Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Miklos Fazakas - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Constantin Burada - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit <>art. 24 alin (2) din Legea nr. 47/1992 , constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 noiembrie 1993, pronunţatã în Dosarul nr. 1676/1993, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi <>art. 15 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, invocatã de Asociaţia de locatari Parcul Tineretului nr. 2 Sibiu, care considera ca aceste dispoziţii sînt contrare art. 21 din Constituţie, care consacra accesul liber la justiţie.
În fapt, se arata ca, în cadrul unui control efectuat la asociaţia de locatari în data de 7 ianuarie 1993 de cãtre Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Sibiu, s-a constatat ca nu s-a calculat în mod corect impozitul pentru ingrijitoarea Anglita Virginia, diferenţa fiind de 2.385 lei, pentru care s-a calculat penalitãţi de intirziere în suma de 364 lei. Impotriva procesului-verbal au declarat contestaţie atît asociaţia de locatari, în temeiul <>art. 13 din Legea nr. 30/1991 , cît şi ingrijitoarea, în temeiul art. 14 şi <>art. 15 din Legea nr. 32/1991 .
Contestaţia asociaţiei de locatari a fost respinsã de cãtre Ministerul Finanţelor, iar contestaţia ingrijitoarei, de Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Sibiu. Impotriva soluţiei Ministerul Finanţelor, asociaţia de locatari se adreseazã judecãtoriei Sibiu, întemeindu-se pe prevederile <>art. 13 din Legea nr. 30/1991 . Ministerul Finanţelor, prin intimpinare, solicita respingerea acţiunii pe baza a doua excepţii: întemeierea cererii asociaţiei de locatari pe prevederile <>Legii nr. 30/1991 este nelegalã, deoarece cererile referitoare la stabilirea impozitelor se rezolva de cãtre organele prevãzute de legea specialã, adicã <>Legea nr. 32/1991 , şi, deci, în baza acesteia, instanţele judecãtoreşti nu sînt competente ; asociaţia de locatari, în baza <>Legii nr. 32/1991 , nu are calitate procesuala activa, deoarece art. 14 din aceasta lege se referã numai la salariaţi. Judecãtoria Sibiu şi-a insusit punctul de vedere al Ministerului Finanţelor şi prin Sentinta civilã nr. 4.198 din 28 iunie 1993 a respins acţiunea asociaţiei de locatari.
Sentinta Judecãtoriei Sibiu a fost atacatã cu recurs, iar în fata tribunalului s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 14 şi <>art. 15 din Legea nr. 32/1991 .
Tribunalul Sibiu, în încheierea de sesizare, apreciazã şi el ca, fata de dispoziţiile <>art. 21 din Constituţie, prevederile atacate din Legea nr. 32/1991 sînt neconstituţionale.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
luind act de excepţia invocatã, de susţinerile recurentei şi de poziţia Tribunalului Sibiu, de prevederile <>art. 13 din Legea nr. 30/1991 şi ale <>art. 14 şi 15 din Legea nr. 32/1991 , precum şi de dispoziţiile art. 21 şi <>art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În <>art. 14 din Legea nr. 32/1991 se precizeazã ca impotriva modului în care se aplica prevederile legii de cãtre persoanele fizice sau juridice la care sînt angajaţi, salariaţii se pot adresa cu plîngere direct acestora, iar dacã sînt nemultumiti de decizie, pot face, potrivit art. 15 din aceeaşi lege, contestaţie la direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat, iar impotriva deciziei direcţiei, apel la Ministerul Finanţelor, soluţia acestuia fiind definitiva.
Pe de alta parte, potrivit art. 21 alin (1) din Constituţie "orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime", iar în alin. (2) se dispune ca "nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept".
Principiul accesului liber la justiţie nu este contrazis de existenta unor organe de jurisdicţie specializate, în afarã sistemului instanţelor judecãtoreşti, iar fiindca, potrivit art. 125 alin. (1) din Constituţie, "justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", este necesar ca dupã epuizarea acestor cai speciale de justiţie sa se asigure, în condiţiile legii, şi accesul la instanţele judecãtoreşti. Legile adoptate dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991 sînt ţinute de acest principiu, iar cele anterioare noii Constituţii, dacã nu ţin seama de el, sînt neconstituţionale, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie. O atare soluţie a fost consacratã deja de Curtea Constituţionalã prin deciziile nr. 34/1993 şi nr. 35/1993, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 1 iulie 1993, şi, respectiv, nr. 218 din 6 septembrie 1993.
Raportind aceasta problema la textele invocate în speta se constata urmãtoarele:
a) <>art. 13 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Garzii financiare, deşi anterioarã Constituţiei, prevede în mod expres ca decizia de soluţionare a Ministerului Finanţelor poate fi atacatã la organele judecãtoreşti competente. În privinta stabilirii organului judecãtoresc competent, atît doctrina cît şi instanta suprema, prin Decizia nr. 90 din 16 martie 1992, s-au pronunţat în sensul ca este vorba de Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul <>art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 ;
b) <>art. 14 şi 15 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii stabilesc care sînt cãile de atac în sistemul jurisdicţiei administrative. Aceasta însã nu înseamnã ca accesul la justiţie este interzis, deoarece Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 34 din 24 iunie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 1 iulie 1993, a constatat, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, abrogarea exceptiei prevãzute de <>art. 4 din Legea nr. 29/1990 , referitoare la art. 3 din aceeaşi lege, şi, deci, este posibil accesul la justiţie şi în materie de impozite şi taxe. Asa fiind, precizarea din <>art. 15 al Legii nr. 32/1991 referitoare la caracterul definitiv al deciziei Ministerului Finanţelor are numai înţelesul ca, în cadrul jurisdicţiei administrative, nu mai exista o alta cale de atac şi deci accesul la justiţie este asigurat prin recursul la Curtea Suprema de Justiţie, prevãzut de <>art. 4 din Legea nr. 29/1990 .
La data invocarii exceptiei de neconstituţionalitate (9 noiembrie 1993), Curtea Constituţionalã se pronunţase prin decizie definitiva asupra abrogãrii exceptiei prevãzute de <>art. 4 din Legea nr. 29/1990 în materie de impozite şi taxe, astfel încît accesul la justiţie era şi este asigurat. Din moment ce dispoziţia care inchidea accesul la instanţele judecãtoreşti a fost abrogatã, prevederile art. 14 şi <>art. 15 din Legea nr. 32/1991 nu mai apar ca neconstituţionale, deoarece legiuitorul, din considerente de operativitate, tehnicitate sau economicitate, poate stabili o jurisdicţie administrativã prealabilã celei judecãtoreşti. În aceste condiţii şi fata de dispoziţiile art. 145 alin (2) din Constituţie, potrivit cãrora deciziile Curţii Constituţionale sînt obligatorii, Tribunalul Sibiu ar fi trebuit sa-şi decline competenta în favoarea Curţii Supreme de Justiţie.
Fata de aceasta situaţie şi observind şi valoarea obiectului litigiului de fond (2.385 lei + 364 lei), Curtea, în unanimitate, a decis sa rezolve excepţia fãrã citarea pãrţilor.
Avînd în vedere considerentele expuse,
vazind şi dispoziţiile art. 145 alin (2) din Constituţie şi ale art. 24 alin. (2) şi <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
în unanimitate,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
D E C I D E :
Constata ca, potrivit <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 34/1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 1 iulie 1993, s-a abrogat, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, excepţia prevãzutã în <>art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , referitoare la art. 3 din aceeaşi lege şi accesul la justiţie este astfel asigurat în ipotezele avute în vedere de art. 14 şi <>art. 15 din Legea nr. 32/1991 şi, prin urmare,
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate vizind art. 14 şi <>art. 15 din Legea nr. 32/1991 , invocatã de Asociaţia de locatari Parcul Tineretului nr. 2 Sibiu, în Dosarul nr. 1676/1993 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã astãzi, 26 ianuarie 1994.
PREŞEDINTE,
Miklos Fazakas
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
---------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
