Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 600 din 20 mai 2008  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 si ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedura penala si ale   art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 600 din 20 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 si ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedura penala si ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 437 din 11 iunie 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 şi ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Marin Frunzã şi, din oficiu, de instanţa de judecatã în Dosarul nr. 3.900/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.900/44/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 şi ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Excepţia a fost ridicatã de Marin Frunzã, referitor la prevederile art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, respectiv, din oficiu, de cãtre instanţa de judecatã, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu ocazia soluţionãrii apelurilor formulate împotriva unei sentinţe penale a Tribunalului Galaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Marin Frunzã susţine, în esenţã, cã art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, prin faptul cã nu asigurã asistenţã juridicã obligatorie pentru învinuit sau inculpat în faza urmãririi penale, nici mãcar în cazul infracţiunilor de o mai mare gravitate, încalcã dispoziţiile art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 124, 126 şi 148 din Constituţie, precum şi prevederile art. 6, 14 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv dispoziţiile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Considerã cã textul de lege criticat este în vãditã contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 24, întrucât nu garanteazã dreptul la apãrare în cursul urmãririi penale.
Instanţa susţine cã dispoziţiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , care prevãd suspendarea obligatorie a judecãrii cauzei în situaţia sesizãrii Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, încalcã dreptul pãrţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, drept fundamental consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã cã textele de lege criticate permit pãrţilor sã ridice excepţii de neconstituţionalitate în mod repetat, nejustificat şi uneori chiar tendenţios, în scopul tergiversãrii soluţionãrii cauzei, neexistând nicio sancţiune împotriva abuzului de drept. Apreciazã cã pentru respectarea dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil se impune înlocuirea prevederilor <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã cu dispoziţii legale prin care sã se prevadã cã ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendã judecarea cauzei, respectiv cã, în caz de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, persoana interesatã poate solicita rejudecarea cauzei, aceastã rejudecare putând viza însã doar aspecte legate de dispoziţia legalã declaratã ca fiind neconstituţionalã. De asemenea, considerã necesarã, de lege ferenda, prevederea de sancţiuni în cazul ridicãrii unei excepţii de neconstituţionalitate în scopul tergiversãrii soluţionãrii cauzei.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã considerã ca fiind neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Apreciazã cã textul de lege criticat este în concordanţã cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 3 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Aratã cã dreptul la apãrare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţã juridicã obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileşte şi situaţiile în care considerã cã este necesar, ca o garanţie suplimentarã a respectãrii dreptului la apãrare.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 171 alin. 1 şi ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, precum şi cele ale <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 1 şi ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, astfel cum acest al doilea text de lege criticat a fost modificat prin <>Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum şi dispoziţiile <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã: "Învinuitul sau inculpatul are dreptul sã fie asistat de apãrãtor în tot cursul urmãririi penale şi al judecãţii, iar organele judiciare sunt obligate sã-i aducã la cunoştinţã acest drept.";
- Art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã: "Instanţa suspendã judecata, prin încheiere motivatã, şi în cazul în care a fost ridicatã o excepţie de neconstituţionalitate, pânã la soluţionarea de cãtre Curtea Constituţionalã a excepţiei. Dacã inculpatul este arestat, se aplicã în mod corespunzãtor prevederile art. 300^2, iar dacã faţã de acesta s-a dispus mãsura obligãrii de a nu pãrãsi localitatea sau mãsura obligãrii de a nu pãrãsi ţara, se aplicã, în mod corespunzãtor, art. 145 şi 1451. Încheierea este supusã recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã. Recursul se judecã în termen de 3 zile.";
- <>Art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 : "Pe perioada soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, autorul excepţiei Marin Frunzã invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 "Statul român", ale art. 4 "Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni", ale art. 11 "Dreptul internaţional şi dreptul intern", ale art. 15 "Universalitatea", ale art. 16 "Egalitatea în drepturi", ale art. 20 "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", ale art. 21 "Accesul liber la justiţie", ale art. 24 "Dreptul la apãrare", ale art. 53 "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi", ale art. 124 "Înfãptuirea justiţiei", ale art. 126 "Instanţele judecãtoreşti" şi ale art. 148 "Integrarea în Uniunea Europeanã" din Constituţie, precum şi a prevederilor art. 6 "Dreptul la un proces echitabil", ale art. 14 "Interzicerea discriminãrii" şi ale art. 17 "Interzicerea abuzului de drept" din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv a dispoziţiilor art. 1 privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminãrii, ale art. 6 cu privire la dreptul oricãrei persoane de a-i fi recunoscutã calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 30 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
În susţinerea neconstituţionalitãţii prevederilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , instanţa invocã încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la o serie de texte din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 533 din 13 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 31 octombrie 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã dreptul la apãrare, consacrat de art. 24 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se referã la asistenţa juridicã facultativã, iar excepţiile de la aceastã regulã pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. În cazurile în care legea impune asistenţa juridicã obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apãrarea are valoarea unei instituţii de cert interes social, care funcţioneazã atât în favoarea învinuitului sau a inculpatului, cât şi în vederea asigurãrii unei bune desfãşurãri a procesului penal, în considerarea unor situaţii speciale ce rezultã din însãşi enumerarea cuprinsã în text.
Atât soluţia, cât şi considerentele deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe. Pentru considerentele expuse, dispoziţiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã sunt în concordanţã şi cu prevederile art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 53, 124, 126 şi 148 din Constituţie, precum şi cu dispoziţiile art. 14 şi ale art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv cu prevederile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, prin Decizia nr. 828 din 2 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, Curtea Constituţionalã a reţinut cã acest text de lege nu încalcã dreptul la un proces echitabil, desfãşurat într-un termen rezonabil, întrucât suspendarea judecãrii cauzei în situaţia sesizãrii Curţii Constituţionale, pânã la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, este menitã sã preîntâmpine acele situaţii în care instanţele judecãtoreşti ar pronunţa hotãrâri fundamentate pe dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin decizii ale Curţii Constituţionale, situaţii care ar putea afecta stabilitatea raporturilor juridice existente între pãrţi.
De asemenea, Curtea s-a mai pronunţat şi asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituţie, invocat şi în prezenta cauzã, şi faţã de o criticã similarã. Astfel, prin <>Decizia nr. 366 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege, reţinând cã dispoziţiile <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedurã care instituie un caz de suspendare legalã a judecãţii în intervalul de timp cuprins între pronunţarea încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale de cãtre instanţa de judecatã sau de arbitraj comercial şi repunerea pe rol a cauzei, dupã soluţionarea excepţiei de cãtre instanţa de contencios constituţional. Acest fapt nu aduce însã atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. Pentru aceleaşi considerente, dispoziţiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt constituţionale şi în raport cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.
În plus, instanţa formuleazã o propunere de modificare a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, în sensul de a se prevedea în respectivele acte normative cã ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendã judecarea cauzei, iar în caz de admitere a excepţiei persoana interesatã poate solicita rejudecarea pricinii cu privire la aspectele legate de dispoziţia legalã declaratã ca fiind neconstituţionalã, precum şi în sensul prevederii de sancţiuni în cazul ridicãrii unei excepţii de neconstituţionalitate în scopul tergiversãrii soluţionãrii cauzei. O asemenea propunere de lege ferenda nu intrã însã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 şi ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Marin Frunzã şi, din oficiu, de instanţa de judecatã în Dosarul nr. 3.900/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 mai 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
_________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016