Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 20 februarie 1996.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Ion Filipescu - judecãtor
Miklos Fazakas - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Radu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , invocatã de reclamanţii Graure Ioana în Dosarul nr. 10.160/1992 al Judecãtoriei Craiova şi Erwin Schall şi Roza Schall în Dosarul nr. 1.341/1994 al Tribunalului Braşov.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 9 mai 1995, concluziile pãrţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunţarea pentru data de 16 mai şi apoi pentru 30 mai 1995 şi 6 iunie 1995.
La acelaşi termen Curtea a dispus conexarea celor doua dosare.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata:
Prin încheierea pronunţatã în Dosarul nr. 10.160/1992 la Judecãtoriei Craiova şi prin încheierea din Dosarul nr. 1.341/1994 al Tribunalului Braşov, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 .
În susţinerea exceptiei, reclamanta Graure Ioana a arãtat, în esenta, ca textul <>art. 10 din Legea nr. 18/1991 este ambiguu, ilegal şi neconstitutional, invocind urmãtoarele motive:
a) textul art. 10 se referã la trei categorii de terenuri: suprafeţe care au fost aduse în C.A.P.; suprafeţe preluate de C.A.P.; suprafeţe deţinute de C.A.P.; constituţional ar fi fost ca reconstituirea dreptului de proprietate sa se facã pe baza terenurilor aduse în cooperativa şi nu a suprafeţelor deţinute de C.A.P., deoarece acestea, respectiv terenurile care au fost aduse în C.A.P., conferã titularului dreptul de proprietate sau de reconstituire a acestui drept;
b) reconstituirea dreptului de proprietate se face pe categorii de persoane (cele care au adus terenuri în C.A.P. şi cele care nu au adus asemenea suprafeţe) de cãtre comisii. Se apreciazã ca ar fi fost normal ca reconstituirea dreptului de proprietate sa aibã la baza terenurile aduse în cooperativa, iar constituirea dreptului de proprietate sa se face de cooperativa prin alte moduri;
c) Legea fondului funciar nu implica, în aplicarea sa, deşi era singurul organ specializat în domeniu, Ministerul Agriculturii.
Judecãtoria Craiova apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, întrucît dispoziţiile art. 41 din Constituţie vizeazã ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate, în timp ce <>Legea nr. 18/1991 reglementeazã modul de dobîndire sau de redobindire a acestui drept asupra terenurilor.
Reclamanţii Schall Erwin şi Schall Roza au invocat neconstituţionalitatea <>art. 10 din Legea nr. 18/1991 , motivind ca termenul instituit de acest articol, referitor la stabilirea dreptului de proprietate, ar situa autoritãţile publice mai presus de lege.
Tribunalul Braşov apreciazã ca <>art. 10 alineatul penultim din Legea nr. 18/1991 nu incalca prevederile art. 41 din Constituţie, deoarece a stabili un termen în care se exercita un drept nu înseamnã a incalca acel drept.
Conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, au fost solicitate punctele de vedere ale Senatului, Camerei Deputaţilor şi Guvernului.
În punctul sau de vedere, Guvernul apreciazã ca <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 a urmãrit restaurarea proprietãţii private asupra terenurilor care, dupã anul 1948, trecusera fie în proprietatea statului, fie în cea cooperatista. Fiind vorba de un proces complex ce viza convertirea naturii dreptului de proprietate asupra unor vaste suprafeţe imobiliare, legea a instituit o procedura administrativã şi, în parte, judecãtoreascã, determinînd sfera terenurilor, a persoanelor cu vocaţie la constituirea sau, dupã caz, la reconstituirea dreptului de proprietate, mijloacele de proba admise, organele competente şi modul de sesizare a acestora, cãile de atac, precum şi termenele pentru derularea întregii operaţiuni.
Stabilirea, în art. 10 alineatul penultim al legii, a unui termen în interiorul cãruia persoanele interesate urmau sa-şi exercite dreptul de a cere organului competent constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, rãspunderea, pe de o parte, necesitãţii ca persoanele în cauza sa nu fie puse sub presiunea timpului în ceea ce priveşte efectuarea tuturor formalitãţilor şi prezentarea mijloacelor de proba cerute de lege, iar, pe de alta parte, exigenţei de a se finaliza operativ intreaga procedura de stabilire a dreptului de proprietate privatã, în scopul asigurãrii certitudinii în circuitul civil. Pentru aceste motive, legiuitorul a reglementat un termen rezonabil de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, în care se putea introduce şi inregistra cererea de stabilire a dreptului de proprietate la organul competent. În intenţia de a facilita demersul persoanelor interesate, a fost adoptatã Legea nr. 29/1991 care a prelungit cu 15 zile termenul iniţial de 30 de zile, prevãzut de <>art. 10 alineatul penultim al Legii nr. 18/1991 .
Constituţia dispune în art. 41 ca dreptul de proprietate privatã este garantat. Este însã vorba de un drept de proprietate care exista ca atare, cu toate atributele sale legale. În cele doua spete supuse soluţionãrii Curţii Constituţionale nu este vorba de drepturi de proprietate lezate, ci de dreptul unei categorii de persoane de a parcurge anumite etape spre a-şi constitui sau reconstitui dreptul de proprietate privatã, pe baza unei proceduri legale, stabilitã riguros. În momentul în care persoana interesatã depune cererea la organul competent în termenul prevãzut de art. 10 alineatul penultim din lege, ea poate fi - în mod obiectiv - titulara dreptului de proprietate pretins, atît timp cît intreaga procedura a <>Legii nr. 18/1991 este subsumata tocmai naşterii acestui drept.
Prin urmare, Guvernul considera ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate sînt nefondate, deoarece petentii se raporteazã la nişte drepturi subiective care, în ceea ce-i priveşte, la momentul declansarii procedurii prevãzute de <>art. 10 din Legea nr. 18/1991 , nu se nascusera încã. În ce mãsura demersul lor legal se finalizeazã cu momentul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor reprezintã o problema de aplicare a legii, aspect irelevant în fata Curţii Constituţionale.
Se considera neîntemeiatã şi afirmatia în sensul ca instituirea termenului din art. 10 alineatul penultim pune autoritãţile publice mai presus de lege. Dacã prin aceasta asertiune, formulatã de petenti în fata instanţei judecãtoreşti, se tinde la acreditarea ideii potrivit cãreia, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, persoanele interesate ar trebui sa beneficieze de un termen procedural perpetuu, atunci s-ar ajunge practic la încãlcarea ordinii de drept. Procesul reconstituirii dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor este subordonat necesitãţii de a avea certitudinea tuturor drepturilor de proprietate, spre a se putea realiza ulterior exerciţiul liber al acestora, precum şi circulaţia juridicã a terenurilor. Prin urmare, acest proces se impune a fi definitivat operativ. Posibilitatea exercitãrii fãrã limita în timp a dreptului de a cere reconstituirea proprietãţii private ar avea consecinţe nefaste asupra întregului circuit civil şi a ordinii de drept şi ar reprezenta, din perspectiva persoanelor interesate, o exercitare abuzivã a unui drept conferit de lege. Or, potrivit art. 54 din Constituţie, cetãţenii trebuie sa-şi exercite drepturile cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinînd dosarele, încheierile de sesizare, dispoziţiile <>art. 10 din Legea nr. 18/1991 , prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate care au fost formulate şi înaintate cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din legea sa organicã şi retine urmãtoarele:
În <>art. 10 din Legea nr. 18/1991 se prevede:
"Suprafata de teren adusã în cooperativa este cea care rezulta din: evidentele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrãrii în cooperativa, actele de proprietate şi cartea funciarã sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.
Dispoziţiile alineatului precedent se aplica în mod corespunzãtor şi în ceea ce priveşte suprafeţele preluate de cooperative fie în baza unor legi speciale, fie fãrã nici un titlu sau în orice alt mod.
Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativa la 1 ianuarie 1990, înscrisã în sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectatã cu înstrãinãrile legal efectuate de cãtre cooperativa pînã la data intrãrii în vigoare a legii.
Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se introduce şi se înregistreazã la primãrie în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
Stabilirea dreptului de proprietate se va încheia în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentei legi."
Acest text este situat în cap. II al legii, intitulat "Stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor", iar, dupã cum rezulta din art. 8 alin. 1 al aceleiaşi legi, stabilirea se face, în condiţiile prevãzute de lege, asupra terenurilor care se gãsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau prin constituirea acestui drept. Deci art. 10 nu impiedica reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, ci, dimpotriva instituie, alãturi de alte texte, procedura de urmat pentru a face posibila stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor. Acest text nu poate fi considerat ca fiind contrar art. 41 din Constituţie, care se referã la garantarea şi ocrotirea proprietãţii, deoarece problema garantarii şi ocrotirii proprietãţii, adicã aplicarea textului constituţional, se pune dupã reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.
Textul atacat, <>art. 10 din Legea nr. 18/1991 , nu poate fi considerat neconstitutional nici pentru faptul ca prevede un termen în care cei interesaţi trebuie sa formuleze cererea de stabilire a dreptului de proprietate şi nici pentru ca acest termen este diferit de cel în care legiuitorul a precizat ca urmeazã sa se încheie procedura de stabilire a dreptului de proprietate, deoarece nu este lezat nici un text sau principiu constituţional. O operaţiune de asemenea amploare, cum este stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, presupune o procedura care sa asigure nu numai finalizarea ei, ci şi asigurarea securitãţii circuitului civil. Or, acest lucru nu s-ar putea realiza, dacã nu ar fi stabilit un termen în care sa se formuleze cererea de stabilire a dreptului de proprietate. Pe de alta parte, faptul ca cele doua termene stabilite de <>art. 10 din Legea nr. 18/1991 sînt diferite, iar în doctrina şi practica judiciarã au fost calificate diferit, nu contravine Constituţiei, nu pun organele statului mai presus de lege, deoarece, fiind vorba de situaţii diferite, legea poate, fãrã a fi neconstitutionala, sa prevadã soluţii deosebite.
În susţinerea excepţiilor au fost invocate şi unele situaţii de fapt, în legatura cu care însã Curtea nu este indreptatita sa se pronunţe, fiind atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti sa verifice modul în care au fost aplicate dispoziţiile legale, precum şi dacã este posibila şi justificatã o repunere în termen.
Pentru aceste considerente, vazind şi dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. A.
c), ale art. 24 alin. (4) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondata excepţia de neconstituţionalitate vizind <>art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , invocatã de Graure Ioana în Dosarul nr. 10.160/1992 al Judecãtoriei Craiova şi de Erwin Schall şi Roza Schall în Dosarul nr. 1.341/1994 al Tribunalului Braşov.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 6 iunie 1995.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Gabriela Radu
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
