Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 60 din 30 martie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 280 din 21 iunie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Viorel Tudorache în Dosarul nr. 4.332/1999 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispoziţiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr. 43 din 23 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate prin care s-a criticat acest text legal, considerând-o neîntemeiatã. Se apreciazã ca nu exista motive pentru schimbarea practicii Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor criticate. În consecinta, se solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 decembrie 1999 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Viorel Tudorache în Dosarul nr. 4.332/1999 al acelei instanţe.
În motivarea exceptiei autorul considera ca dispoziţiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, deoarece judecãtorul trebuie sa aprecieze probele prin raportarea acestora la lege şi nu la propriile convingeri, care pot fi contrare legii. Referindu-se la speta, autorul exceptiei afirma ca judecãtorii, judecand dupã convingerea lor, l-au obligat la plata unor sume de bani pe care el nu le poate achitã, fiind tânãr, somer şi fãrã posibilitãţi materiale.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, instanta arata ca aceasta este neîntemeiatã. În art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã legiuitorul consacra, pe de o parte, principiul potrivit cãruia probele nu au o valoare dinainte stabilitã, iar pe de alta parte, principiul liberei aprecieri a probelor. Aprecierea probelor este un proces complex, care implica elemente de ordin subiectiv pentru valorificarea aspectelor obiective rezultate din administrarea probelor. Aceste principii nu vin în contradictie cu art. 16 alin. (2) din Constituţie şi sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 125 alin. (3), conform cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". De altfel, precizeazã instanta, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã prin Decizia nr. 43 din 23 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999. Prin aceasta decizie Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate, considerând-o ca fiind neîntemeiatã.
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca din modul cum a formulat excepţia reiese ca autorul acesteia considera ca fiind neconstitutionala partea a doua a textului art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã, deoarece "judecãtorul trebuie sa aprecieze probele prin raportarea lor la lege şi nu la propriile convingeri, care pot fi contrare legii". Se mai arata ca alegerea sistemului de probaţiune este atributul exclusiv al legiuitorului, atribut consfintit de art. 125 alin. (3) din Constituţie. În acelaşi punct de vedere se menţioneazã, pe de o parte, ca în sistemul liberei aprecieri a probelor de cãtre judecãtor acesta nu este "mai presus de lege", ci ca acţioneazã în conformitate cu dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Constituţie, care prevãd ca "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii". Pe de alta parte, examinarea probelor administrate, care, potrivit art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã, sta la baza formãrii convingerii judecãtorului în aprecierea probelor, implica şi verificarea respectãrii dispoziţiilor legale în administrarea probelor, aceasta examinare efectuandu-se în raport cu prevederile legale în materie şi nu în afarã lor, dupã criterii arbitrare care l-ar face sa fie "mai presus de lege". De aceea, aprecierea probelor de cãtre judecãtor "potrivit convingerii lui" nu este o consecinta a faptului ca el ar fi "mai presus de lege", ci a faptului ca el "este independent şi se supune numai legii". Totodatã se arata ca, prin Decizia nr. 43 din 23 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã. Fata de cele arãtate, Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã urmeazã sa fie respinsã ca neîntemeiatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În conformitate cu prevederile <>art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care are urmãtorul cuprins: "Probele nu au valoare mai dinainte stabilitã. Aprecierea fiecãrei probe se face de organul de urmãrire penalã şi de instanta de judecata potrivit convingerii lor, formatã în urma examinãrii tuturor probelor administrate şi conducandu-se dupã constiinta lor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 43 din 23 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, a fost respinsã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie având un conţinut similar. Cu acel prilej s-a arãtat, în esenta, ca:
1. Prin dispoziţiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã sunt enunţate doua principii de drept procesual penal, şi anume principiul potrivit cãruia probele nu au valoare mai dinainte stabilitã şi principiul liberei aprecieri a probelor. În temeiul celui de-al doilea principiu, aprecierea fiecãrei probe se face potrivit convingerii judecãtorului ca rezultat al unui proces psihic necesar, indispensabil şi inevitabil, proces complex care implica elemente de ordin subiectiv pentru valorificarea exactã a realitãţii obiective înfãţişate prin intermediul probelor. "Dacã aprecierea probelor ar avea loc numai în baza criteriilor prevãzute de lege, organul judiciar s-ar limita la constatarea existenţei probei şi la recunoaşterea forţei sale probante, prescrise de lege."
2. Reglementarea sistemului probator, în materie penalã, este atributul exclusiv al legiuitorului, stabilit prin dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, în conformitate cu care "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege".
3. Critica privitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "Nimeni nu este mai presus de lege", nu poate fi primitã, deoarece din punct de vedere constituţional nu poate fi contestatã posibilitatea organelor judiciare de a aprecia fiecare proba potrivit convingerii lor, formatã în urma examinãrii tuturor probelor administrate.
Aceste considerente sunt valabile şi în cauza de fata.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Viorel Tudorache în Dosarul nr. 4.332/1999 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 martie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
