Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 6 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36, art. 37 si art. 38 din Legea concurentei nr. 21/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 132 din 26 februarie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 37 şi <>art. 38 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de Banca Românã de Dezvoltare - Groupe Societe Generale - S.A. în Dosarul nr. 115/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde avocatul Valeriu Stoica, pentru Banca Românã de Dezvoltare - Groupe Societe Generale - S.A., cu împuternicire avocaţialã la dosar, şi inspectori de concurenţã Dorina Cãlin şi Andrei Pufulescu pentru Consiliul Concurenţei, cu delegaţie la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul apãrãtorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea acesteia, întrucât dispoziţiile art. 36, art. 37 şi <>art. 38 din Legea concurenţei nr. 21/1996 contravin prevederilor art. 27, art. 53 şi art. 148 din Constituţie, celor ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene referitoare la inviolabilitatea domiciliului. Astfel, aratã cã, deşi iniţial noţiunea de "domiciliu" fusese privitã restrictiv în jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, ulterior, în cauza Societe Colas Est şi alţii contra Franţei, 2002, aceasta a extins aplicabilitatea noţiunii de "domiciliu" şi la localurile profesionale ale persoanelor juridice. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene, care, prin Hotãrârea Roquette Freres contra Comisiei Europene din 2002, a ajuns la aceeaşi concluzie.
Totodatã, aratã cã, referitor la problema întinderii protecţiei constituţionale acordatã sediului persoanei juridice în cazul unei ingerinţe din partea unei autoritãţi publice, noţiunea de "control" a fost privitã de legiuitor în mod diferenţiat, fãcându-se distincţie între controlul preventiv şi controlul represiv, diferenţã care poate opera în baza a 3 criterii, şi anume: natura demersului autoritãţilor (investigaţie cu caracter de anchetã sau acţiune cu naturã preventivã), întinderea puterii de control (dacã e vorba despre puteri nelimitate, se justificã asimilarea acestui control cu percheziţia imobiliarã), natura şi gravitatea controlului, din perspectiva sancţiunii aplicate (în speţã, fiind vorba despre amenzi foarte mari). În concluzie, inspecţia inopinatã realizatã de Consiliul Concurenţei în temeiul dispoziţiilor de lege criticate este asimilatã în noţiunea de percheziţie prevãzutã de Codul de procedurã penalã şi, în consecinţã, lipsa cerinţei mandatului judiciar conduce la încãlcarea dispoziţiilor art. 27 alin. (3) din Constituţie.
De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile criticate din <>Legea concurenţei nr. 21/1996 contravin şi prevederilor art. 53 din Constituţie, nefiind îndeplinite cerinţele pentru a se putea restrânge protecţia constituţionalã a domiciliului sau sediului.
În final, aratã cã Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, care stabileşte la nivel comunitar competenţa şi procedura Comisiei de a efectua anchete şi inspecţii inopinate, în aplicarea art. 81 şi 82 din Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene, trebuie interpretat în lumina noilor tendinţe din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene.
Având cuvântul, reprezentanţii Consiliului Concurenţei solicitã respingerea excepţiei ca inadmisibilã, deoarece aspectele invocate de autorul excepţiei privesc instanţa de judecatã, iar nu Curtea Constituţionalã.
Pe fondul excepţiei, reprezentanţii Consiliului Concurenţei aratã cã nu au intervenit elemente noi care sã schimbe cele constatate de Curtea Constituţionalã în <>deciziile nr. 38/2001 şi nr. 296/2005. Astfel, controlul exercitat de cãtre Consiliul Concurenţei în temeiul dispoziţiilor de lege criticate este un control preventiv, care se realizeazã cu cooperarea agenţilor economici, iar nu prin forţã şi, în consecinţã, dispoziţiile art. 27 din Constituţie nu sunt aplicabile. Pe de altã parte, aratã cã acest control nu poate fi asimilat cu percheziţia prevãzutã de Codul de procedurã penalã, iar Regulamentul nr. 1/2003 a intrat în vigoare în anul 2004, ulterior jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene, aşadar nu se poate invoca nerespectarea jurisprudenţei acestei instanţe. În concluzie, aratã cã prevederile de lege criticate sunt în concordanţã cu cele ale art. 53 alin. (2) din Constituţie şi cele ale art. 8 paragraful 2 din Convenţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile de lege criticate dau expresie prevederilor art. 53 alin. (2) şi art. 135 din Constituţie. Totodatã, aratã cã art. 27 din Legea fundamentalã nu este aplicabil, deoarece percheziţia presupune existenţa unei cauze penale, în speţã fiind vorba despre domeniul concurenţei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 115/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 37 şi <>art. 38 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de Banca Românã de Dezvoltare - Groupe Societe Generale - S.A. într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unor ordine emise de preşedintele Consiliului Concurenţei, prin care s-au dispus declanşarea din oficiu a unei investigaţii şi efectuarea unei inspecţii inopinate la sediul Bãncii Române de Dezvoltare - Groupe Societe Generale - S.A. şi în orice alte spaţii în care aceasta îşi desfãşoarã activitatea, în temeiul dispoziţiilor <>Legii concurenţei nr. 21/1996 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie posibilitatea realizãrii actelor de inspecţie în spaţiile deţinute de agenţii economici fãrã un mandat judiciar şi fãrã garanţiile care asigurã inviolabilitatea domiciliului şi prevenirea sãvârşirii unor abuzuri de cãtre organele de inspecţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, "punându-se eventual problema necesitãţii completãrii legislaţiei naţionale cu garanţii suplimentare pentru societãţile comerciale, opţiune lãsatã la aprecierea legiuitorului."
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece au în vedere combaterea încãlcãrii legii, iar mãsurile prevãzute de acestea sunt proporţionale cu scopul legitim urmãrit, întrucât numai în acest mod se asigurã desfãşurarea în condiţii optime a operaţiunilor de control de cãtre Consiliul Concurenţei. Drepturile conferite inspectorilor de concurenţã au în vedere atât specificul activitãţii de control exercitate, cât şi importanţa socialã a acestei activitãţi de ordine publicã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36, art. 37 şi <>art. 38 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 36: "(1) Pentru investigarea încãlcãrii prevederilor prezentei legi, inspectorii de concurenţã sunt abilitaţi cu puteri de inspecţie, cu excepţia debutanţilor, şi au urmãtoarele puteri de inspecţie:
a) sã intre în spaţiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici le deţin legal;
b) sã examineze orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe legate de activitatea agenţilor economici sau asociaţiilor de agenţi economici, indiferent de locul în care sunt depozitate;
c) sã ia declaraţii reprezentanţilor şi angajaţilor agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici referitoare la fapte sau documente considerate relevante;
d) sã ridice sau sã obţinã în orice formã copii ori extrase din orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau din alte evidenţe legate de activitatea agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici;
e) sã sigileze orice amplasament destinat activitãţilor agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici şi orice documente, registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe legate de activitatea agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici, pe durata şi în mãsura necesarã inspecţiei.
(2) Inspectorii de concurenţã cu puteri de inspecţie, prevãzuţi la alin. (1), vor proceda la actele prevãzute la alin. (1) numai dacã existã indicii cã pot fi gãsite documente sau pot fi obţinute informaţii considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, iar rezultatul acestora va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare şi inventariere.
(3) Inspectorii de concurenţã cu puteri de inspecţie pot face inspecţii inopinate şi pot solicita orice fel de informaţii sau justificãri legate de îndeplinirea misiunii, atât la faţa locului, cât şi la convocare la sediul Consiliului Concurenţei.
(4) Exercitarea puterilor de inspecţie se face în conformitate cu regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi procedura Consiliului Concurenţei.";
- Art. 37: "În baza autorizãrii judiciare date prin încheiere, conform art. 38, inspectorul de concurenţã poate efectua inspecţii în orice alte spaţii, inclusiv domiciliul, terenuri sau mijloace de transport aparţinând conducãtorilor, administratorilor, directorilor şi altor angajaţi ai agenţilor economici sau asociaţiilor de agenţi economici supuşi investigaţiei.";
- Art. 38: "(1) Inspectorii de concurenţã pot proceda la inspecţii, în conformitate cu prevederile art. 37, doar în baza unui ordin emis de cãtre preşedintele Consiliului Concurenţei şi cu autorizarea judiciarã datã prin încheiere de cãtre preşedintele tribunalului în a cãrui circumscripţie sunt situate locurile de controlat sau de cãtre un judecãtor delegat de acesta. Când aceste locuri sunt situate în circumscripţiile unor tribunale diferite şi acţiunea trebuie desfãşuratã simultan în fiecare dintre ele, oricare dintre preşedinţii tribunalelor competente poate emite o încheiere unicã.
(2) Cererea de autorizare trebuie sã cuprindã toate informaţiile de naturã a justifica inspecţia, iar judecãtorul sesizat este ţinut sã verifice dacã cererea este întemeiatã.
(3) Inspecţia şi actele pe care le cuprinde se efectueazã sub autoritatea şi sub controlul judecãtorului care le-a autorizat.
(4) Judecãtorul poate inspecta locurile supuse intervenţiei, putând decide în orice moment suspendarea sau încetarea inspecţiei.
(5) Oricare ar fi împrejurãrile, inspecţia nu poate începe înainte de ora 8,00 sau dupã ora 18,00 şi trebuie efectuatã în prezenţa ocupantului locului sau a reprezentantului sãu; numai inspectorii de concurenţã, ocupantul locului sau reprezentantul sãu pot lua cunoştinţã de piese şi documente înaintea ridicãrii acestora.
(6) Inventarele şi punerile de sigilii se fac conform dispoziţiilor Codului de procedurã penalã; originalele procesului-verbal şi ale inventarului sunt transmise judecãtorului care a ordonat inspecţia, iar piesele şi documentele care nu mai sunt utile stabilirii adevãrului vor fi restituite ocupantului locului.
(7) Încheierea menţionatã la alin. (1) poate fi atacatã cu recurs la curtea de apel; recursul nu este suspensiv de executare.
(8) Consiliul Concurenţei este informat de îndatã despre începerea inspecţiei şi despre operaţiunile efectuate."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 27 referitoare la inviolabilitatea domiciliului, în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi în art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã. De asemenea, se invocã prevederile art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 36 din Legea concurenţei nr. 21/1996 stabilesc puterile de inspecţie ale inspectorilor de concurenţã pentru investigarea încãlcãrii prevederilor legii, puteri care pot fi exercitate numai dacã existã indicii cã pot fi gãsite documente sau pot fi obţinute informaţii considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii lor.
Curtea observã cã, prin <>Decizia nr. 296 din 9 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 10 august 2005, s-a pronunţat cu privire la dreptul inspectorilor de muncã de a avea acces liber în sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de muncã organizat de aceasta fãrã nicio încuviinţare şi fãrã nicio avizare. Astfel, referitor la dispoziţiile art. 27 alin. (1)-(3) din Constituţie, privind inviolabilitatea domiciliului, Curtea a reţinut cã, în cazul sediilor industriale sau comerciale care nu sunt în acelaşi timp şi locuri de domiciliu, inviolabilitatea sediului nu este supusã aceloraşi reguli ca spaţiul în care se desfãşoarã viaţa privatã a persoanei, şi cã, prin urmare, autoritãţile pot exercita controlul asupra activitãţilor profesionale care se desfãşoarã în aceste sedii. În consecinţã, Curtea a reţinut cã activitãţile pe care Inspecţia Muncii le controleazã nu ţin de sfera privatã, ci, dimpotrivã, de cea publicã, vizând în mod evident ocrotirea unui interes general.
Curtea reţine, pentru identitate de raţiune, cã soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cazul de faţã.
Referitor la dispoziţiile art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea reţine cã acestea nu au aplicabilitate în cauza de faţã, referindu-se la respectarea vieţii private şi de familie. Dispoziţiile de lege criticate reglementeazã activitãţi de inspecţie ale Consiliului Concurenţei - autoritatea naţionalã în domeniul concurenţei -, activitãţi ce au ca scop ocrotirea unui interes general şi care vizeazã aspecte ce ţin de sfera publicã a activitãţii persoanei juridice, iar nu de cea privatã. Prin Hotãrârea din 16 aprilie 2002, pronunţatã în Cauza Societe Colas Est şi alţii contra Franţei, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit cã drepturile garantate de art. 8 al Convenţiei "pot fi interpretate" în sensul cã includ, pentru o societate, dreptul la respectul sediului sãu social, al agenţiilor sau al localurilor sale profesional, însã aceastã interpretare se poate face numai "în anumite circumstanţe", care se stabilesc de la caz la caz, în speţã, ţinându-se cont de competenţa exclusivã a agenţilor specializaţi de a aprecia oportunitatea, numãrul, durata şi amploarea operaţiunilor de inspecţie.
Referitor la susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora inspecţia inopinatã realizatã de Consiliul Concurenţei trebuie asimilatã noţiunii de "percheziţie" prevãzutã de Codul de procedurã penalã şi, prin urmare, trebuie dispusã de judecãtor, Curtea constatã cã acestea nu pot fi primite. Astfel, dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora percheziţia se dispune de judecãtor şi se efectueazã în condiţiile şi în formele prevãzute de lege, se referã la instituţia reglementatã de prevederile art. 100 din Codul de procedurã penalã, şi nu poate fi asimilatã cu inspecţia efectuatã, în baza <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , de cãtre Consiliul Concurenţei.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 37 şi 38 din Legea concurenţei, Curtea observã cã acestea prevãd - în cazul efectuãrii inspecţiilor în orice alte spaţii, inclusiv domiciliul, terenuri sau mijloace de transport aparţinând conducãtorilor şi altor angajaţi ai agenţilor economici supuşi investigaţiei - cã inspectorii de concurenţã pot proceda la acest tip de inspecţii doar în baza unui ordin emis de cãtre preşedintele Consiliului Concurenţei şi cu autorizarea judiciarã datã prin încheiere de cãtre preşedintele tribunalului în a cãrui circumscripţie sunt situate locurile de controlat sau de cãtre un judecãtor delegat de acesta. Prin urmare, susţinerile autorului excepţiei referitoare la neconstituţionalitatea acestor dispoziţii de lege datoritã faptului cã nu existã autorizare judiciarã pentru efectuarea inspecţiilor respective sunt neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 37 şi <>art. 38 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de Banca Românã de Dezvoltare - Groupe Societe Generale - S.A. în Dosarul nr. 115/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
