Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 594 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 si art. 65 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 20 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 şi 65 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia minori şi familie.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.043/40/2007, Curtea de Apel Suceava - Secţia minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 şi 65 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicatã de Constantin Gheban în recursul formulat de autor împotriva Deciziei civile nr. 173A din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani - Secţia civilã, prin care s-a respins apelul declarat de acesta şi s-a pãstrat Sentinţa civilã nr. 3.938 din 10 august 2005, pronunţatã de Judecãtoria Botoşani, prin care s-a admis acţiunea civilã pentru stabilirea paternitãţii, formulatã de Elena Pelin în numele minorei Mãlina-Petronela Pelin.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã stabilirea de cãtre instanţã a pensiei de întreţinere, pentru copilul din afara cãsãtoriei, din momentul introducerii acţiunii în stabilirea paternitãţii este contrarã dispoziţiilor constituţionale invocate. Aratã cã în cazul copilului rezultat din cãsãtorie, în condiţiile introducerii acţiunii de divorţ, se justificã obligarea unuia dintre pãrinţi la plata întreţinerii din momentul introducerii divorţului. Însã în cazul copilului din afara cãsãtoriei, pentru care paternitatea este stabilitã prin hotãrâre judecãtoreascã, obligaţia de platã a pensiei ia naştere din momentul rãmânerii definitive şi irevocabile a hotãrârii de stabilire a paternitãţii. Totodatã, susţine cã instanţa de judecatã, aplicând prevederile art. 41 şi 65 din Codul familiei, s-a pronunţat ultra petita, de vreme ce a dispus obligarea autorului excepţiei la plata pensiei de întreţinere înainte de stabilirea filiaţiei minorei faţã de ambii pãrinţi şi a încredinţat minora spre creştere şi educare reclamantei, fãrã ca aceasta sã solicite acest lucru.
Curtea de Apel Suceava - Secţia minori şi familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile de lege criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de norma legalã, fãrã nicio discriminare, fiind firesc ca tratamentul juridic aplicat copilului conceput în afara cãsãtoriei, privitor la încredinţarea sa şi stabilirea obligaţiei de întreţinere, sã fie acelaşi cu cel al copilului rezultat din cãsãtorie. Textele de lege criticate urmãresc protejarea interesului superior al copilului aflat în situaţia de a nu fi recunoscut de unul dintre pãrinţi, care, potrivit legii, are aceleaşi drepturi şi obligaţii faţã de minor la fel ca celãlalt pãrinte.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 26 alin. (1), în vreme ce dispoziţiile art. 57 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 42 şi 65 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având urmãtorul cuprins:
- Art. 42: "Instanţa judecãtoreascã va hotãrî, odatã cu pronunţarea divorţului, cãruia dintre pãrinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta pãrinţii şi autoritatea tutelarã şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacã au împlinit vârsta de zece ani, va hotãrî pentru fiecare dintre copii, dacã va fi încredinţat tatãlui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredinţaţi unor rude ori unor alte persoane, cu consimţãmântul acestora, sau unor instituţii de ocrotire.
Totodatã, instanţa judecãtoreascã va stabili contribuţia fiecãrui pãrinte la cheltuielile de creştere, educare, învãţãturã şi pregãtire profesionalã a copiilor.
Învoiala pãrinţilor privitoare la încredinţarea copiilor şi la contribuţia fiecãrui pãrinte la cheltuielile de creştere, educare, învãţãturã şi pregãtire profesionalã a acestora va produce efecte numai dacã a fost încuviinţatã de instanţa judecãtoreascã.";
- Art. 65: "Dacã filiaţia copilului din afara cãsãtoriei este stabilitã faţã de ambii pãrinţi, încredinţarea lui, precum şi contribuţia pãrinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învãţãturã şi pregãtire profesionalã, se vor hotãrî potrivit dispoziţiilor art. 42-44 inclusiv, care se aplicã prin asemãnare."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 relative la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale 26 alin. (1) referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã şi ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, considerã cã textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 8 referitoare la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate, pentru urmãtoarele considerente:
Textele de lege criticate reglementeazã aspecte privind încredinţarea copilului, precum şi contribuţia pãrinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învãţãturã şi pregãtire profesionalã, aspecte ce sunt stabilite de cãtre instanţa de judecatã.
Cu privire la încredinţarea copilului minor, potrivit art. 42 alin. 1 din Codul familiei, chiar dacã nu existã o cerere expresã a soţilor în acest sens, instanţa judecãtoreascã este obligatã sã se pronunţe prin hotãrârea de divorţ şi asupra încredinţãrii copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioarã a unei noi acţiuni, ceea ce nu ar fi în interesul copiilor minori, care nu pot fi lãsaţi fãrã îngrijire şi întreţinere. Totodatã, contribuţia pãrinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învãţãturã şi pregãtire profesionalã a copiilor se stabileşte prin hotãrârea de divorţ, chiar dacã pãrţile nu au fãcut cerere în acest sens (art. 42 alin. 3 din Codul familiei), practica judiciarã recentã fiind în sensul cã instanţa se va pronunţa din oficiu asupra pensiei de întreţinere cu începere de la data introducerii acţiunii de divorţ. Totodatã, în cazul admiterii acţiunii în stabilirea paternitãţii din afara cãsãtoriei, când se acordã şi pensia de întreţinere a copilului, aceasta se datoreazã de la data cererii de chemare în judecatã, deoarece debitorul se considerã pus în întârziere prin aceastã cerere, care devine însã exigibilã numai dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat cã pârâtul este tatãl copilului.
Faptul încredinţãrii copilului unuia dintre pãrinţi, chiar dacã acesta are mijloace suficiente de trai, nu scuteşte pe celãlalt pãrinte de a contribui la cheltuielile de creştere, educare, învãţãturã şi pregãtire profesionalã a copilului.
Aceastã soluţie se impune deoarece ambii pãrinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţã de copiii lor. Astfel, potrivit art. 97 alin. 1 din Codul familiei "Ambii pãrinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţã de copiii lor minori, fãrã a deosebi dupã cum aceştia sunt din cãsãtorie, din afara cãsãtoriei, ori adoptaţi.[...]". Totodatã, potrivit art. 101 din Codul familiei "Pãrinţii sunt datori sã îngrijeascã de copil. Ei sunt obligaţi sã creascã copilul, îngrijind de sãnãtatea şi dezvoltarea lui fizicã, de educarea, învãţãtura şi pregãtirea profesionalã a acestuia, potrivit cu însuşirile lui[...]", iar art. 107 din acelaşi act normativ stabileşte faptul cã "Copilul minor este întreţinut de pãrinţii sãi. Dacã minorul are un venit propriu, care nu este îndestulãtor, pãrinţii au îndatorirea sã asigure condiţiile necesare pentru creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea sa profesionalã. În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere datoratã de pãrinţi minorului, felul şi modalitãţile executãrii, precum şi contribuţia fiecãruia dintre pãrinţi se vor stabili de instanţa judecãtoreascã cu ascultarea autoritãţii tutelare."
De asemenea, art. 48 alin. (1) din Constituţie prevede cã pãrinţii au dreptul şi îndatorirea de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, în acest sens copilul din afara cãsãtoriei fiind asimilat cu cel din cãsãtorie. De altfel, potrivit art. 63 din Codul familiei, efectele filiaţiei copilului din afara cãsãtoriei se determinã potrivit principiului egalitãţii în drepturi a copilului din afara cãsãtoriei cu cel din cãsãtorie, principiu consacrat constituţional şi de dispoziţiile art. 48 alin. (3) din Legea fundamentalã, care stabilesc cã "copiii din afara cãsãtoriei sunt egali în faţa legii cu cei din cãsãtorie".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 şi art. 65 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
