Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 595 din 19 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7, art. 385^14 alin. 1 si art. 385^15 pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7, art. 385^14 alin. 1 şi art. 385^15 pct. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Beby Artimpex" - S.R.L. din Bucureşti şi Cabinetul individual de avocaturã - Florin Frãţilã în Dosarul nr. 5.695/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie. La apelul nominal rãspunde Cabinetul individual de avocaturã - Florin Frãţilã, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Autorul excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, expunând, pe larg, motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 5.695/36/2006, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7, art. 385^14 alin. 1 şi art. 385^15 pct. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Beby Artimpex" - S.R.L. din Bucureşti şi Cabinetul individual de avocaturã - Florin Frãţilã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, urmãtoarele: - art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã restrânge dreptul pãrţilor la lãmurirea cauzei prin probe, deoarece singura dovadã admisã pentru a servi la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni este doar aceea cu înscrisuri. Prin urmare, nu se poate vorbi despre respectarea principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, a dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale legitime ori despre ocrotirea dreptului de proprietate privatã. În speţa dedusã judecãţii autorii excepţiei susţin cã nu au posibilitatea sã solicite instanţei administrarea de probe noi şi, atâta timp cât acestea nu au fost administrate în faţa organului de urmãrire penalã, materialul probator nu poate fi completat; - art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile constituţionale ale art. 16, art. 21, art. 24, art. 44 şi ale art. 53, deoarece "restrânge probele care pot fi administrate în recurs doar la categoria înscrisurilor"; - art. 385^15 pct. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã este criticat prin prisma legiferãrii mecanismului casãrii cu trimitere spre rejudecare, care, în opinia autorilor excepţiei, încalcã prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, din perspectiva asigurãrii unui termen rezonabil de soluţionare a litigiului. Se apreciazã cã soluţia care este de urmat ar fi aceea a casãrii cu reţinere spre rejudecare. Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 7, art. 385^14 alin. 1 şi art. 385^15 pct. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au urmãtorul cuprins: - Art. 278^1 alin. 7: "Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate."; - Art. 385^14 alin. 1: "Instanţa verificã hotãrârea atacatã pe baza lucrãrilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de recurs."; - Art. 385^15 pct. 2 lit. c): "Instanţa, judecând recursul, pronunţã una din urmãtoarele soluţii: [...] 2. admite recursul, casând hotãrârea atacatã şi:[...] c) dispune rejudecarea de cãtre instanţa a cãrei hotãrâre a fost casatã, în cazurile prevãzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 3-5, pct. 6 teza a doua, pct. 7-10 şi pct. 21, şi rejudecarea de cãtre instanţa competentã, în cazul prevãzut în art. 385^9 alin. 1 pct. 1. Când recursul priveşte atât hotãrârea primei instanţe, cât şi hotãrârea instanţei de apel, în caz de admitere şi dispunerea rejudecãrii de cãtre instanţa a cãrei hotãrâre a fost casatã, cauza se trimite la prima instanţã, dacã ambele hotãrâri au fost casate, şi la instanţa de apel, când numai hotãrârea acesteia a fost casatã. În cazul în care admite recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel, instanţa de recurs desfiinţeazã şi hotãrârea primei instanţe, dacã se constatã aceleaşi încãlcãri de lege ca în decizia recuratã. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacã admite recursul, când este necesarã administrarea de probe, dispune rejudecarea de cãtre instanţa a cãrei hotãrâre a fost casatã." Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, Curtea observã cã stabilirea unor reguli speciale de procedurã în cazul judecãrii plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã, cum sunt cele prevãzute de dispoziţiile legale criticate, este realizatã de legiuitor în exercitarea competenţei sale prevãzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora procedura de judecatã este stabilitã numai prin lege, fãrã a încãlca dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la liberul acces la justiţie. În legãturã cu neconstituţionalitatea alin. 7 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 414 din 12 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.119 din 29 noiembrie 2004, statuând cã limitarea mijloacelor de probã care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã este justificatã de natura juridicã a plângerii în discuţie, care nu vizeazã judecarea propriu-zisã a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizeazã o analizã a rezoluţiei sau a ordonanţei procurorului, sub aspectul legalitãţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionãrii plângerii, instanţa sã verifice pe baza lucrãrilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecatã atacate, dacã aceasta a fost sau nu dispusã cu respectarea dispoziţiilor legale. Astfel, Curtea observã cã întreaga procedurã de soluţionare a plângerii reglementate de prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, procedurã prin care se vizeazã doar legalitatea soluţiei procurorului, iar nu judecarea fondului cauzei, reprezintã în sine o garanţie a realizãrii accesului liber la justiţie. II. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 135 din 23 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 20 aprilie 2004. Cu acel prilej, statuând asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 385^14 din Codul de procedurã penalã, Curtea a reţinut cã acestea nu interzic în vreun fel pãrţii sã-şi susţinã cauza în condiţii care sã nu o dezavantajeze în raport cu pãrţile adverse ori sã beneficieze de toate garanţiile procesuale pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în concordanţã cu prevederile constituţionale. Considerentele acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. În sfârşit, Curtea mai reţine cã procedura de judecatã, care cuprinde şi sistemul probator, respectiv obiectul judecãţii în recurs, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, textele de lege criticate fiind aşadar o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã. III. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 385^15 pct. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã ceea ce se solicitã, în realitate, în motivarea excepţiei, este modificarea prevederii de lege criticate, în sensul reglementãrii soluţiei de casare cu reţinere spre rejudecare. O asemenea solicitare excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "[...] se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea dispoziţiilor art. 44 şi art. 53 din Constituţie, Curtea constatã cã aceste prevederi constituţionale nu au incidenţã în speţa dedusã judecãţii.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7, art. 385^14 alin. 1 şi art. 385^15 pct. 2 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Beby Artimpex" - S.R.L. din Bucureşti şi Cabinetul individual de avocaturã - Florin Frãţilã în Dosarul nr. 5.695/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
