Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 591 din 9 decembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 25 lit. d) si a art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 103 din 5 martie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu- judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. d) şi ale <>art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , ridicatã de Barbu Corneliu şi Barbu Iulian în Dosarul nr. 2.008/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 2 decembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 9 decembrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 ianuarie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 2.008/1996, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. d) şi ale <>art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , invocatã de Barbu Corneliu şi Barbu Iulian. În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile menţionate contravin prevederilor art. 123 din Constituţie, deoarece independenta şi supunerea judecãtorilor numai în fata legii se referã atât la autoritatea judecãtoreascã în ansamblu, cat şi a fiecãrui judecãtor care face parte din completul de judecata. De asemenea, se mai susţine ca, prin Hotãrârea nr. 1 din 2 februarie 1995, Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie au schimbat jurisprudenta Sectiei civile cu privire la restituirea imobilelor naţionalizate, prin Decretul nr. 92/1950, obligând astfel completele de judecata sa respecte aceasta hotãrâre, chiar dacã aveau alte convingeri.
Exprimandu-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã.
În vederea soluţionãrii exceptiei, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul sau de vedere Guvernul apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât, conform <>art. 1 alin. 2 din Legea nr. 56/1993 , Curtea Suprema de Justiţie urmãreşte aplicarea corecta şi unitarã a legilor de cãtre toate instanţele şi nu exista nici un impediment constituţional în reglementarea posibilitatii schimbãrii jurisprudenţei instanţei supreme. Dimpotriva, aceasta instituţie este menita sa sigure justa interpretare a legii în vederea ocrotirii în mod egal a intereselor particulare şi a celor generale, în scopul stabilitatii ordinii sociale în cadrul statului de drept.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile art. 25 lit. d) şi ale <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , raportate la prevederile constituţionale şi ale Legii nr. 47/1992, constata:
În temeiul art 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Se retine ca, potrivit <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , dacã o secţie a Curţii Supreme de Justiţie considera ca este cazul sa revinã asupra propriei jurisprudente, judecata va fi întreruptã şi vor fi sesizate Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie. Dupã ce Secţiile Unite s-au pronunţat asupra sesizãrii privind schimbarea jurisprudenţei, judecata va continua. <>Art. 25 lit. d) din Legea nr. 56/1993 , la care se referã, de asemenea, excepţia de neconstituţionalitate se consacra o dispoziţie distinctã de aceea a art. 31, ci reprezintã o simpla evocare a acestui din urma text.
Cu privire la constituţionalitatea acestor dispoziţii legale, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 58 din 26 martie 1997, rãmasã definitiva ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 528 din 2 decembrie 1997, statuandu-se ca art. 25 lit. d) şi <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 sunt constituţionale. În esenta, considerentele pentru care a fost pronunţatã aceasta soluţie sunt urmãtoarele:
- propunerea de schimbare a jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie se face de cãtre secţia competenta sa soluţioneze cauza. Decizia de schimbare a practicii este luatã, potrivit <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , de Secţiile Unite ale Curţii, care nu soluţioneazã cauza supusã judecaţii în secţia care le-a sesizat, ci numai schimbarea jurisprudenţei, urmând ca judecata în secţie, care a fost întreruptã, sa fie reluatã. Prin aceste reglementãri nu sunt incalcate principiile privind înfãptuirea justiţiei prevãzute la art. 123 din Constituţie;
- soluţia reglementatã de <>Legea nr. 56/1993 corespunde necesitãţii de unificare a jurisprudenţei, dând expresie rolului Curţii Supreme de Justiţie, înscris în <>art. 1 alin. 2 din Legea nr. 56/1993 , de urmãrire a aplicãrii corecte şi unitare a legii. Aceasta obligaţie a Curţii Supreme de Justiţie nu contravine Constituţiei, ci, dimpotriva, asigura, printr-o practica judecãtoreascã unitarã, egalitatea constituţionalã a cetãţenilor în fata legii şi a justiţiei, fapt ce ar fi de neconceput în cazul în care instanţele ar adopta, în aplicarea aceleiaşi legi, soluţii diferite. Unificarea jurisprudenţei nu se realizeazã prin ordine sau alte instrucţiuni ori ingerinţe din afarã sistemului judecãtoresc, ci, conform <>Legii nr. 56/1993 , prin vointa exclusiva a judecãtorilor, care hotãrãsc, în Secţii Unite, cu majoritatea voturilor, asupra corectei aplicari a legii.
Prin Decizia nr. 58/1997 s-a arãtat ca instituţia schimbãrii jurisprudenţei, la care se referã art. 25 şi <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , a existat şi în trecut, cat priveşte Curtea de Casaţie şi de Justiţie, fãrã sa se fi pus vreodata la indoiala compatibilitatea reglementãrii respective cu principiul independentei judecãtorului.
Potrivit art. 145 alin. 2 din Constituţie şi art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi obligatorii erga omnes, de la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României şi, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii constante a Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 lit. d) şi ale <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 urmeazã a fi respinsã.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 lit. d) şi ale <>art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , ridicatã de Barbu Corneliu şi Barbu Iulian în Dosarul nr. 2.008/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 9 decembrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
