Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lactis" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 2.879/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.879/2005, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lactis" - S.A. din Iaşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã a încheiat cu bunã-credinţã un contract de vânzare-cumpãrare, însã, datoritã unui caz fortuit nu şi-a putut îndeplini în termen obligaţiile izvorâte din acest contract. Potrivit dispoziţiilor art. 1305 din Codul civil, cheltuielile vânzãrii cad în sarcina cumpãrãtorului, iar "<>art. 3 alin. 1 din Legea nr. 122/1999 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã prevede cã «taxele de timbru pentru activitatea notarialã se datoreazã de persoanele fizice sau juridice care solicitã servicii notariale»". Or, prin aplicarea art. 1077 din Codul civil, care prevede cã în situaţia neîndeplinirii obligaţiei de a face, creditorul are posibilitatea de a o executa, pe cheltuiala debitorului, se aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, dreptului la un proces echitabil şi dreptului de proprietate al debitorului.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã. Împrejurarea cã societatea debitoare întâmpinã unele dificultãţi în organizarea pe plan intern şi în administrare, ce au determinat neexecutarea obligaţiilor asumate, nu conduce automat la concluzia neconstitu-ţionalitã ţii dispoziţiilor art. 1077 din Codul civil în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi art. 44, instanţa face referire la textele Constituţiei anterioare revizuirii, texte ce nu existau sau aveau un alt conţinut, astfel încât opinia formulatã nu are relevanţã în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul aratã cã art. 1077 din Codul civil nu aduce atingere egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, fiind aplicabil oricãrui debitor aflat în situaţia de a nu-şi îndeplini o obligaţie de a face. De asemenea, nu este de naturã a împiedica liberul acces la justiţie sau dreptul la apãrare, întrucât hotãrârea judecãtoreascã pe care o pronunţã instanţa, în aceastã situaţie, este supusã cãilor de atac prevãzute de Codul de procedurã civilã. În aceeaşi mãsurã, dispoziţia legalã criticatã este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 44 din Constituţie şi reprezintã o reglementare a modalitãţii şi limitelor exercitãrii libertãţii contractuale.
Faţã de aceste argumente, Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1077 din Codul civil este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate referitoare la posibilitatea creditorului de a executa obligaţia de a face, pe cheltuiala debitorului, nu creeazã nici o discriminare bazatã pe criteriile prevãzute de Constituţie, nu aduce atingere dreptului pãrţilor la apãrare şi la un proces echitabil, acestea beneficiind de toate garanţiile procesuale instituite de lege, şi nu contravin nici prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate, ale cãrui conţinut şi limite sunt stabilite prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1077 din Codul civil, care au urmãtorul conţinut: "Nefiind îndeplinitã obligaţia de a face, creditorul poate asemenea sã fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi în art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat face parte din cap. VII - Despre efectele obligaţiilor, cuprins în titlul III - Despre contracte sau convenţii din cartea a III-a a Codului civil.
Finalitatea textului este evidentã şi constã în determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între pãrţi, sub sancţiunea suportãrii cheltuielilor pe care le implicã executarea sa. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmãreşte contracararea manoperelor abuzive, care ar duce la întârzierea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurãrii celeritãţii, ca exigenţã a executãrii obligaţiilor civile.
Curtea nu poate reţine nesocotirea principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, textele de lege reprezentând exclusiv o garanţie a asigurãrii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
Nici critica de neconstituţionalitate a textelor de lege în raport cu art. 44 din Constituţie, cu referire la garantarea dreptului de proprietate privatã, nu este întemeiatã, întrucât, prin executarea silitã a unei obligaţii de a face, se asigurã realizarea drepturilor legale ale creditorului. Stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate implicã, şi în acest caz, în mod necesar, o restrângere a exerciţiului acestuia în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementãri creeazã condiţiile indispensabile valorificãrii sale, dând expresie principiului garantãrii dreptului de proprietate privatã.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia textul de lege menţionat contravine art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, apreciem cã dispoziţiile art. 1077 din Codul civil trebuie coroborate cu cele ale art. 580^2 din Codul de procedurã civilã, care prevãd cã, "Dacã debitorul refuzã sã îndeplineascã o obligaţie de a face cuprinsã într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilã, datã cu citarea pãrţilor, sã o îndeplineascã el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului". Aşa fiind, în faţa instanţei judecãtoreşti, debitorul are posibilitatea de a utiliza toate mijloacele procedurale reglementate de lege în vederea pregãtirii apãrãrii sale, beneficiind, în acest mod, de dreptul la un proces echitabil şi de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lactis" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 2.879/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 februarie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
