Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 60 din 11 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si celor ale art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancara nr. 58/1998 , modificata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 217 din 2 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi celor ale <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancarã nr. 58/1998 , modificatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "S & P Otex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 778/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
La apelul nominal rãspund Otilia Alexandru, administratorul Societãţii Comerciale "S & P Otex" - S.R.L. din Bucureşti, şi avocatul Vladescu Cristina, pentru Banca "Ion Tiriac" - S.A. - Sucursala Victoria.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate. În acest sens, considera ca <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, permite încãlcarea secretului bancar şi anihileaza ratiunea garanţiilor. Referitor la dispoziţiile <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 , solicita Curţii Constituţionale sa pronunţe "o soluţie de principiu pe fond cu privire la teoria acordãrii capacitãţii juridice prin mandat". În fine, apreciazã ca acest text de lege "paralizeaza" efectul <>Decretului nr. 31/1954 , prin aceea ca permite participarea la viata juridicã, în nume propriu, a unei sucursale.
Avocatul Bãncii "Ion Tiriac" - S.A. - Sucursala Victoria solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã, arãtând ca argumentele invocate în susţinerea exceptiei exced controlului de constitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã. De asemenea, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 este neîntemeiatã, deoarece prevederile constituţionale invocate nu sunt relevante în cauza.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 martie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 778/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi celor ale <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancarã nr. 58/1998 , modificatã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "S & P Otex" - S.R.L. din Bucureşti în cadrul unui litigiu comercial.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, deoarece, în cadrul contestaţiei la cererea de deschidere a procedurii de reorganizare şi lichidare judiciare, nu exista posibilitarea invocarii unor apãrãri de fond impotriva titlului executor care este contractul de credit bancar. De asemenea, susţine ca sunt infrante prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) care, în opinia autorului exceptiei, instituie "principiul autonomiei persoanelor juridice şi egalitãţii de tratament în fata legii", ale art. 123 alin. (2) referitoare la "supunerea judecãtorului numai fata de lege", ale art. 125 alin. (3) privind competenta şi procedura de judecata, precum şi celor ale art. 134 alin. (2) lit. a). În fine, arata ca este încãlcat principiul separaţiei puterilor, în sensul ca "prin textul de lege criticat se admite imixtiunea puterii judecãtoreşti în sfera puterii legislative".
În ceea ce priveşte <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 , modificatã, autorul exceptiei susţine ca acesta incalca "principiul universalitatii şi cel al egalitãţii în drepturi" consfinţite în art. 15, respectiv art. 16 alin. (2) din Constituţie, deoarece "acorda dreptul sucursalei de a efectua în mod direct toate sau unele din activitãţile bãncii". De asemenea, se arata ca acest text de lege contravine art. 123 alin. (1) din Constituţie.
Instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplina concordanta cu prevederile constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera ca <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, nu este contrar prevederilor constituţionale invocate. De asemenea, apreciazã ca nici dispoziţiile <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 nu incalca textele constituţionale invocate.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei şi cele ale partii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, precum şi dispoziţiile <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancarã nr. 58/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998.
Aceste dispoziţii legale au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã: "Orice creditor care are o creanta certa, lichidã şi exigibilã poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plãţile:"; [...]
- <>Art. 3 lit. d) din Legea nr. 58/1998 : "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificatii: [...]
d) sucursala - unitate operationala fãrã personalitate juridicã a unei bãnci şi care efectueazã în mod direct toate sau unele dintre activitãţile bãncii, în limita mandatului dat de aceasta;"
Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii legale contravin principiului separaţiei puterilor şi urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 15: "(1) Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 123: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 125 alin. (3): "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede ca, în anumite condiţii, orice creditor care are o creanta certa, lichidã şi exigibilã sa poatã introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plãţile. Acest fapt nu impiedica, sub nici un aspect, accesul liber la justiţie, atât creditorii, cat şi debitorii având posibilitatea de a formula pretenţii şi apãrãri. De altfel, asa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenta sa, liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale.
De asemenea, Curtea nu poate retine nici o incompatibilitate între textul de lege criticat şi principiul separaţiei puterilor sau între acesta şi prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2), referitoare la protecţia egala a proprietãţii private, ale art. 123 alin. (2), care consacra principiul independentei justiţiei, şi cele ale art. 125 alin. (3), potrivit cãrora competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege.
În legatura cu susţinerea ca articolul de lege criticat ar fi încãlcat prevederile constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), Curtea constata ca scopul legii este instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în insolventa, ceea ce corespunde pe deplin obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurentei loiale.
În fine, referitor la dispoziţiile <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 , Curtea constata ca nu se poate retine nici o legatura între acestea şi prevederile constituţionale ale art. 15 şi 16: dispoziţiile legale criticate se aplica de la data intrãrii în vigoare a legii, iar sucursala unei bãnci, fiind înfiinţatã potrivit <>Legii bancare nr. 58/1998 , nu este mai presus de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale <>art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancarã nr. 58/1998 , modificatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "S & P Otex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 778/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
