Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 590 din 8 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedura civila si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.099 din 6 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Comisia localã de aplicare a <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 a comunei Blejoi, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 3.026/2004 al Judecãtoriei Ploieşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, apreciazã cã acestea nu contravin principiului egalitãţii în drepturi, întrucât reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare. Textul de lege criticat este în deplinã concordanţã şi cu prevederile art. 21 din Constituţie, iar cât priveşte prevederile art. 11 alin. (2) raportate la art. 20 alin. (1) din Legea fundamentalã, apreciazã cã acestea nu au relevanţã în soluţionarea cauzei. Aşa fiind, critica de neconstituţionalitate a art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã.
Referitor la dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Ministerul Public considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilã, întrucât nu au legãturã cu soluţionarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.026/2004, Judecãtoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicatã de Comisia localã de aplicare a <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 a comunei Blejoi, judeţul Prahova, într-o cauzã civilã având ca obiect daune interese.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 167 alin. 1 încalcã prevederile art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 alin. (1), precum şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, în mãsura în care acordã instanţei de judecatã posibilitatea de a cenzura, sub aspectul utilitãţii şi concludenţei, cererea în probaţiune formulatã de o parte litigantã, într-o anumitã procedurã judiciarã, pentru administrarea de probe, în vederea apãrãrii poziţiei sale procesuale şi a drepturilor sale substanţiale ce formeazã obiectul cauzei deduse judecãţii. De asemenea, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale, deoarece conferã instanţei judecãtoreşti, în faţa cãreia a fost invocatã excepţia de neconstituţionalitate, posibilitatea de a cenzura sesizarea Curţii Constituţionale, îngrãdind astfel exercitarea controlului de constituţionalitate.
Judecãtoria Ploieşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens apreciazã cã dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care dau posibilitatea judecãtorului sã aprecieze asupra pertinenţei şi concludenţei sau utilitãţii probelor propuse de pãrţi în dovedirea pretenţiilor acestora, nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât nu poate fi lãsatã la latitudinea pãrţilor administrarea probelor în procesul civil, fãrã intervenţia judecãtorului desemnat în soluţionarea cauzei. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , instanţa apreciazã cã determinarea caracterului admisibil sau inadmisibil al unei cereri reprezintã atributul instanţei judecãtoreşti. De altfel, încheierea prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacatã cu recurs, asigurându-se în acest mod verificarea legalitãţii şi temeiniciei încheierii respective.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã, în ceea ce priveşte art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât nu se poate vorbi despre încãlcarea principiului egalitãţii, atât timp cât dispoziţia criticatã este aplicabilã în cazul oricãreia dintre pãrţile din proces. De asemenea, nu se poate susţine nici restrângerea liberului acces la justiţie, pãrţile având posibilitatea sã propunã, prin cererea de chemare în judecatã, prin întâmpinare sau, dupã caz, la prima zi de înfãţişare, orice probã pe care o considerã necesarã. Referitor la susţinerea privind înfrângerea art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 din Constituţie, aratã cã autorul excepţiei nu argumenteazã în ce fel este încãlcat principiul referitor la preemţiunea reglementãrilor internaţionale asupra dreptului intern. De altfel, Guvernul apreciazã cã majoritatea aspectelor invocate de autorul excepţiei nu se pot încadra într-o criticã de neconstituţionalitate, ci vizeazã aspecte ce ţin de modul în care instanţa a aplicat legea în cauza respectivã.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , aceste dispoziţii legale se referã la procedura de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate, astfel încât nu au legãturã cu soluţionarea litigiului dintre pãrţi. Ca atare, sub acest aspect, excepţia este inadmisibilã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã faţã de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare. În ceea ce priveşte contrarietatea <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 cu prevederile art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, Avocatul Poporului aratã cã instituirea cazurilor de inadmisibilitate a unei excepţii nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale şi nu este de naturã sã conducã la ideea cã, prin aceasta, instanţa care judecã fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziţii legale, Curţii Constituţionale. În susţinerea acestui punct de vedere, este invocatã jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, şi anume <>Decizia nr. 375/2003 . În final, apreciazã cã prevederile art. 11 alin. (2) raportate la art. 20 alin. (1) din Constituţie nu au relevanţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi cele ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã:
"Dovezile se pot încuviinţa numai dacã instanţa socoteşte cã ele pot sã aducã dezlegarea pricinii, afarã de cazul când ar fi primejdie ca ele sã se piardã prin întârziere.";
- <>Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 :
"Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 142 alin. (1): "Curtea Constituţionalã este garantul supremaţiei Constituţiei.";
- Art. 146 lit. d): "Curtea Constituţionalã are urmãtoarele atribuţii: [...]
d) hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicatã şi direct de Avocatul Poporului;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte competenţa recunoscutã instanţei de a hotãrî asupra admisibilitãţii unei probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenţa sa, aceasta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinutã sã o finalizeze printr-o hotãrâre legalã şi temeinicã. Dincolo de raţiunile care impun şi justificã o atare prerogativã, consacrarea ei nu relevã însã nici un fine de neconstituţionalitate. Astfel, în absenţa oricãrui criteriu cu valenţe discriminatorii, reglementarea în cauzã nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie.
În ceea ce priveşte prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, departe de a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o modalitate eficientã de prevenire şi limitare a abuzului de drept în materie. În sfârşit, cu referire la art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 alin. (1) din Constituţie, invocarea acestuia este lipsitã de relevanţã, în mãsura în care nu a fost evidenţiatã o prevedere convenţionalã internaţionalã, nepreluatã de Constituţie, care sã fi fost încãlcatã prin reglementarea criticatã. Aşa fiind, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea prevederilor <>art. 167 din Codul de procedurã civilã, în acest sens fiind Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constatã cã aceste prevederi legale, care se referã la procedura soluţionãrii excepţiilor de neconstituţionalitate, nu au legãturã cu soluţionarea litigiului dintre pãrţi. În consecinţã, sub acest aspect, excepţia urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Comisia localã de aplicare a <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 a comunei Blejoi, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 3.026/2004 al Judecãtoriei Ploieşti.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
