietate privatã a statului cãtre persoane fizice sau persoane juridice private, nefiind îndeplinite condiţiile prevãzute de art. 44 alin. (3) din Constituţie cu privire la expropriere. Prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, care dispun cã "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã, în mod egal, de lege indiferent de titular", deoarece îi favorizeazã pe titularii dreptului de proprietate privatã - persoane fizice sau persoane juridice cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere pe care se aflã investiţiile enumerate de textele de lege criticate, în raport cu ceilalţi titulari îndreptãţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pe care nu se aflã astfel de construcţii. Aşadar, nimeni nu poate beneficia în ceea ce priveşte bunurile proprietate privatã de o protecţie juridicã diferitã, indiferent cã aceasta are ca titulari persoane fizice sau persoane juridice private, statul sau unitãţile administrativ-teritoriale. Pe de altã parte, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere persoanelor fizice şi persoanelor juridice nu împiedicã constituirea unui drept de superficie în favoarea statului, în condiţiile art. 492 şi urmãtoarele din Codul civil, sau înstrãinarea construcţiilor cu titlu oneros persoanelor îndreptãţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere. Curtea constatã cã prevederile de lege criticate încalcã şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie prin care se instituie obligaţia statului de a asigura crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie ca atare şi a investiţiilor fãcute cu contribuţia întregii societãţi, ocrotindu-se astfel interesul naţional.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Comisia localã de fond funciar Sãlãtrucu din comuna Sãlãtrucu, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 2.119/216/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã şi constatã cã prevederile <>art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , sunt neconstituţionale. Definitivã şi general obligatorie. Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
