Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 591 din 8 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 3 si art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.062 din 28 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 3 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Liliana Sime în Dosarul nr. 564/2005 al Tribunalului Bihor.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 564/2005, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 3 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Liliana Sime, prin apãrãtor, autoarea excepţiei având calitatea de inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, deoarece prevãd posibilitatea recursului numai împotriva hotãrârii prin care instanţa se desesizeazã, nu şi împotriva încheierii prin care instanţa respinge cererea de desesizare, care nu poate fi atacatã cu recurs decât odatã cu hotãrârea asupra fondului cauzei. În mod corespunzãtor sunt criticate şi dispoziţiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, conform cãrora încheierile pot fi atacate cu recurs numai odatã cu sentinţa sau decizia recuratã, cu excepţia cazurilor când legea prevede cã pot fi atacate separat cu recurs. Aceste dispoziţii contravin, în opinia autoarei excepţiei, prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), privind accesul liber la justiţie, ale art. 24, privind garantarea dreptului la apãrare, precum şi ale art. 129, referitoare la folosirea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti. De asemenea, autoarea excepţiei considerã cã textele de lege criticate încalcã şi prevederile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi pe cele ale art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie.
Tribunalul Bihor apreciazã cã dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor art. 21, 24 şi 129 din Constituţie. Dimpotrivã, din conţinutul art. 129 din Constituţie rezultã cã reglementarea cãilor de atac, a procedurii de exercitare şi de judecatã în aceste cãi este datã în competenţa exclusivã a legiuitorului, ca unicã autoritate competentã în materie. Determinarea cazurilor în care încheierile de şedinţã pot fi atacate separat şi nu odatã cu sentinţa sau decizia aparţine, de asemenea, legiuitorului. Aceste cazuri sunt excepţii de la regula conform cãreia încheierile de şedinţã în procesul penal pot fi atacate numai odatã cu fondul. Aceastã regulã este recunoscutã şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar scopul ei este acela de a asigura desfãşurarea cu celeritate a procesului, pentru ca fiecare persoanã sã beneficieze de acces liber la justiţie şi de dreptul la un proces echitabil.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul aratã cã dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale privitoare la dreptul la apãrare şi la exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti. De asemenea, considerã cã textele de lege criticate nu înfrâng nici dispoziţiile art. 21 din Constituţie, deoarece accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege. Mai aratã cã atât prevederile din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cât şi cele ale art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie impun cerinţa existenţei unei cãi de atac, dar lasã la latitudinea legislaţiilor naţionale reglementarea modului de exercitare a acestei cãi de atac. În consecinţã, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu conţin norme contrare dreptului pãrţilor de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime. Totodatã apreciazã cã prevederile legale criticate constituie garanţii ale respectãrii dreptului la apãrare al pãrţilor în tot cursul procesului penal. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 129 din Constituţie, considerã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze procedura de judecatã, precum şi cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora, fiind atributul sãu exclusiv.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 332 alin. 3: "Împotriva hotãrârii de desesizare se poate face recurs de cãtre procuror şi de orice persoanã ale cãrei interese au fost vãtãmate prin hotãrâre."
- Art. 385^1 alin. 2: "Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o datã cu sentinţa sau decizia recuratã, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin aceste dispoziţii legale sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), privind accesul liber la justiţie, ale art. 24, privind garantarea dreptului la apãrare, precum şi ale art. 129, referitoare la folosirea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti. De asemenea, autoarea excepţiei considerã cã textele de lege criticate încalcã şi prevederile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul persoanei de a se plânge unei instanţe, precum şi pe cele ale art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie, privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã deşi criticile de neconstituţionalitate se referã, în principal, la dispoziţiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţia priveşte în esenţã dispoziţiile art. 385^1 alin. 2 din acelaşi cod, care prevãd cã, de regulã, încheierile de şedinţã nu pot fi atacate separat cu recurs, dar pot fi atacate odatã cu sentinţa sau decizia recuratã. În fond, dispoziţiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedurã penalã sunt criticate pentru cã nu prevãd şi posibilitatea atacãrii cu recurs a încheierii prin care instanţa respinge cererea pãrţii de a se dispune desesizarea şi restituirea cauzei la procuror.
Asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 121 din 1 martie 2005 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 22 martie 2005), respingând excepţia şi statuând cã aceste dispoziţii nu sunt contrare prevederilor art. 21, 24 şi 129 din Constituţie. Curtea a reţinut cã, potrivit art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti în cadrul procedurii de judecatã, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotãrârile judecãtoreşti împotriva cãrora pot fi exercitate cãile de atac. Acest mod de reglementare a exercitãrii cãilor de atac împotriva încheierilor se justificã prin necesitatea de a se asigura celeritatea procesului penal într-un termen rezonabil, exigenţã recunoscutã cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã la art. 6 paragraful 1 dreptul oricãrei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale".
De asemenea, Curtea a reţinut cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece legea asigurã accesul persoanelor interesate la justiţie, prin reglementarea posibilitãţii exercitãrii recursului împotriva încheierilor pronunţate de instanţã, odatã cu exercitarea recursului împotriva sentinţei sau a deciziei atacate. Totodatã nu sunt încãlcate prevederile art. 24 din Constituţie, întrucât persoana interesatã îşi poate formula apãrãri în cadrul cãii de atac prevãzute de lege, care se exercitã împotriva hotãrârii prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Soluţia adoptatã, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu sunt elemente noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie.
În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei, a încãlcãrii dispoziţiilor art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul persoanei de a se plânge unei instanţe, se reţine cã textele legale criticate nu opresc pãrţile interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil.
În sfârşit, se constatã cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece acestea se referã la situaţiile în care instanţa de judecatã a pronunţat o hotãrâre de condamnare; or, în speţã, încheierea de şedinţã privind respingerea cererii pãrţii de a se dispune desesizarea şi restituirea cauzei la procuror aparţine categoriei de încheieri date în cursul judecãţii, prin care instanţa de judecatã soluţioneazã chestiuni prealabile judecãrii fondului cauzei.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 3 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Liliana Sime în Dosarul nr. 564/2005 al Tribunalului Bihor.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
