Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 6 din 4 februarie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila, ale art. 279 alin. 2 lit. b) si ale art. 409 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 112 din 1 martie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ion Bonini - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã, ale art. 279 alin. 2 lit. b) şi ale art. 409 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Todor Florin în Dosarul nr. 1.118/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor. Procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, se da cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei. În susţinerea concluziilor se arata ca excepţia privitoare la dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. b) este neîntemeiatã. Plângerea prealabilã este o condiţie pentru punerea în mişcare a unor acţiuni penale, neavând legatura cu principiul publicitãţii şedinţei, prevãzut la art. 126 din Constituţie.
În ceea ce priveşte excepţia vizând dispoziţiile art. 409 din Codul de procedura penalã, reprezentantul Ministerului Public arata ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale, deoarece, potrivit art. 128 din legea fundamentalã, impotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac în condiţiile legii, aceste condiţii fiind reglementate de dispoziţiile art. 410 din Codul de procedura penalã. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã, acesta menţioneazã ca, prin Decizia nr. 73/1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96/1996, Curtea Constituţionalã a statuat ca aceste dispoziţii sunt constituţionale, iar, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 noiembrie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedura civilã şi "a prevederilor Codului de procedura penalã", excepţie ridicatã de Todor Florin în Dosarul nr. 1.118/1997 al acestei instanţe.
Fãrã a mentiona textele constituţionale care ar fi incalcate, autorul exceptiei afirma ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã impiedica accesul persoanei la justiţie, întrucât conferã numai procurorului general dreptul de a ataca prin recurs în anulare hotãrârile judecãtoreşti ilegale. Se mai afirma, de asemenea fãrã indicarea textelor considerate incalcate, ca aceleaşi dispoziţii legale sunt contrare şi dispoziţiilor din Convenţia europeanã pentru protecţia drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale privitoare la accesul la toate mijloacele procedurale în apãrarea drepturilor şi intereselor sale, dispoziţii care, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie, au prioritate fata de legile interne, atunci când sunt în dezacord cu acestea.
Deşi instanta de judecata a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate "a prevederilor Codului de procedura penalã", din notele scrise, depuse la dosar de autorul acesteia, rezulta ca excepţia se referã numai la art. 279 alin. 2 lit. b) şi la art. 409 din acest cod. Cu privire la dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. b) se susţine ca acestea sunt neconstituţionale, întrucât permit magistraţilor încãlcarea prevederilor art. 126 din Constituţie referitoare la publicitatea şedinţelor de judecata, iar, cu referire la art. 409 din acelaşi cod, se arata ca acestea contravin prevederilor constituţionale, deoarece impiedica accesul liber la justiţie şi la folosirea cãilor de atac.
Exprimandu-şi opinia asupra excepţiilor de neconstituţionalitate Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ arata ca "dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã şi prevederile Codului de procedura penalã sunt constituţionale". În încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale nu se face nici o referire concretã la textele din Codul de procedura penalã considerate neconstituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere comunicat de Guvern se arata, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedura civilã, ca aceasta a fost soluţionatã de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, în sensul ca dispoziţiile legale atacate sunt constituţionale, deciziile Curţii fiind obligatorii potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Codului de procedura penalã, se retine numai excepţia privind dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. b), considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare art. 126 din Constituţie, şi se apreciazã ca aceste dispoziţii nu contravin art. 126 din legea fundamentalã, întrucât reglementeazã procedura plângerii prealabile şi nu aduc atingere în nici un mod publicitãţii şedinţei de judecata. Art. 290 alin. 1 teza întâi din Codul de procedura penalã prevede ca şedinţele de judecata sunt publice, iar, conform art. 197 alin. 2 din acelaşi cod, nerespectarea dispoziţiilor privitoare la publicitatea şedinţei de judecata atrage sancţiunea nulitãţii absolute şi deci nu se poate susţine ca prevederile art. 279 alin. 2 lit. b) din Codul de procedura penalã ar putea incalca principiul constituţional al publicitãţii şedinţei de judecata, înscris la art. 126 din legea fundamentalã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Având în vedere ca autorul exceptiei, în notele scrise depuse la dosar în motivarea exceptiei, se referã la dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã, precum şi la cele ale art. 279 alin. 2 lit. b) şi ale art. 409 din Codul de procedura penalã, Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra acestor dispoziţii legale, chiar dacã în încheierea prin care a fost sesizatã instanta judecãtoreascã a menţionat, sub acest din urma aspect, "prevederile Codului de procedura penalã".
I. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 251 din 17 octombrie 1996, constatând ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. În considerentele <>Deciziei nr. 73/1996 Curtea a reţinut ca: "Punerea în discuţie a constituţionalitãţii prevederilor art. 330 din Codul de procedura civilã ar insemna de fapt repudierea a insesi instituţiei recursului în anulare. Or, nici un temei constituţional nu poate fi invocat pentru a se susţine incompatibilitatea constituţionalã a recursului în anulare." De asemenea, cu privire la critica adusã textului în sensul ca declararea recursului în anulare, fiind de atributul exclusiv al procurorului general, ar contraveni dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privitoare la egalitatea în drepturi, în considerentele aceleiaşi decizii se arata ca: "Aceasta egalitate nu exclude, ci chiar implica un tratament juridic diferenţiat, ţinând seama de natura autoritãţilor publice şi de <<atribuţiile>> acestora. Ministerul Public este o astfel de autoritate care exercita atribuţii, nu drepturi subiective." Aceasta soluţie a Curţii Constituţionale a fost reconfirmata prin numeroase alte decizii ulterioare şi, întrucât nici excepţia din dosarul de fata nu aduce elemente noi care sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii, urmeazã a fi respinsã.
II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. b) din Codul de procedura penalã, şi aceasta este neîntemeiatã, urmând a fi respinsã.
Acest text legal prevede: "Plângerea prealabilã se adreseazã: [...]
b) organului de cercetare penalã sau procurorului, în cazul altor infracţiuni decât cele arãtate la lit. a)."
Se constata ca plângerea prealabilã este şi aici, ca în toate cazurile prevãzute de lege, o condiţie pentru punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale şi nu are nici o legatura cu publicitatea şedinţei de judecata, prevãzutã la art. 290 alin. 1 din Codul de procedura penalã şi ridicatã la rangul de principiu constituţional prin dispoziţia art. 126 din legea fundamentalã. În cazul în care procurorul ar considera ca nu este cazul sa punã în mişcare acţiunea penalã, partea interesatã se poate plange impotriva actelor procurorului în procedura prevãzutã la art. 275-278 din Codul de procedura penalã, iar dacã este nemultumita de soluţionarea plângerii sale, ea se poate adresa justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, statuand ca art. 278 din Codul de procedura penalã este constituţional numai în mãsura în care nu opreşte persoana nemultumita de soluţionarea plângerii impotriva mãsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în fata instanţelor judecãtoreşti sa se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmeazã sa se aplice în mod direct. Autorul exceptiei avea deci la dispoziţie cãile legale pentru a se plange impotriva refuzului de trimitere în judecata la care se referã.
III. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 409 din Codul de procedura penalã referitoare la recursul în anulare în procesul penal, autorul exceptiei susţine ca ele contravin aceloraşi prevederi constituţionale ca şi dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã referitoare la recursul în anulare în procesul civil.
Textul art. 409 din Codul de procedura penalã prevede:
"Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare la Curtea Suprema de Justiţie orice hotãrâre definitiva."
Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 128 din Constituţie privitoare la folosirea cãilor de atac, deoarece aceste cai de atac pot fi exercitate în condiţiile legii, iar legea a încredinţat Ministerului Public dreptul şi îndatorirea de a promova, în condiţiile legii, recurs în anulare, atunci când exista vreunul dintre cazurile prevãzute la art. 410 din Codul de procedura penalã. Recursul în anulare, având un caracter excepţional, nu putea fi lãsat la dispoziţia pãrţilor, deoarece în acest fel s-ar fi pus în pericol stabilitatea şi siguranta ordinii de drept restabilite prin justiţie. Asadar rezulta ca şi excepţia referitoare la aceste dispoziţii este neîntemeiatã, urmând a fi respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã, ale art. 279 alin. 2 lit. b) şi ale art. 409 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Todor Florin în Dosarul nr. 1.118/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 februarie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
