Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 591 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare, excepţie ridicatã de Gheorghe Bãncilã şi Doina Bãncilã în Dosarul nr. 15.466/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 15.466/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare. Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Bãncilã şi Doina Bãncilã într-o cauzã ce are ca obiect o acţiune în uzucapiune. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 impune ca şi condiţie a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune o posesie a bunului de 20 de ani "dupã moartea proprietarului înscris în cartea funciarã". Susţin astfel cã, prin aplicarea prevederilor <>Decretului-lege nr. 115/1938 în privinţa dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciarã se creeazã o discriminare pentru cetãţenii din zonele în care existã implementat sistemul de carte funciarã şi cãrora li se aplicã prevederile acestui act normativ, faţã de cetãţenii din celelalte zone ale ţãrii care pot dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune dacã exercitã o posesie utilã pe o perioadã de 10-20 ani, respectiv 30 de ani, fãrã a fi relevantã situaţia fostului proprietar, respectiv dacã este decedat sau nu. Considerã cã prevederile de lege criticate sunt contrare şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã. Tribunalul Timiş - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, faptul cã legiuitorul a înţeles sã reglementeze douã regimuri diferite pentru uzucapiune datoritã condiţiilor istorice diferite din anumite zone ale ţãrii, cel instituit prin <>Decretul-lege nr. 115/1938 şi cel al Codului civil, fiecare cu condiţiile sale specifice, nu contravine principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, de vreme ce prevederile criticate se aplicã în mod egal tuturor celor vizaţi de norma legalã, iar diferenţierea se referã în, mod exclusiv, la locul situãrii imobilului. Considerã cã nu se încalcã nici dispoziţiile art. 44 din Constituţie, de vreme ce acestea stabilesc garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, iar, în speţã, reclamanţii, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, nu sunt titularii unui asemenea drept. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 sunt constituţionale. În acest sens, reţine ceea ce a statuat Curtea Constituţionalã în <>Decizia nr. 653/2008 , şi anume faptul cã aceste prevederi sunt norme prin care legiuitorul a stabilit un regim diferit în materia publicitãţii bunurilor imobile, pe criteriul apartenenţei la spaţiul care a fost guvernat de un sistem legislativ diferit faţã de cel românesc. Considerã cã prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi, totodatã, apreciazã cã dispoziţiile art. 20 şi 44 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauzã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Prin încheiere, instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare. Însã, din notele scrise ale autorului excepţiei, rezultã cã acesta criticã, în realitate, doar alin. 1 al <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 . În consecinţã, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, având urmãtorul conţinut: "Cel ce a posedat un bun nemişcãtor în condiţiunile legii, timp de 20 ani, dupã moartea proprietarului înscris în cartea funciarã, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat [...]." Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea dreptului de proprietate privatã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele: Potrivit prevederilor alin. 1 al <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 , cel ce a posedat un bun nemişcãtor în condiţiile legii timp de 20 ani, dupã moartea proprietarului înscris în cartea funciarã, va putea cere înscrierea, în cartea funciarã, a dreptului astfel uzucapat. Cu privire la aplicabilitatea sistemului de carte funciarã reglementat prin <>Decretul-lege nr. 115/1938 , ce consacrã cazurile speciale de dobândire a proprietãţii prin uzucapiune înscrise în art. 27-28, Curtea reţine faptul cã, în absenţa unor dispoziţii cu caracter tranzitoriu, trebuie sã se recurgã la interpretarea sistematicã a dispoziţiilor art. 69 alin. (2) şi (3) cu referire la art. 56 alin. (1) şi <>art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , republicatã. Sub acest aspect, este de reţinut cã prin <>art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , republicatã, s-a prevãzut cã numai la finalizarea lucrãrilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliarã pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi înceteazã aplicabilitatea <>Decretul-lege nr. 115/1938 , iar în conformitate cu dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol, doar ca urmare a definitivãrii cadastrului la nivelul întregii ţãri se abrogã acest decret. Din aceastã dispoziţie a <>Legii nr. 7/1996 , prin care s-a reglementat regimul general al cadastrului şi al publicitãţii imobiliare, rezultã voinţa legiuitorului de a institui o aplicare treptatã a noii legi, cu consecinţa incidenţei în continuare a vechilor dispoziţii ale <>Decretului-lege nr. 115/1938 în regimul de carte funciarã. În acest sens, este şi <>Decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008. Critica de neconstituţionalitate priveşte, în esenţã, faptul cã prin menţinerea în vigoare a prevederilor <>Decretului-lege nr. 115/1938 se aduce atingere egalitãţii în drepturi, aplicându-li-se unor cetãţeni un statut juridic discriminatoriu faţã de cetãţenii care nu cad sub incidenţa acestui act normativ. Totodatã, autorii susţin cã prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privatã. Curtea reţine însã cã, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat în mod constant faptul cã principiul egalitãţii în faţa legii nu înseamnã uniformitate, aşa încât, în cazul unor situaţii diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justificã în mod obiectiv şi raţional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispoziţiilor <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 este justificatã obiectiv şi raţional de procesul de definitivare a lucrãrilor de cadastru şi a registrelor de publicitate imobiliarã pentru întreg teritoriul ţãrii. Ca efect al aplicãrii <>Legii nr. 7/1996 se va realiza însã o unificare legislativã a regimului de publicitate imobiliarã. Existenţa pe teritoriul României a unor legi cu aplicabilitate teritorialã distinctã şi care reglementeazã diferit regimul juridic al uzucapiunii nu contravine dispoziţiilor Legii fundamentale. Cu privire la acest aspect, Curtea Constituţionalã a reţinut prin <>deciziile nr. 653 din 10 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie 2008, şi nr. 205 din 9 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 25 iulie 2002, faptul cã în istoria statului unitar român au existat şi mai existã norme legale aplicabile doar pe o anumitã parte a teritoriului naţional, de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã în Transilvania, <>Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, <>Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionalã în România, însã existenţa unor acte normative diferite pentru anumite zone ale ţãrii nu este de naturã sã creeze discriminãri. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã, se reţine cã, în jurisprudenţele lor, atât Curtea Constituţionalã, cât şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în cauza Fernandez-Molina Gonzales ş.a. contra Spaniei din 18 octombrie 2002, au statuat cã dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii se aplicã numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauzã, autorii excepţiei nu şi-au stabilit calitatea de proprietar, ci tind sã o stabileascã prin efectul uzucapiunii. Cu privire la celelalte dispoziţii constituţionale invocate, se reţine cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare, excepţie ridicatã de Gheorghe Bãncilã şi Doina Bãncilã în Dosarul nr. 15.466/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
