Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 595 din 8 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^2 din Codul de procedura penala si ale art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul National Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.064 din 28 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^2 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 13 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Gyorgydeak Jozsef în Dosarul nr. 1.980/2004 al Tribunalului Harghita.
La apelul nominal se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondatã, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.980/2004, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^2 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 13 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de inculpatul Gyorgydeak Jozsef, trimis în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunii de dare de mitã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, referindu-se exclusiv la aspecte practice din activitatea organelor judiciare în cauza dedusã judecãţii, susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi, şi ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept.
Tribunalul Harghita apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, deoarece "textul art. 91^2 din Codul de procedurã penalã nu conţine prevederi care sã aducã atingere drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului" şi cã "norma procesual penalã cuprinde suficiente garanţii pentru a nu se aduce vãtãmare acestor drepturi şi libertãţi".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nici una dintre susţinerile autorului excepţiei nu a fost motivatã, fiind doar enunţate articolele din Constituţie pretins a fi încãlcate prin dispoziţiile art. 91^2 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 13 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 .
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile art. 91^2 din Codul de procedurã penalã nu contravin sub nici un aspect dispoziţiilor din Legea fundamentalã referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât nu instituie privilegii sau discriminãri pe criterii de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã, prevãzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 faţã de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Avocatul Poporului aratã cã principiul egalitãţii presupune un tratament juridic diferit la situaţii diferite, astfel încât "stabilirea unui tratament juridic diferenţiat în cazul categoriilor de personal prevãzut de dispoziţiile legale criticate reprezintã o opţiune a legiuitorului şi este justificatã de calitatea persoanei care sãvârşeşte fapta ce intrã în competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie". Cu referire la prevederile art. 20 din Constituţie şi ale art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, opineazã în sensul lipsei lor de incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile art. 91^2 din Codul de procedurã penalã, referitoare la organele care efectueazã interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicãrilor, precum şi procedura ce se desfãşoarã în îndeplinirea acestor activitãţi procedurale, iar, pe de altã parte, prevederile <>art. 13 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43 din 4 aprilie 2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 503 din 11 iulie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, prevederi referitoare la competenţa dupã calitatea persoanei a Parchetului Naţional Anticorupţie.
Anterior sesizãrii Curţii, art. 13 alin. (2) lit. b) a fost modificat prin dispoziţiile <>art. II pct. 12 din titlul I al Cãrţii II din Legea nr. 161/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, precum şi prin prevederile <>art. IV pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 601/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004. Astfel, art. 13 alin. (2) lit. b) a devenit art. 13 alin. (1) lit. b), acest din urmã text constituind în realitate obiect al excepţiei.
De asemenea, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134 din 29 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, modificându-se atât titlul ordonanţei (care va avea urmãtorul cuprins: "Ordonanţã de urgenţã privind Departamentul Naţional Anticorupţie"), cât şi conţinutul art. 13 alin. (1) lit. b).
Faţã de cele arãtate, Curtea urmeazã a se pronunţa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 91^2 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin aceste dispoziţii legale sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi, şi ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, apreciazã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 91^2 din Codul de procedurã penalã, referitoare la organele care efectueazã interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicãrilor, precum şi procedura ce se desfãşoarã în îndeplinirea acestor activitãţi procedurale, se constatã cã autorul excepţiei nu îşi motiveazã excepţia de neconstituţionalitate pe neconcordanţa acestui text de lege cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ci evidenţiazã numai aspecte ce privesc exclusiv activitatea organelor de urmãrire penalã în cauza dedusã judecãţii.
Întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã asigurã controlul constituţionalitãţii legilor [...] şi a ordonanţelor Guvernului", iar nu aplicarea în concret a acestora, ceea ce este de competenţa exclusivã a organelor judiciare, se constatã cã susţinerile autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 91^2 din Codul de procedurã penalã, în raport cu art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, nu pot fi reţinute.
II. Prevederile <>art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, cu modificãrile ulterioare, sunt, în opinia autorului excepţiei, neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi [art. 16 alin. (1) şi (2)] şi cu cele referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului (art. 20). În argumentarea acestei susţineri, autorul excepţiei nu invocã nici un motiv din care sã rezulte modul în care textul de lege criticat încalcã dispoziţiile constituţionale menţionate, ci se referã exclusiv la aspecte practice din activitatea organelor judiciare în cauza respectivã, care nu au nici o legãturã cu competenţa dupã calitatea persoanei a Departamentului Naţional Anticorupţie. Astfel fiind, se constatã cã nici aceste susţineri nu pot fi reţinute.
Referitor la dispoziţiile art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate, de asemenea, în susţinerea excepţiei, dispoziţii privind interzicerea abuzului de drept, se reţine, aşa cum susţine şi Avocatul Poporului, cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã, neavând legãturã cu textele criticate.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^2 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Gyorgydeak Jozsef în Dosarul nr. 1.980/2004 al Tribunalului Harghita.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
