Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 589 din 8 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.112 din 9 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã, cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în dosarele nr. 15.243/2004, nr. 15.217/2004, nr. 15.254/2004 şi nr. 14.533/2004 ale Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent aratã cã la Dosarul nr. 497D/2005, Parohia Romano-Catolicã Sf. Mihai din Cluj-Napoca a depus note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 494D/2005, nr. 495D/2005, nr. 496D/2005 şi nr. 497D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 497D/2005, nr. 496D/2005, nr. 495D/2005 la Dosarul nr. 494D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public aratã cã, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>art. VI alin. (1)-(4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 a fost abrogat expres prin <>art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, aceste dispoziţii fiind preluate, cu un conţinut identic, în <>art. 4^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , potrivit <>art. I pct. 16 din titlul II al Legii nr. 247/2005 . <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 a fost ulterior republicatã, în temeiul <>art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, iar ca urmare a renumerotãrii textelor, art. 4^1 alin. (2) a devenit art. 6 alin. (2).
În continuare, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , arãtând cã instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 467 din 20 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 12 octombrie 2005, şi prin <>Decizia nr. 284 din 7 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 16 august 2005, statuând cã aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Aratã cã soluţia adoptatã este valabilã şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 4 martie 2005, pronunţate în Dosarul nr. 15.243/2004, în Dosarul nr. 15.217/2004 şi în Dosarul nr. 15.254/2004, şi prin Încheierea din 16 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 14.533/2004, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România. Excepţia a fost ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în cauze ce au ca obiect constatarea nulitãţii absolute a unor contracte de vânzare-cumpãrare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 44 din Constituţie, precum şi prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se aratã cã dispoziţiile de lege criticate încalcã principiul neretroactivitãţii legii, deoarece vânzarea-cumpãrarea unor imobile dintre cele care intrã sub incidenţa <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , vânzare-cumpãrare ce era iniţial valabilã în baza <>Legii nr. 112/1995 , este declaratã retroactiv nevalabilã, ceea ce înseamnã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 se aplicã şi unor situaţii legal constituite pe baza unei legi anterioare. Astfel, efectele retroactive ale dispoziţiilor legale criticate aduc atingere validitãţii unor acte juridice încheiate anterior intrãrii lor în vigoare. De asemenea, se aratã cã este încãlcat şi principiul egalitãţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea cã textul de lege criticat introduce o discriminare "nejustificatã, nelegalã şi imoralã", înlãturându-se, astfel, "beneficiul bunei-credinţe în privinţa vânzãrii-cumpãrãrii unei categorii de imobile preluate de stat în mod abuziv, instituind astfel un tratament juridic discriminatoriu pentru unii cetãţeni care, de fapt, se aflã într-o situaţie identicã cu cea a altor cumpãrãtori, ale cãror acte de cumpãrare îşi pãstreazã valabilitatea". În continuare se susţine cã textul de lege criticat contravine şi art. 44 din Constituţie, deoarece "proprietatea privatã nu mai este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, creându-se, în acest fel, o situaţie discriminatorie", încãlcându-se, astfel, şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în raport cu art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Judecãtoria Cluj-Napoca apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi, ca atare, urmeazã a fi respinsã, deoarece <>art. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 nu vine în contradicţie cu prevederile art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie. Astfel, se aratã cã nulitatea este sancţiunea care intervine în cazul în care nu se respectã, în momentul încheierii actului juridic civil, condiţiile de validitate. Existenţa cauzei de nulitate se apreciazã în raport cu legea în vigoare la momentul încheierii actului civil. Principiul retroactivitãţii efectelor nulitãţii este consecinţa principiului legalitãţii şi determinã repunerea în situaţia anterioarã, ajungându-se la situaţia în care pãrţile nu ar fi încheiat actul juridic.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţia de lege criticatã nu vine în contradicţie cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci reprezintã o consacrare a principiului neretroactivitãţii legii, în sensul cã încheierea actelor juridice şi regimul juridic al nulitãţii acestora sunt reglementate de legea în vigoare la momentul încheierii lor. Dispoziţiile <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 nu face decât sã constate nulitatea absolutã a unor acte, ca urmare a nerespectãrii unor dispoziţii imperative ale legilor în vigoare la momentul încheierii lor. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 16 din Legea fundamentalã, se aratã cã nu pot fi reţinute nici susţinerile potrivit cãrora dispoziţiile de lege menţionate "introduc o discriminare nejustificatã, nelegalã sau imoralã". Aceasta deoarece, pe de o parte, Curtea Constituţionalã nu are în vedere, la examinarea constituţionalitãţii unui text de lege, compatibilitatea acestuia cu alte prevederi legale, ci doar cu principiile şi prevederile fundamentale, iar pe de altã parte, dispoziţiile de lege în cauzã se referã distinct la douã categorii de persoane aflate în situaţii juridice diferite, respectiv dobânditorii de bunã-credinţã ai unor imobile preluate de stat fãrã titlu valabil şi dobânditorii unor imobile ce au aparţinut cultelor religioase. Or, principiul egalitãţii în drepturi nu interzice, ci, dimpotrivã, presupune tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situaţii deosebite.
De asemenea, se aratã cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile art. 44 din Constituţie. În acest sens se aratã cã scopul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a restitui foştilor proprietari imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România, iar nu o expropriere, fãrã dreaptã şi prealabilã despãgubire. Legiuitorul nu a fãcut altceva decât sã aplice dispoziţiile constituţionale ale art. 44 din Constituţie, respectând, totodatã, şi prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin care, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele sunt îndrituite sã reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordanţã cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de art. 15 alin. (2) din Constituţie, se aratã cã textul de lege atacat, instituind sancţiunea nulitãţii absolute pentru actele juridice de înstrãinare încheiate cu încãlcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrãinãrii, reprezintã tocmai consacrarea principiului tempus regit actum, cauza de nulitate existând încã de la data încheierii actului. De asemenea, se aratã cã nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate faţã de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece textul de lege criticat se aplicã tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza normei legale, respectiv celor ce au dobândit imobile prin acte juridice încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la acea datã, fãrã nici o discriminare pe criterii arbitrare.
În continuare, se aratã cã dispoziţiile <>art. VI alin. (3) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 44 din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar garantarea şi ocrotirea proprietãţii opereazã în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale, şi nu prin contracte de vânzare-cumpãrare încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la epoca respectivã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi notelor scrise ale autorului excepţiei, dispoziţiile "<>art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 ".
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 48/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.
La data sesizãrii Curţii Constituţionale, textul de lege criticat avea urmãtorul conţinut:
- Art. VI alin. (3): "Actele juridice de înstrãinare a imobilelor care fac obiectul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , sunt lovite de nulitate absolutã dacã au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>art. VI alin. (1)-(4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 a fost abrogat expres prin <>art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Dispoziţiile art. VI alin. (3), prevãzute la titlul II al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , au fost preluate, cu un conţinut identic, în <>art. 4^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , potrivit <>art. I pct. 16 din titlul II al Legii nr. 247/2005 intitulat "Modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România".
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 a fost ulterior republicatã, în temeiul <>art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, iar ca urmare a renumerotãrii textelor, art. 4^1 alin. (2) a devenit art. 6 alin. (2). Aşadar, Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra acestui din urmã text de lege, care are urmãtorul conţinut:
- Art. 6 alin. (2): "Actele juridice de înstrãinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţã sunt lovite de nulitate absolutã dacã au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi ale art. 44 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20 alin. (2): "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
De asemenea, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cu urmãtorul conţinut: "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse examenului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din documentele internaţionale invocate, cu prilejul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , dispoziţii ale cãror conţinut şi soluţie legislativã au fost preluate de <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicatã. Astfel, prin <>Decizia nr. 284 din 7 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 16 august 2005, <>Decizia nr. 374 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 29 august 2005, şi <>Decizia nr. 467 din 20 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 12 octombrie 2005, Curtea a constatat conformitatea dispoziţiilor <>art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 faţã de prevederile şi principiile fundamentale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, precum şi faţã de dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii, reţinând în esenţã urmãtoarele: sancţionând cu nulitate absolutã actele de înstrãinare a unor bunuri imobile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii, textul de lege criticat nu reprezintã decât consacrarea legalã a aplicãrii sancţiunii nulitãţii actului juridic civil, fãrã a i se putea imputa aşadar nesocotirea principiului neretroactivitãţii legii civile; foştii proprietari ai imobilelor preluate de cãtre stat de la cultele religioase şi cumpãrãtorii unor asemenea imobile se aflã în situaţii juridice diferite, astfel cã un tratament juridic diferenţiat este pe deplin justificat, în lumina exigenţelor principiului egalitãţii, care nu este sinonim cu uniformitatea, ci impune aplicarea unor soluţii diferite pentru situaţii diferite; în sfârşit, principiul constituţional al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private opereazã în condiţiile dobândirii legale a dreptului de proprietate, nu şi în cazul în care dreptul este dobândit prin încãlcarea normelor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii actelor juridice de înstrãinare, soluţia judicioasã pentru aceastã situaţie fiind cea a aplicãrii sancţiunii nulitãţii actului juridic civil. Datã fiind identitatea de conţinut juridic dintre dispoziţiile <>art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 şi prevederile <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , republicatã, şi observând totodatã cã temeiurile constituţionale invocate atât în deciziile menţionate mai sus, cât şi în prezenta cauzã sunt aceleaşi, Curtea constatã cã soluţiile adoptate şi argumentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în dosarele nr. 15.243/2004, nr. 15.217/2004, nr. 15.254/2004 şi nr. 14.533/2004 ale Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
