Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 60 din 22 februarie 2001 referitoare le exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 si art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 220 din 30 aprilie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi <>art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Vasile-Ovidiu Iftode în Dosarul nr. 15.956/2000 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care
procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocand în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 noiembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 15.956/2000, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi <>art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Vasile Ovidiu Iftode, inculpat în dosarul menţionat, trimis în judecata pentru sãvârşirea infracţiunilor de conducere în stare de ebrietate a unui autovehicul şi de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevãzute la <>art. 37 alin. 1 şi 3 din Decretul nr. 328/1966 .
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile <>art. 37 din Decretul nr. 328/1966 sunt contrare prevederilor art. 22 din Constituţie referitoare la dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã, sustinandu-se ca prin prelevarea probei de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei se aduce atingere integritãţii fizice a persoanei. Se arata ca, potrivit prevederilor art. 37 alin. 1 şi 3, raportate la cele ale <>art. 52 din Decretul nr. 328/1966 , care prevãd ca imbibatia alcoolicã în sânge de cel puţin 1 la mie atrage rãspunderea penalã a conducãtorilor auto, recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei înseamnã în mod exclusiv recoltarea de probe de sânge. Autorul exceptiei critica în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, în care se arata ca stabilirea alcoolemiei se poate face şi prin alte probe biologice decât proba de sânge. Se susţine, de asemenea, ca recoltarea de probe de sânge sub ameninţarea unei sancţiuni contravine dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, în sensul ca sunt contrare jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Judecãtoria Iaşi, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca pentru soluţionarea cauzei nu are nici o importanta constituţionalitatea ori neconstituţionalitatea dispoziţiei alin. 1 al <>art. 37 din Decretul nr. 328/1966 , referitoare la conducerea unui autovehicul de cãtre o persoana având în sânge o îmbibaţie alcoolicã peste limita legalã, deoarece autorul exceptiei a fost trimis în judecata pentru fapta de conducere în stare de ebrietate, fapta doveditã prin alte mijloace decât probele biologice. În ceea ce priveşte sustragerea de la recoltarea probelor biologice, prevãzutã la <>art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 , întrucât recoltarea probelor biologice se reduce, în opinia instanţei, la recoltarea de sânge, dispoziţia este consideratã contrarã art. 22 din Constituţie.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia este inadmisibila.
Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 37 şi <>art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice. Aceste dispoziţii au urmãtorul conţinut:
- Art. 37: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de cãtre o persoana care are în sânge o îmbibaţie alcoolicã ce depãşeşte limita legalã sau care se afla în stare de ebrietate se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
Dacã persoana aflatã în una dintre situaţiile prevãzute la alineatul precedent conduce un autovehicul care transporta persoane în comun ori transporta materii ce pot produce pericol public, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.
Sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.";
- Art. 52: "Imbibatia alcoolicã în sânge atrage rãspunderea penalã a conducãtorilor de autovehicule când este de cel puţin 1 la mie."
Textele constituţionale, invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate, sunt:
- Art. 20 alin. (2): "Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman sau degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca autorul exceptiei a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 în întregul sau, deşi soluţionarea cauzei nu depinde de prevederile tuturor celor 3 alineate ale acestui articol. Astfel alin. 1, care incrimineaza conducerea sub influenta alcoolului în doua variante alternative, şi anume conducerea de cãtre o persoana care are în sânge o îmbibaţie alcoolicã sau, respectiv, conducerea de cãtre o persoana care se afla în stare de ebrietate, precum şi alin. 2, care incrimineaza varianta agravantã a infracţiunii prevãzute la alin. 1, sunt dispoziţii de care nu depinde soluţionarea cauzei. Întrucât în cauza se urmãreşte stabilirea situaţiei de fapt - dacã inculpatul a condus sau nu în stare de ebrietate -, se constata ca soluţionarea cauzei de cãtre instanta de judecata nu depinde de dispoziţiile alin. 1 şi 2 ale <>art. 37 din Decretul nr. 328/1966 . Prin urmare excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 37 alin. 1 şi 2 din Decretul nr. 328/1966 urmeazã sa fie respinsã ca fiind inadmisibila.
Asa fiind, obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie în exclusivitate dispoziţiile art. 37 alin. 3 şi ale <>art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice.
Sub aceste aspecte Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel Curtea, prin Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, a statuat ca aceste dispoziţii legale sunt constituţionale. Cu acel prilej s-a reţinut, în esenta, ca recoltarea probei de sânge nu este prevãzutã în mod expres de legiuitor, obiectul incriminãrii fiind mai larg, şi anume "sustragerea de la recoltarea probelor biologice". Prin urmare conţinutul infracţiunii se realizeazã fie prin refuzul prelevarii de sânge, fie prin refuzul prelevarii unei alte probe biologice. Numai în cazul în care o persoana refuza atât prelevarea de sânge, cat şi recoltarea altei probe biologice este întrunit conţinutul infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice. În acea speta, asa cum s-a reţinut în dosar, autorul exceptiei refuzase nu numai prelevarea probei de sânge, dar şi proba cu fiola alcoolscopica, ceea ce nu implica vreun risc pentru sãnãtatea sa.
De asemenea, prin Decizia nr. 20 din 18 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001, Curtea a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a art. 37 şi <>art. 52 din Decretul nr. 328/1966 , statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Cu acel prilej Curtea a observat ca dispoziţia legalã referitoare la probe biologice permite ca acelei persoane cãreia nu i se poate preleva sânge sa i se stabileascã alcoolemia pe baza altor probe biologice decât prelevarea de sânge.
Curtea constata ca atât considerentele deciziilor menţionate, cat şi soluţiile pronunţate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta.
În sfârşit Curtea constata ca nu poate fi reţinut ca argument faptul ca prin jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a recunoscut unei persoane suspectate de a fi autorul unei infracţiuni "dreptul de a tacea cu ocazia interogatoriului luat de cãtre poliţie şi dreptul de a nu contribui la propria sa incriminare" (cazul "John Murray impotriva Regatului Unit", 1996). Aceasta deoarece, conform aceleiaşi jurisprudente, dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, "nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obţinute de la acuzat recurgand la puteri coercitive care exista independent de vointa suspectului, de exemplu documente ridicate pe baza unui mandat, prelevãri de aer expirat, de sânge şi de urina, ca şi de tesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului" (cazul "Saunders impotriva Regatului Unit", 1996).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte soluţia de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a art. 37 alin. 3 şi cu unanimitate de voturi sub celelalte aspecte,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 alin. 1 şi 2 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Vasile-Ovidiu Iftode în Dosarul nr. 15.956/2000 al Judecãtoriei Iaşi.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 3 şi ale <>art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 februarie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Cristina Radu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
