Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 6 din 9 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) si (3), art. 9 alin. (1) si (2), art. 28 alin. (1) si (2) si art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, precum si a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 1 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2) şi <>art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cornel Gheorghe Ardelean în Dosarul nr. 23.649/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2) şi <>art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 ca inadmisibilã, întrucât aceste dispoziţii nu au legãturã cu obiectul cauzei ce se judecã în faţa instanţei de fond. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedurã penalã, concluziile sunt de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 23.649/1/2005, Înalta Curte de Casaţie şi JustiţieSecţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2) şi <>art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cornel Gheorghe Ardelean.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate din <>Legea nr. 51/1995 sunt în vãditã contradicţie cu prevederile constituţionale referitoare la dreptul de liberã asociere, întrucât limiteazã dreptul de a exercita profesia de avocat şi de a asigura asistenţã judiciarã numai la membrii barourilor aparţinând Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Prevederile art. 453 alin. 1 lit. c) raportat la art. 455 din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul la libertate şi învãţãturã, întrucât limiteazã cazurile de întrerupere a executãrii pedepsei la anumite împrejurãri speciale şi nu oferã posibilitatea condamnatului de a urma cursurile unei forme de învãţãmânt.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitu-ţionalitate. Guvernul apreciazã cã dispoziţiile criticate nu încalcã prevederile constituţionale referitoare la dreptul la asociere sau dreptul la învãţãturã, astfel cã excepţia este lipsitã de temei.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2) şi <>art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 255/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (2) şi (3): "(2) Profesia de avocat se exercitã numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumitã în continuare U.N.B.R.
(3) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept.";
- Art. 9 alin. (1) şi (2): "(1) Barourile şi U.N.B.R. asigurã exercitarea calificatã a dreptului de apãrare, competenţa şi disciplina profesionalã, protecţia demnitãţii şi onoarei avocaţilor membri.
(2) În fiecare judeţ existã şi funcţioneazã un singur barou membru al U.N.B.R., cu sediul în localitatea de reşedinţã a judeţului.";
- Art. 28 alin. (1) şi (2): "(1) Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul sã asiste şi sã reprezinte orice persoanã fizicã sau juridicã, în temeiul unui contract încheiat în formã scrisã, care dobândeşte datã certã prin înregistrarea în registrul oficial de evidenţã.
(2) Avocatul, precum şi clientul au dreptul sã renunţe la contractul de asistenţã juridicã sau sã îl modifice de comun acord, în condiţiile prevãzute de statutul profesiei. Renunţarea unilateralã a clientului nu constituie cauzã de exonerare pentru plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocaţiale prestate, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului.";
- Art. 68 alin. (1): "Baroul asigurã asistenţa judiciarã în toate cazurile în care apãrarea este obligatorie potrivit legii, precum şi la cererea instanţelor de judecatã, a organelor de urmãrire penalã sau a organelor administraţiei publice locale în cazurile în care acestea apreciazã cã persoanele se gãsesc în imposibilitate vãditã de a plãti onorariul."
De asemenea, autorul excepţiei mai criticã şi dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedurã penalã, care prevãd:
- Art. 453 alin. 1 lit. c): "Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţã poate fi amânatã în urmãtoarele cazuri:
[...]
c) când din cauza unor împrejurãri speciale executarea imediatã a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucreazã. În acest caz, executarea poate fi amânatã cel mult 3 luni şi numai o singurã datã.";
- Art. 455: "Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţã poate fi întreruptã în cazurile şi în condiţiile prevãzute în art. 453, la cererea persoanelor arãtate în alin. 2 al aceluiaşi articol."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 32 care consacrã dreptul la învãţãturã şi ale art. 40 cu privire la dreptul de asociere, precum şi prevederile art. 2 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi cele ale art. 20 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã obiectul cauzei îl constituie recursul formulat de autorul excepţiei, în calitate de condamnat, împotriva unei hotãrâri prin care s-a respins cererea acestuia de întrerupere a executãrii pedepsei închisorii.
Ca atare, invocarea, pe cale de excepţie, a neconstituţionalitãţii dispoziţiilor legale referitoare la organizarea şi funcţionarea profesiei de avocat nu are legãturã cu soluţionarea cauzei, în accepţiunea <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Faptul cã autorul excepţiei a refuzat sã aleagã un apãrãtor din cadrul unui barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, precum şi asistenţa judiciarã din partea avocatului desemnat din oficiu, nu este de naturã sã creeze vreo legãturã între textele de lege criticate şi soluţionarea cauzei. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2) şi <>art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 .
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 49 din 14 februarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 18 martie 2002, Curtea a reţinut cã "întreruperea executãrii pedepsei se poate acorda pentru o perioadã de cel mult 3 luni şi numai o singurã datã, atunci când din cauza unor împrejurãri speciale executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea în care lucreazã. Prevederile legale menţionate stabilesc, pentru instanţa de judecatã competentã, facultatea de a acorda, la cererea condamnatului, întreruperea executãrii pedepsei, în cazul în care constatã cã sunt întrunite condiţiile menţionate mai sus."
Aşa fiind, prevederile criticate limiteazã posibilitatea condamnatului de a obţine întreruperea executãrii pedepsei, pe de o parte, numai în acele împrejurãri care sunt de naturã a crea grave prejudicii, iar pe de altã parte, la o singurã întrerupere având ca temei art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã. Or, datã fiind situaţia specialã în care se aflã condamnatul, respectiv starea de detenţie, este firesc ca acesta sã nu poatã exercita drepturile constituţionale, deci inclusiv dreptul la învãţãturã, decât în condiţiile legii. Sub acest aspect, Curtea reţine cã, potrivit art. 53 din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns dacã se impune în situaţiile prevãzute de alin. (1) al articolului, printre care şi perioada desfãşurãrii instrucţiei penale, respectiv a executãrii pedepsei cu închisoarea pentru care persoana a fost condamnatã.
În considerarea acestor argumente, critica formulatã de autorul excepţiei apare ca fiind lipsitã de temei. Astfel, dorinţa condamnatului de a urma cursurile unei instituţii de învãţãmânt superior, oricât de importantã şi necesarã ar fi pentru acesta, nu poate fi calificatã ca o împrejurare specialã, susceptibilã de a da naştere unor grave consecinţe, care sã determine întreruperea executãrii pedepsei închisorii.
Curtea mai observã cã, dincolo de raţiunile înfãţişate, întrucât neconstituţionalitatea nu este dedusã din contrarietatea art. 453 alin. 1 lit. c) raportat la art. 455 din Codul de procedurã penalã cu prevederile Legii fundamentale, ci dintr-o pretinsã lacunã a celui dintâi, iar restabilirea concordanţei dintre Constituţie şi lege, într-o atare situaţie, ar presupune înlãturarea acesteia prin completarea reglementãrii, critica cu un atare obiect excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2) şi <>art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Cornel Gheorghe Ardelean în Dosarul nr. 23.649/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
