Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE Nr. 6 din 11 noiembrie 1992 cu privire la constitutionalitatea unor prevederi ale Legii privind masuri premergatoare reglementarii situatiei juridice a unor imobile trecute in proprietatea statului dupa 23 august 1944
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 48 din 4 martie 1993
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, la 14 octombrie 1992, de cãtre 55 deputaţi, şi anume: domnii Ionel Blaga, Vasile Diacon, Mihai Iordache, Constantin Parvu, Nelu Aristide Dragomir, Paul Ioan Cojocaru, Eugen Mitu, Victor Bostinaru, Mircea Man, Cantemir Gafar, Dragos Enache, Gheorghe Sfercoci, Adrian Paul Ilies, Adriean Videanu, Gheorghe Marcu, Emil Cojocariu, Toader Manaila, Teodor Axente, Gheorghe Ghetan, Teodor Luputiu, Romul Soponar, Dumitru Radauceanu, Ioan Staicu, Adrian Silistraru, Dumitru Badea, Marcel Grec, Florin Lucian Oarza, Valeriu Butulescu, Francis Septimiu Kraucz, Dumitru Armasescu, Ioan Timis, George Simatiuc, Alexandru Radu, Dumitru Moinescu, Costel Gheorghiu, Teodoru Dobritoiu, Alexandru Comanescu, Mihai Tudor, Dumitru Diaconescu, Dumitru Beznea, Constantin Dumitrache, Corneliu-Constantin Ruse, doamna Marta-Nora Tarnea, domnii Constantin Dragomir, Ioan Marcu, Stan Marin, doamna Elena Ene, domnii Gheorghe Pavel, Georgica Alexandrache, Corneliu Moldovan, Stelian Androne, Ioan Oancea, Ioan Georgescu, Costica Canacheu, Constantin Andreescu, asupra neconstitutionalitatii prevederilor art. 1 şi 2 ale Legii privind mãsuri premergãtoare reglementãrii situaţiei juridice a unor imobile trecute în proprietatea statului dupã 23 august 1944.
De asemenea, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã la data de 19 octombrie 1992 de cãtre Curtea Suprema de Justiţie asupra neconstitutionalitatii art. 5 din aceeaşi lege.
Curtea Constituţionalã, în temeiul <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata ca este competenta sa soluţioneze cele doua sesizãri care s-au înaintat cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţia României şi ale <>art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .
Avînd în vedere ca sesizãrile de neconstituţionalitate sus-menţionate privesc aceeaşi lege, prin încheierea din data de 28 octombrie 1992 s-a dispus conexarea lor.
Grupul de deputaţi contesta constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din legea în discuţie pe motiv ca acestea au fost stabilite printr-o lege ordinarã, deşi, afectind regimul general al proprietãţii, nu puteau fi adoptate, potrivit art. 72 lit. k) din Constituţie, decît prin lege organicã. De asemenea, în sesizare se susţine ca au fost incalcate dispoziţiile art. 49 din Constituţie, care prevede în mod limitativ cazurile de restringere a exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, întrucît prevederile considerate neconstituţionale nu se încadreazã în nici unul din cazurile respective. În sesizare se mai precizeazã ca prin art. 2 din lege se modifica implicit <>art. 53 din Legea privatizãrii societãţilor comerciale nr. 58/1991 care, deoarece priveşte regimul general al proprietãţii, este o lege organicã şi, deci, nu putea fi modificatã printr-o lege ordinarã.
Curtea Suprema de Justiţie considera ca art. 5 din Legea privind mãsuri premergãtoare reglementãrii situaţiei juridice a unor imobile trecute în proprietatea statului dupã 23 august 1944 incalca principiul separaţiei puterilor într-un stat de drept, precum şi prevederile art. 21 şi art. 125 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora realizarea justiţiei este atributul exclusiv al puterii judecãtoreşti, constituind, astfel, o imixtiune neconstitutionala a puterii legislative în activitatea de judecata.
Potrivit <>art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã a solicitat celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, punctul lor de vedere asupra sesizarilor primite.
În punctul de vedere exprimat de Senat se considera ca atît legea, în ansamblul sau, cît şi art. 1, 2 şi 5 ce fac obiectul sesizarilor sînt constituţionale, întrucît legea are caracter temporar şi un conţinut exclusiv procedural, ea nefiind nici constitutivã şi nici translativa de drepturi de proprietate, astfel ca regimul juridic al proprietãţii este neafectat.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. 1 şi 2 sînt constituţionale, deoarece nu incalca prevederile art. 72 lit. k) din Constituţie, ele avînd drept scop luarea de mãsuri speciale prin care se asigura premisele necesare pentru înlãturarea unor nedreptati fãcute anumitor persoane în trecut.
Cît priveşte dispoziţiile art. 5 din lege, în punctul de vedere exprimat de Guvern se arata ca acestea contravin, pe de o parte, dispoziţiilor art. 21 şi 49 din Constituţie, iar, pe de alta parte, constituie o imixtiune a puterii legislative în activitatea de judecata, fiind astfel neconstituţionale.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Vazind sesizãrile grupului de deputaţi şi ale Curţii Supreme de Justiţie, punctele de vedere exprimate de cãtre Senat şi Guvern, precum şi concordanta dintre textele legale ce fac obiectul sesizarilor şi dispoziţiile constituţionale, retine urmãtoarele:
1. Dispoziţiile art. 1 din legea în discuţie privesc obligativitatea Guvernului ca, în termen de 6 luni de la adoptarea acestei legi, sa prezinte Parlamentului un proiect de lege privind reglementarea situaţiei juridice a imobilelor existente în proprietatea statul sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, trecute în proprietatea acestuia sau a organizaţiilor cooperatiste în virtutea unor acte normative ori a unor acte cu caracter individual, emise dupã 23 august 1944 de organele puterii sau administraţiei de stat sau de alte organe ale statului sau preluate de acestea prin exces de putere ori fãrã titlu.
Obligarea Guvernului de a elabora şi supune spre adoptare un proiect de lege, într-un anumit domeniu de activitate, nu este neconstitutionala, deoarece Guvernul fiind investit, potrivit art. 102 din Constituţie, pe baza votului de încredere acordat de Parlament, o asemenea obligaţie nu contravine raporturilor constituţionale dintre Parlament şi Guvern. De asemenea, prin stabilirea acestei obligaţii nu se incalca dreptul de initiativa legislativã al Guvernului, prevãzut de art. 73 din Constituţie, întrucît dispoziţiile art. 1 nu prefigureaza conţinutul viitorului proiect de lege, ci, instituind numai obligaţia de a-l prezenta, reglementeazã unele aspecte privind desfãşurarea procesului legislativ în domeniul de activitate ce face obiectul legii. Este o caracteristica ce rezulta cu pregnanta şi din prevederile art. 4 referitoare la întocmirea situaţiei centralizate pe judeţe a imobilelor la care se referã legea şi ale art. 6 referitoare la elaborarea unei metodologii pentru întocmirea situaţiilor respective.
2. Cel de-al doilea motiv de neconstituţionalitate invocat priveşte textul art. 2 din aceeaşi lege.
La alin. 1 din acest articol se prevede ca, pînã la data adoptãrii legii privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile, se interzice înstrãinarea, ca active ale agenţilor economici sau în orice alt mod, cu orice titlu, a imobilelor respective, precum şi demolarea sau schimbarea destinaţiei lor economice.
ART. 41 din Constituţie garanteazã dreptul de proprietate cu toate dezmembramintele sale. Pentru acest motiv, regimul general al proprietãţii este de domeniul legii organice, potrivit art. 72 lit. k) din Constituţie, fiind un drept fundamental într-un stat de drept. Pe cale de consecinta, interdicţia de înstrãinare a unor bunuri, chiar pe o durata limitatã, prevãzutã de alin. 1 al art. 2, inlaturind dreptul de dispoziţie al proprietarului, nu poate fi instituitã decît tot prin lege organicã, întrucît acest drept este de esenta regimului juridic general al proprietãţii. Este de principiu ca o derogare - cum este interdicţia de înstrãinare, ce reprezintã o derogare de la un atribut fundamental al dreptului de proprietate - poate fi stabilitã numai printr-o lege de aceeaşi natura cu aceea a legii de la care se deroga. Altminteri, însuşi regimul juridic diferit, cu caracter imperativ, instituit de Constituţie, pentru legile constituţionale, organice şi ordinare, precum şi garanţia constituţionalã pe care acest regim îl asigura, ar fi incalcate.
În acelaşi sens, <>Legea nr. 58/1991 cuprinde reguli care, prin natura lor, fac parte din regimul juridic general al proprietãţii, întrucît vizeazã elementele esenţiale ale acestui drept - posesia, folosinta şi dispoziţia -, precum şi reguli ce contureaza regimul juridic al condiţiilor tehnico-materiale şi organizatorice pentru funcţionarea fondurilor prevãzute de aceasta lege. Primele reprezintã o realitate juridicã ce, evocind o anumitã esenta, reclama legea organicã, pe cînd celelalte reprezintã o alta realitate juridicã, de importanta mai redusã, ce nu fac parte din regimul general al proprietãţii. Interdicţia de înstrãinare a activelor constituie, însã, o derogare de la prevederile acestei legi ce vizeazã prima categorie de norme.
Fata de cele arãtate, rezulta ca interdicţia de înstrãinare prevãzutã la art. 2 alin. 1 este neconstitutionala, fiind instituitã printr-o lege ordinarã. Mai mult, Parlamentul nici nu putea adopta, la data de 14 octombrie 1992, o asemenea interdicţie. Potrivit art. 60 alin. (4) din Constituţie, dupã expirarea mandatului şi pînã la întrunirea legalã a noului Parlament, mandatul Parlamentului anterior se prelungeşte însã cu anumite restrictii ce rezulta din interdicţia revizuirii Constituţiei sau a adoptãrii, modificãrii ori abrogãrii de legi organice. Or, la data adoptãrii legii în discuţie, alegerile parlamentare avuseserã loc la 27 septembrie 1992 şi, deci, mandatul Parlamentului expirase, acesta exercitindu-şi prerogativele în perioada de prorogare.
În ce priveşte prevederile art. 49 din Constituţie, este de menţionat ca ele nu sînt aplicabile, întrucît interdicţia înstrãinãrii instituitã de art. 2 alin. 1 este afectatã de un termen incert - pînã cînd se va adopta legea menţionatã de art. 1 -, Parlamentul neputind fi obligat prin lege sa adopte o anumitã reglementare. Dacã, ipotetic, nu ar adopta aceasta reglementare, ar insemna ca interdicţia respectiva este definitiva. Or, aceasta este contrar prevederilor art. 49, fiind încãlcat atît principiul proportionalitatii restringerii exerciţiului unor drepturi, prevãzut de alin. (2) al art. 49, cît şi regimul dreptului de proprietate, prevãzut de art. 41 şi 135 din Constituţie, îndeosebi alineatul ultim al art. 135, potrivit cãruia proprietatea este inviolabilã.
În ce priveşte dispoziţiile alin. 2 al art. 2, întrucît reprezintã o mãsura de protecţie a chiriaşilor constind, în esenta, în interdicţia schimbãrii situaţiei juridice a locatarilor pînã la adoptarea viitoarei reglementãri şi, deci, se referã la contractul de locaţiune, acestea puteau fi adoptate pe calea unei legi ordinare. De aceasta data nu se mai poate susţine ca ar fi încãlcat dreptul de proprietate, asa cum rezulta din însuşi conţinutul alineatului, situaţia juridicã a chiriaşilor nefiind o problema de ordin constituţional în raport cu dispoziţiile referitoare la proprietate. Este de precizat, totodatã, ca referirea din text la alin. 1 are în vedere data adoptãrii viitoarei reglementãri prevãzute la art. 1 din lege, astfel încît lipsa primului alineat nu afecteazã conţinutul reglementãrii.
În ce priveşte conţinutul alin. 3, trimiterea la alin. 1 devine caducã, fiind lipsitã de obiect.
3. Cea de-a treia norma legalã consideratã ca neconstitutionala prin sesizarea Curţii Supreme de Justiţie se referã la art. 5, potrivit cãruia, pînã la adoptarea viitoarei legi se suspenda din oficiu judecarea proceselor de orice natura privitoare la bunurile ce fac obiectul art. 1 din legea în discuţie, precum şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti definitive pronunţate cu privire la asemenea bunuri.
Aceasta prevedere incalca raporturile constituţionale dintre puterea legislativã şi cea judecãtoreascã. În virtutea principiului separaţiei puterilor în stat, Parlamentul nu are dreptul sa intervinã în procesul de realizare a justiţiei. Dreptul de control al Parlamentului se exercita şi asupra modului cum funcţioneazã organele puterii judecãtoreşti, el stabilind, în acest scop, regulile dupã care se desfãşoarã activitatea de judecata. Potrivit Constituţiei, acest drept, însã, se poate exercita numai cu respectul autoritãţii lucrului judecat şi fãrã a impiedica instanţele judecãtoreşti de a-şi exercita misiunea lor, prevãzutã de art. 125 din Constituţie, de realizare a justiţiei. O imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecãtoreascã în imposibilitatea de a funcţiona, chiar dacã numai cu referire la o anumitã categorie de cauze şi pentru o anumitã perioada de timp, ar avea drept consecinta ruperea echilibrului constituţional dintre aceste autoritãţi. De aceea, o dispoziţie legalã prin care se suspenda cursul judecaţii sau executarea hotãrîrilor judecãtoreşti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstitutionala.
Cele arãtate nu exclud posibilitatea autoritãţilor judecãtoreşti ca, în condiţiile legii, sa suspende judecata sau executarea unei hotãrîri judecãtoreşti, precum şi, în cazul exercitãrii cãilor de atac, sa desfiinteze sau sa modifice o hotãrîre care nu ar fi legalã sau temeinica.
Avînd în vedere considerentele expuse,
vazind şi dispoziţiile art. 21, art. 41, art. 49, art. 60 alin. (4), art. 72 lit. k), art. 102, art. 125, art. 144 lit. a) şi art. 145 alin. (1) din Constituţia României, precum şi ale <>art. 20 din Legea nr. 47/1992 ,
pentru motivele arãtate,
Curtea Constituţionalã,
În numele legii,
DECIDE:
1. Declara neconstituţionale prevederile art. 2 alin. 1 şi ale art. 5 din Legea privind mãsuri premergãtoare situaţiei juridice a unor imobile trecute în proprietatea statului dupã 23 august 1944.
2. Constata ca prevederile art. 1 şi ale art. 2 alin. 2 şi 3 din legea sus-menţionatã sînt constituţionale.
3. Prezenta decizie se comunica Preşedintelui României, preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului, în scopul deschiderii procedurii prevãzute de art. 145 alin. (1) din Constituţie, precum şi Curţii Supreme de Justiţie, şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc în data de 11 noiembrie 1992 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Fazakas Miklos, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu, Victor Dan Zlatescu şi Ion Filipescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent
Florentina Geangu
------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
