Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 60 din 31 martie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici
Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor Mihai Constantinescu - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Victor Dan Zlatescu - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , invocatã de Societatea Comercialã "KAYAVONI EXIM" - S.R.L. în Dosarul nr. 6.675/1996 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 24 martie 1998, în prezenta uneia dintre pãrţi şi în lipsa celorlalte, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 31 martie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 mai 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 6.675/1996, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , invocatã de Societatea Comercialã "KAYAVONI EXIM" - S.R.L. În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 41 din Constituţie, deoarece: - fixeazã în sarcina exportatorului, persoana juridicã romana, obligaţia repatrierii valutei în maximum 5 zile de la data încasãrii, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii mãrfii prin frontiera romana, ceea ce constituie, în opinia autoarei exceptiei, şi o "imixtiune a legiuitorului roman în activitatea contractualã"; - în cazul neplatii de cãtre partenerul extern a contravalorii mãrfii, este sancţionat exportatorul roman, întrucât nu a repatriat la termen valuta, deşi de esenta rãspunderii contravenţionale este existenta culpei dovedite. Astfel se ajunge la situaţia în care, dacã nu se încaseazã valuta (fapta lipsitã de culpabilitate în opinia autoarei exceptiei), patrimoniul persoanei juridice este diminuat prin aplicarea de amenzi. Din cuprinsul încheierii de sesizare a rezultat ca instanta de judecata nu şi-a exprimat opinia în legatura cu excepţia invocatã. De aceea, având în vedere prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicatã, completand încheierea de sesizare, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a opinat ca excepţia este neîntemeiatã. În scopul soluţionãrii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia invocatã nu este intemeiata, având în vedere faptul ca activitatea de comerţ exterior a agenţilor economici se desfãşoarã pe baza autonomiei lor juridice, iar art. 41 alin. (1) din Constituţie garanteazã dreptul de proprietate, conţinutul şi limitele acestui drept fiind stabilite prin lege. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile partii prezente şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, constata urmãtoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia, fiind legal sesizatã. Litigiul în cadrul cãruia s-a invocat excepţia priveşte contestarea unei amenzi aplicate potrivit dispoziţiilor pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , pentru nerepatrierea valutei rezultate din activitatea de comerţ exterior la termenele prevãzute la pct. 3 al aceluiaşi articol. În consecinta, celelalte alineate ale pct. 3 nu au legatura cu soluţionarea cauzei, asa încât, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, rezulta ca excepţia ridicatã este pertinenta numai în ceea ce priveşte dispoziţiile alin. 1 al pct. 3 şi cele ale pct. 7 din art. IV al ordonanţei sus-menţionate. Alin. 1 al pct. 3 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 prevede ca în cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasãrii, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii mãrfii prin frontiera romana sau, dupã caz, a executãrii lucrãrilor şi prestãrii serviciilor în strãinãtate în funcţie de zona geograficã a partenerului extern. Se susţine, de cãtre autoarea exceptiei, ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, întrucât incalca prevederile art. 41 din Constituţie, care reglementeazã dreptul de proprietate privatã. Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, dreptul de proprietate este garantat, conţinutul şi limitele acestui drept fiind stabilite prin lege. Într-adevãr, activitatea de comerţ exterior se desfãşoarã pe baza autonomiei juridice a agenţilor economici, însã aceasta activitate trebuie sa fie în concordanta cu interesul naţional pentru a cãrui apãrare statul acţioneazã prin politica legislativã. În acest context a fost emisã <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , care îşi are temeiul în dispoziţiile din Constituţie cuprinse în titlul IV "Economia şi finanţele publice", în special cele prevãzute la art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit cãrora statul trebuie sa asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã; or, scopul reglementãrii cuprinse în art. IV al ordonanţei este consolidarea regimului valutar în vigoare şi întãrirea disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare. Dispoziţiile atacate nu incalca nici libertatea contractualã, asa cum susţine autoarea exceptiei. Într-o interpretare sistematica a art. 134 din Constituţie, aceasta prevedere urmeazã sa fie aplicatã în concordanta şi cu dispoziţiile alin. (1) privind economia de piata şi ale alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului, ceea ce presupune ca dispoziţiile legale instituite pentru consolidarea regimului valutar şi întãrirea disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare, cum sunt cele de la alin. 1 al pct. 3 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , sunt conforme cu cerinţele economiei de piata, în stadiul actual de dezvoltare a societãţii româneşti, precum şi cu regulile necesare pentru asigurarea libertãţii comerţului în ansamblul general al economiei din ţara noastrã. În ceea ce priveşte dispoziţiile pct. 7 al art. IV din ordonanta, invocarea în susţinerea exceptiei a prevederilor art. 41 din Constituţie nu este concludenta, deoarece în speta obiectul litigiului îl constituie încãlcarea termenului de repatriere a valutei, prevãzut la alin. 1 al pct. 3 din art. IV, având drept consecinta sãvârşirea faptei contravenţionale prevãzute de pct. 7 al art. IV din aceeaşi ordonanta, de care se face vinovat agentul economic exportator, constatarea existenţei sau a inexistentei culpei ca element al rãspunderii contravenţionale fiind de competenta exclusiva a instanţei judecãtoreşti. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, definitiva prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, şi prin Decizia nr. 274 din 26 iunie 1997, definitiva prin nerecurare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 4 februarie 1998, retinand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. Fata de cele arãtate, rezulta ca nu sunt motive care sa determine schimbarea practicii jurisdicţionale a Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , invocatã de Societatea Comercialã "KAYAVONI EXIM" - S.R.L. în Dosarul nr. 6.675/1996 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. Definitiva. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 31 martie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent, Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
