Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE Nr. 60*) din 25 mai 1994     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE Nr. 60*) din 25 mai 1994

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 57 din 28 martie 1995
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 15 februarie 1995.

Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 ultimul alineat din Codul de procedura penalã, invocatã de inculpatul Rupita Nicolae în Dosarul nr. 57/1993 al Curţii de Apel Bucureşti şi de inculpatul Dobre Ilie în Dosarul nr. 587/A/1993 al Curţii de Apel Pitesti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 10 mai 1994, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi a partii civile - Spitalul Clinic Fundeni - şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea Constituţionalã, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea la 18 mai 1994 şi apoi la 25 mai 1994.
La termenul de 10 mai 1994, Curtea Constituţionalã a pus în discuţie, din oficiu, necesitatea conexarii celor doua excepţii ce formeazã obiectul dosarelor nr. 4C/1994 şi nr. 19C/1994, avînd în vedere ca dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale sînt identice. Fata şi de concluziile favorabile ale procurorului şi ale reprezentantului partii civile - Spitalul Clinic Fundeni -, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea Constituţionalã a dispus conexarea, urmînd a se pronunţa prin decizia de fata.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, retine urmãtoarele:
Cît priveşte Dosarul nr. 4C/1994, în timpul dezbaterilor ce au avut loc în fata Curţii de Apel Bucureşti, în cauza ce formeazã obiectul Dosarului nr. 57/1993 al acestei instanţe, inculpatul Rupita Nicolae a ridicat, la termenul de judecata din 21 decembrie 1993, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 ultimul alineat din Codul de procedura penalã, aratind ca, deşi art. 149 din Codul de procedura penalã reia dispoziţiile constituţionale din art. 23 alin. (4), stabileşte "în totalã contradictie atît cu alineatele precedente, dar mai ales, cu textul Constituţiei, ca arestarea inculpatului în cursul judecaţii dureazã pînã la soluţionarea definitiva a cauzei, afarã de cazul cînd instanta dispune revocarea ei". Se adauga ca aceasta prevedere incalca grav atît principiul inviolabilitatii persoanei consacrat prin Constituţie şi tratatele internaţionale privind drepturile fundamentale, precum şi principiul prezumţiei de nevinovatie, care trebuie sa funcţioneze de drept pînã la soluţionarea definitiva a cauzei. De asemenea, se susţine ca aceasta prevedere instituie principiul arestãrii "sine die", procedeu de natura sa afecteze administrarea justiţiei, instanţele de judecata fiind aproape obligate sa pronunţe condamnarea inculpatului la sancţiuni cel puţin egale cu durata arestãrii preventive.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Încheierea din şedinţa publica din 21 decembrie 1993, considera ca în speta s-au respectat dispoziţiile constituţionale, iar cît priveşte excepţia de neconstituţionalitate formulatã de inculpat, prin apãrãtor, cu privire la dispoziţiile art. 149 ultimul alineat din Codul de procedura penalã "nu are nici o legatura cu luarea mãsurii arestãrii preventive pe timpul urmãririi penale de cãtre Parchetul de pe lîngã Tribunalul Teleorman, textul mai sus menţionat referindu-se la arestarea inculpatului în cursul judecaţii". De asemenea, se adauga, în încheiere, chiar şi dispoziţiile <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 cer sa depindã de judecarea cauzei dispoziţia legalã a carei neconstituţionalitate a fost invocatã.
Cît priveşte Dosarul nr. 19C/1994, inculpatul Dobre Ilie a invocat la termenul de judecata din data de 24 februarie 1994, în cauza ce formeazã obiectul Dosarului nr. 587/A/1993 al Curţii de Apel Pitesti, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 ultimul alineat din Codul de procedura penalã, sustinind ca acestea sînt contrare dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Constituţie. Prin încheierea din aceeaşi data, Curtea de Apel Pitesti a sesizat Curtea Constituţionalã, exprimindu-şi opinia în sensul ca excepţia este neîntemeiatã întrucît mãsura arestãrii preventive a inculpatului a fost dispusã cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, iar instanta de fond a verificat, din oficiu, regularitatea actului de sesizare şi îndeplinirea condiţiilor privind luarea şi menţinerea mãsurii arestãrii preventive a inculpatului, neconstatind motive care sa ducã la revocarea acesteia.
În vederea soluţionãrii acestei excepţii, Curtea Constituţionalã a solicitat, în temeiul <>Legii nr. 47/1992 , Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului României punctele lor de vedere.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca alineatul final al art. 149 din Codul de procedura penalã este constituţional pentru ca: se referã la luarea mãsurii de cãtre instanta şi nu de cãtre procuror; mãsura arestãrii luatã de instanta nu are durata de 30 de zile, aceasta neavînd ca suport art. 23 alin. (4) din Constituţie; prevederea constituţionalã în sensul cãreia reţinerea sau arestarea este permisã în cazurile şi cu procedura prevãzutã de lege înseamnã o trimitere la Codul de procedura penalã; instituirea unei proceduri distincte de cea referitoare la mãsura arestãrii luatã de procuror este de natura a oferi instanţei posibilitatea de a exercita nu numai un control judiciar preventiv, ci şi un permanent autocontrol, pe tot parcursul judecãrii procesului penal; din moment ce instanta, potrivit legii, poate mai mult, pronuntind o hotãrîre de condamnare, cu executarea pedepsei închisorii într-un loc de deţinere, ea poate şi mai puţin dispunind asupra arestãrii inculpatului; din moment ce instanta este singura autoritate cãreia i s-a recunoscut o atare competenta, aceasta explica de ce legiuitorul nu a mai considerat necesar ca mandatul de arestare emis în cursul judecaţii sa fie limitat la 30 de zile; dacã mãsura arestãrii luatã de cãtre instanta s-ar tot prelungi la fiecare alte 30 de zile, aceasta ar exercita o influenta asupra fondului procesului.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu şi-au exprimat punctul de vedere.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile pãrţilor prezente în şedinţa publica din 10 mai 1994, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale raportate la prevederile Constituţiei, retine urmãtoarele:
Referitor la competenta de soluţionare a exceptiei de neconstituţionalitate de cãtre Curte, se constata ca, potrivit practicii sale constante, cît timp instanta de judecata nu a reţinut ca un text legal este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, sesizind Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei, aceasta este obligatã sa se pronunţe în virtutea dreptului constituţional al cetãţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text legal pe care instanta înţelege sa-l aplice.
Art. 23 din Constituţie garanteazã libertatea individualã şi siguranta persoanei. Regulile privind arestarea persoanei, ca reguli care garanteazã siguranta acesteia, sînt urmãtoarele: arestarea este permisã numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege; arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat; arestarea se poate face pentru o durata de cel mult 30 de zile; asupra legalitãţii mandatului, arestatul se poate plînge judecãtorului, care este obligat sa se pronunţe prin hotãrîre motivatã; prelungirea arestãrii se aproba numai de instanta de judecata; eliberarea celui arestat este obligatorie, dacã motivele arestãrii au dispãrut; persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub controlul judiciar sau pe cauţiune.
Din dispoziţiile art. 23 din Constituţie rezulta interesul evident pe care l-a manifestat constituantul în legatura cu reglementarea clara şi precisa a arestãrii preventive. Acest lucru este rezultatul faptului ca libertatea individualã se integreaza în valorile supreme garantate prin art. 1 din Constituţie, ca arestarea preventivã este o mãsura care afecteazã grav aceasta libertate, ca prezumţia de nevinovatie este unul dintre principiile constituţionale.
Art. 23 din Constituţie da arestãrii preventive o configuratie juridicã de sine stãtãtoare, separabila de restul operaţiunilor, fireşti, judiciare. Constituţia reglementeazã arestarea ca mãsura ce se supune unor reguli generale, care protejeaza libertatea persoanei şi permite justiţiei sa se deruleze. De aceea textul priveşte arestarea în sine, fãrã a nuanta dacã ne aflam în faza urmãririi penale sau a judecaţii.
Codul de procedura penalã, sub titlul "Mãsurile preventive şi alte mãsuri procesuale" (titlul IV), în capitolul I "Mãsuri preventive", reglementeazã în secţiunea a IV-a "Arestarea preventivã". Art. 149 alineatul final stipuleazã ca "Arestarea inculpatului în cursul judecaţii dureazã pînã la soluţionarea definitiva a cauzei, afarã de cazul cînd instanta dispune revocarea ei".
Acest text atesta dreptul instanţei de judecata de a dispune arestarea inculpatului şi în cursul judecaţii cauzei, dar aceasta mãsura nu poate fi exclusa de la respectarea regulilor constituţionale instituite prin art. 23 alin. (4) din Constituţie.
Privarea de libertate este un act la fel de grav, indiferent cînd se produce, în faza de urmãrire penalã sau în cursul judecaţii cauzei. Ca atare, nu trebuie sa existe nici un element de diferentiere de tratament în funcţie de faza în care se gãseşte procesul penal. Este ceea ce se realizeazã prin art. 23 din Constituţie, care, reglementind condiţiile în care se poate dispune arestarea unei persoane, nu distinge dupã cum aceasta se produce într-o faza sau alta a procesului penal. Rezulta ca normele constituţionale trebuie respectate ori de cîte ori se dispune mãsura arestãrii unei persoane, mãsura ce afecteazã grav libertatea acesteia.
Textul art. 149 alineatul final din Codul de procedura penalã este constituţional sub raportul arestãrii, în sensul ca aceasta se poate face şi în timpul judecaţii cauzei, dar el devine neconstitutional dacã este interpretat în sensul ca durata arestãrii nu se mai conformeazã prevederilor art. 23 din Constituţie.
Ca atare, dispoziţiile art. 149 alineatul final din Codul de procedura penalã trebuie interpretate în corelare cu dispoziţiile art. 23 din Constituţie, în sensul ca durata arestãrii inculpatului este de cel mult 30 de zile. În aceasta interpretare, la expirarea termenului de 30 de zile, în cursul judecaţii cauzei, instanta are obligaţia constituţionalã sa verifice, din oficiu, dacã se impune menţinerea arestãrii preventive şi, în acest caz, sa decidã prelungirea arestãrii.
Fata de cele de mai sus, Curtea Constituţionalã urmeazã sa admitã în parte excepţia de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Admite în parte excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Rupita Nicolae în Dosarul nr. 57/1993 al Curţii de Apel Bucureşti şi de Dobre Ilie în Dosarul nr. 587/A/1993 al Curţii de Apel Pitesti şi constata ca dispoziţiile art. 149 alineatul final din Codul de procedura penalã sînt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã în sensul ca durata arestãrii dispusã de instanta în cursul judecaţii poate depãşi 30 de zile fãrã a fi necesarã prelungirea, în condiţiile art. 23 din Constituţie.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica, astãzi 25 mai 1994.

PREŞEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----------------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016