Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 589 din 5 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 si art. 214 alin. 5 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 494 din 11 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Mudura în Dosarul nr. 1.312/111/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã partea Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã a transmis concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.312/111/2006, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Mudura cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul la un proces echitabil şi principiile constituţionale referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi la independenţa judecãtorilor, deoarece permit preluarea în procesul penal a unor mijloace de probã obţinute în cadrul unor proceduri care excedeazã procedurii penale. Invocã, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a decis cã utilizarea mijloacelor de probã obţinute prin constrângere în cadrul procedurilor administrative de control aduce atingere caracterului echitabil al procedurii penale ulterioare, prin încãlcarea dreptului de a nu contribui la propria incriminare, Curtea delimitând astfel obţinerea mijloacelor de probã în procedurile administrative de folosirea lor ulterioarã în procedurile penale. Autorul excepţiei concluzioneazã cã, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, înscrisurile menţionate la art. 90 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu pot avea decât valoare de informaţii pentru organele de urmãrire penalã, iar nu valoare de mijloace de probã în procesul penal şi nu pot influenţa în niciun fel soluţionarea unui astfel de proces, care trebuie sã depindã exclusiv de actele de procedurã întocmite de organele judiciare penale, cu respectarea garanţiilor pe care nu le poate oferi decât un proces penal legal declanşat.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probã procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacã legea prevede aceasta.";
- Art. 214 alin. 5: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi la independenţa judecãtorilor, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã, împotriva înscrisurilor menţionate de textele din Codul de procedurã penalã enunţate, se poate formula contestaţie ce se soluţioneazã atât pe cale administrativã de cãtre organul competent, cât şi de cãtre o instanţã de judecatã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, iar persoana ce se considerã lezatã în drepturile sale beneficiazã de douã grade de jurisdicţie. De asemenea, în procesul deliberãrii, judecãtorul verificã şi evalueazã materialul probator şi îşi fundamenteazã soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauzã, prin coroborarea şi aprecierea probelor, şi nu prin raportarea exclusivã la procesele-verbale şi actele de constatare întocmite de alte organe, cu competenţã specialã. Aşadar, judecata se desfãşoarã de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecãtorul îşi fundamenteazã soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel cã informaţiile culese imediat dupã sãvârşirea faptei reclamate, în mãsura obţinerii lor legale, nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedurã.
Totodatã, prin Decizia nr. 331 din 28 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, prin care a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, Curtea a statuat cã nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare, prin textul de lege criticat, a dreptului învinuitului de a nu se autoincrimina, ca dimensiune a dreptului la un proces echitabil. Aceasta întrucât, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de a nu se autoincrimina presupune ca într-un proces penal acuzarea sã îşi dovedeascã şi sã îşi formuleze învinuirea fãrã a recurge la probe obţinute prin metode coercitive sau opresive, contrar voinţei acuzatului [Hotãrârea din 17 decembrie 1996 pronunţatã în Cauza Saunders împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord]. Or, actele la care fac referire dispoziţiile legale criticate nu constituie asemenea probe, incompatibile cu dreptul la un proces echitabil. Procesele-verbale şi actele de constatare prevãzute la art. 90 alin. 2 din Codul de procedurã penalã sunt întocmite de organe ale statului, în exercitarea competenţei acestora stabilite de lege şi în conformitate cu normele speciale aplicabile în materie, iar folosirea lor în cadrul procesului penal se realizeazã cu respectarea tuturor garanţiilor prevãzute de lege.
Prin aceeaşi Decizie nr. 331 din 28 iunie 2005, Curtea a mai reţinut cã dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere unicitãţii şi imparţialitãţii justiţiei şi nici independenţei judecãtorilor, întrucât instanţa judecãtoreascã este cea care apreciazã asupra concludenţei şi utilitãţii probelor, inclusiv a proceselor-verbale încheiate de alte organe ale statului, iar, cu ocazia deliberãrii, tot instanţa de judecatã este cea care face aprecierea definitivã a probelor care, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã penalã, nu au valoare mai dinainte stabilitã.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.485 din 10 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 27 noiembrie 2009.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Mudura în Dosarul nr. 1.312/111/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
