Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 602 din 19 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42-47 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 2 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 42-47 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lazzario Agro" - S.R.L. din Brãila în Dosarul nr. 6.354/196/2006 al Judecãtoriei Brãila.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre autorul excepţiei, prin care acesta solicitã acordarea unui nou termen de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.354/196/2006, Judecãtoria Brãila a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 42-47 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lazzario Agro" - S.R.L. din Brãila.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, încãlcând prevederile art. 16 şi ale art. 24 din Constituţie, deoarece oferã posibilitatea blocãrii prin poprire a conturilor bancare numai uneia dintre pãrţile din proces, şi anume A.V.A.S.-ului. De asemenea, dispoziţiile <>art. 47 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 fac imposibilã aplicarea corectã a actului de justiţie, deoarece judecarea de urgenţã şi cu precãdere a litigiilor, cu o amânare posibilã de maximum 7 zile, pun debitorul în imposibilitatea de a se apãra.
Judecãtoria Brãila aratã cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 reglementeazã o procedurã specialã de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de A.V.A.S. având în vedere natura deosebitã a acestor creanţe, ocrotirea interesului public şi preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritãţii în derularea procedurii de executare silitã, fãrã a se încãlca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã, în considerarea naturii deosebite a creanţelor neperformante preluate de A.V.A.S., legiuitorul a instituit aceste reguli speciale de procedurã, ca modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, fãrã a îngrãdi prin aceasta liberul acces la justiţie. De asemenea, aceastã procedurã nu încalcã dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, acesta având posibilitatea sã foloseascã toate mijloacele de apãrare şi procedurale prevãzute de lege.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile criticate, referitoare la procedura specialã care se aplicã în cazul soluţionãrii litigiilor ce au ca obiect creanţe neperformante preluate la datoria publicã, nu încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, nefiind prevãzute, în situaţii egale, drepturi procedurale diferenţiate pentru A.V.A.S. şi pentru debitorii sãi. De asemenea, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu sunt de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţilor de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 42-47 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002. Art. 42 a fost modificat prin <>art. 13 pct. 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 23/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, ordonanţã aprobatã prin <>Legea nr. 360/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 10 septembrie 2004. De asemenea, a fost introdus articolul 42^1, prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 207/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.193 din 30 decembrie 2005, ordonanţã aprobatã prin <>Legea nr. 184/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 23 mai 2006.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 42: "(1) Dupã comunicarea cãtre debitor a titlului executoriu, A.V.A.S. poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice naturã pe care debitorul le deţine în orice bancã sau organizaţie cooperatistã de credit, indiferent de moneda în care sunt constituite.
(2) Poprirea nu este supusã validãrii.
(3) Poprirea înfiinţatã anterior ca mãsurã asigurãtorie devine executorie prin comunicarea copiei de pe titlul executoriu, fãcutã terţului poprit, şi înştiinţarea despre aceasta a debitorului.
(4) Terţul poprit este obligat ca, în termen de douã zile de la primirea comunicãrii ce i s-a fãcut potrivit alin. (1) şi (3), sã confirme în scris blocarea conturilor.
(5) Poprirea se considerã înfiinţatã la data la care terţul poprit, prin înştiinţarea transmisã A.V.A.S., confirmã cã datoreazã sume de bani debitorului, iar în lipsã, la data expirãrii termenului prevãzut la alin. (4).
(6) Dupã înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat sã facã de îndatã reţinerile prevãzute de lege şi sã vireze sumele reţinute în contul indicat de A.V.A.S., comunicând totodatã în scris despre existenţa altor creditori.
(7) În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit îi va anunţa în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea sumelor.
(8) Încãlcarea prevederilor alin. (6) şi (7) atrage nulitatea oricãrei plãţi şi rãspunderea solidarã a bãncii şi debitorului, în limita sumelor sustrase blocãrii.";
- Art. 42^1: "În cazul în care popririle înfiinţate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pentru executare silitã prin poprirea conturilor bancare sau prin poprirea terţilor, genereazã imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economicã, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea temporarã, totalã sau parţialã a executãrii silite prin poprirea conturilor bancare sau a terţilor.";
- Art. 43: "(1) La cererea A.V.A.S. instanţa poate încuviinţa, prin derogare de la prevederile art. 907 şi 908 din Codul comercial, în condiţiile prevãzute la cap. IX, sechestrul asupra acţiunilor şi pãrţilor sociale şi instituirea administrãrii speciale la societatea comercialã care constituie debitorul cedat, la societatea comercialã care este debitoare potrivit art. 38 lit. b), precum şi la societatea comercialã la care debitorii prevãzuţi la art. 38 deţin, separat sau împreunã, cel puţin 50% plus o acţiune din capitalul social sau, dupã caz, majoritatea pãrţilor sociale.
(2) Sechestrul şi mãsura administrãrii speciale se aplicã de la data înregistrãrii hotãrârii definitive a instanţei la registrul comerţului.
(3) Pe perioada sechestrului prevãzut la alin. (1) drepturile faţã de societatea comercialã, conferite de acţiunile sau pãrţile sociale sechestrate, se exercitã de cãtre A.V.A.S. Pe timpul administrãrii speciale administrarea societãţii comerciale se asigurã de o persoanã desemnatã prin hotãrâre a instanţei prevãzute la alin. (1), la propunerea A.V.A.S. Persoana propusã trebuie sã fie contabil autorizat, expert contabil, licenţiat în studii economice sau în drept ori inginer şi sã aibã 5 ani de activitate practicã economicã sau juridicã. Administratorul va primi o indemnizaţie brutã lunarã, suportatã de societatea comercialã. Pe data numirii administratorului special se suspendã de drept mandatul administratorilor în exerciţiu.
(4) Societatea comercialã supusã administrãrii speciale nu va repartiza din profitul obţinut sume pentru dezvoltare, iar dividendele cuvenite acţionarilor sau asociaţilor, care sunt debitori ai creanţelor bancare neperformante cesionate A.V.A.S., se varsã în contul datoriei debitorului cedat.
(5) Asumarea de cãtre societatea comercialã supusã administrãrii speciale de noi obligaţii care ar influenţa negativ veniturile acesteia se poate face numai cu aprobarea prealabilã a A.V.A.S. Actul încheiat cu încãlcarea acestei obligaţii este nul de drept.
(6) Rãspunderea administratorului desemnat, atât faţã de acţionari sau asociaţi, dupã caz, cât şi faţã de A.V.A.S. se stabileşte potrivit regulilor mandatului comercial.
(7) Prevederile prezentului articol se aplicã şi societãţilor comerciale la care acţionari sau asociaţi sunt societãţi comerciale ce deţin majoritãţile prevãzute la alin. (1) şi care sunt controlate de debitorii prevãzuţi la art. 38.";
- Art. 44: "Litigiile în legãturã cu creanţele neperformante preluate la datoria publicã, în care A.V.A.S. este parte, se soluţioneazã cu respectarea prevederilor prezentului capitol, completate în mod corespunzãtor cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã.";
- Art. 45: "Cererile de orice naturã privind drepturile şi obligaţiile în legãturã cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea rãspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi la art. 38, sunt de competenţa Curţii de apel în a cãrei razã teritorialã se aflã sediul sau, dupã caz, domiciliul pârâtului şi se judecã de urgenţã şi cu precãdere.";
- Art. 46: "(1) Reclamantul este obligat sã comunice cererea, actele pe care se întemeiazã şi, dupã caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţã. Judecãtorul nu va primi cererea fãrã dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplicã oricãrei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia cererilor formulate în timpul judecãţii sau a celor prin care se exercitã o cale de atac.
(2) Primul termen de judecatã se stabileşte la cel mult 15 zile de la data depunerii cererii de chemare în judecatã.
(3) Întâmpinarea este obligatorie şi se depune cel târziu pânã la primul termen de judecatã. Întâmpinarea, actele pe care se întemeiazã şi, dupã caz, interogatoriul scris se comunicã de cãtre parte, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, înainte de termenul prevãzut la alin. (2). Nerespectarea obligaţiei de comunicare prezumã renunţarea de cãtre parte la apãrãrile ce puteau fi formulate prin întâmpinare şi la probele în susţinerea acestor apãrãri.";
- Art. 47: "(1) Orice cerere se judecã la primul termen, în afara cazului în care instanţa dispune administrarea de probe noi. Dacã din motive întemeiate pãrţile nu sunt în mãsurã sã îşi prezinte apãrãrile în mod complet, instanţa va putea, în mod excepţional, sã acorde un termen în cunoştinţã de cel mult 7 zile.
(2) Acelaşi termen de 7 zile se acordã o singurã datã şi pentru administrarea de probe noi, dispuse de instanţã, la primul termen."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece oferã posibilitatea blocãrii prin poprire a conturilor bancare numai uneia dintre pãrţile din proces, şi anume A.V.A.S.-ului. Poprirea reprezintã o formã a executãrii silite ce conferã rapiditate în recuperarea creditului şi poartã, în acest caz, asupra conturilor bancare de orice naturã pe care debitorul le deţine în orice bancã sau organizaţie cooperatistã de credit. Ţine de specificul popririi ca legitimarea activã în iniţierea acestei proceduri sã aparţinã creditorului, iar nu şi celorlalte pãrţi din proces, deoarece numai acesta justificã un interes în iniţierea acestei proceduri, fãrã a se încãlca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
De altfel, Curtea constatã cã, potrivit art. 42^1 din ordonanţã, în cazul în care popririle înfiinţate de A.V.A.S., pentru executare silitã prin poprirea conturilor bancare sau prin poprirea terţilor, genereazã imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economicã, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea temporarã, totalã sau parţialã a executãrii silite prin poprirea conturilor bancare sau a terţilor.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 47 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 fac imposibilã aplicarea corectã a actului de justiţie, deoarece judecarea de urgenţã şi cu precãdere a litigiilor, cu o amânare posibilã de maximum 7 zile, pun debitorul în imposibilitatea de a se apãra, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã.
Astfel, instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 45, art. 46 şi ale <>art. 47 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, în raport cu dispoziţiile art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, şi a constatat cã aceste prevederi sunt conforme Legii fundamentale. Prin <>Decizia nr. 323 din 14 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, Curtea a reţinut, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate reglementeazã o procedurã specialã de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere natura deosebitã a acestor creanţe şi strânsa legãturã a acestora cu datoria publicã, cu bugetul statului şi ocrotirea interesului public. În ceea ce priveşte dispoziţiile privind termenele în care urmeazã sã se judece litigiile la care se referã ordonanţa, Curtea a statuat cã acestea sunt în concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care lasã libertatea legiuitorului sã reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenţei prevãzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã, referitoare la soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil.
De asemenea, Curtea a statuat cã nu poate fi primitã nici critica referitoare la încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, deoarece dispoziţiile de lege contestate se aplicã fãrã privilegii şi fãrã discriminãri tuturor pãrţilor în proces.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 42-47 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lazzario Agro" - S.R.L. din Brãila, în Dosarul nr. 6.354/196/2006 al Judecãtoriei Brãila.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
