Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 586 din 19 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 7 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara Dorina Vasilica în Dosarul nr. 6.201/2006 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 6.201/2006, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Lãcrãmioara Dorina Vasilica în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã prevederile legale menţionate încalcã principiile constituţionale ale egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi ale egalitãţii în faţa justiţiei, ale liberului acces la justiţie şi la folosirea cãilor de atac, precum şi reglementãrile referitoare la rolul Ministerului Public în activitatea judiciarã, dreptul internaţional şi dreptul intern şi tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 13 din aceasta, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
În acest sens, autorul excepţiei susţine cã, de vreme ce plângerea adresatã instanţei are ca obiect soluţiile de netrimitere în judecatã dispuse de procuror, ar trebui ca termenul pentru atacarea soluţiei procurorului ierarhic superior sã curgã tot de la comunicarea ordonanţei sau rezoluţiei pronunţate de acesta din urmã. Cu alte cuvinte, partea interesatã este lipsitã de accesul la justiţie, din culpa ori neglijenţa procurorului ierarhic superior care nu comunicã soluţia. Aşa fiind, partea aşteptând rezolvarea plângerii potrivit art. 275-278 din Codul de procedurã penalã poate pierde termenul instituit de art. 278^1 alin. 1 din acelaşi cod şi, pe cale de consecinţã, calea de atac la instanţã.
Judecãtoria Iaşi opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate reprezintã tocmai o concretizare a prevederilor care consacrã liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, trebuie înlãturatã confuzia fãcutã de autorul excepţiei, şi anume cã plângerea adresatã instanţei de judecatã priveşte rezoluţiile sau ordonanţele date de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât plângerea vizeazã rezoluţia sau ordonanţa iniţialã a procurorului de netrimitere în judecatã. Aşa fiind, nu se poate susţine cã persoana interesatã este obligatã sã se adreseze instanţei de judecatã împotriva unui act care încã nu existã.
În plus, prin instituirea unui termen înlãuntrul cãruia persoana interesatã se poate adresa judecãtorului, nu se aduce atingere liberului acces la justiţie, ci, dimpotrivã, conduce la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, care reprezintã o componentã importantã a dreptului invocat în susţinerea excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Indicã, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 524 din 11 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 31 octombrie 2005, prin care instanţa de contencios constituţional a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, reţinând, pentru argumentele acolo expuse, cã acestea reprezintã o concretizare a prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, şi nu o încãlcare a lor, aşa cum susţine autorul excepţiei şi în prezenta cauzã.
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare, sens în care nu se poate susţine cã ar contraveni principiului egalitãţii în drepturi şi nici regulii constituţionale potrivit cãreia justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
De asemenea, prevederile art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã sunt menite tocmai sã asigure liberul acces la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecatã. Instituirea de cãtre legiuitor a termenului de 20 de zile, în cadrul cãruia persoana interesatã poate face plângere împotriva soluţiei procurorului, dã expresie principiului celeritãţii care guverneazã desfãşurarea procesului penal.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã "Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã", care are urmãtorul conţinut:
"Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecãtorul de la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. Plângerea poate fi fãcutã şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu.
În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277, termenul prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului iniţial de 20 de zile."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind liberul acces la justiţie, ale art. 124 alin. (2) care consacrã egalitatea în faţa justiţiei, ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 129 care prevãd dreptul la folosirea cãilor de atac, ale art. 131 alin. (1) referitoare la rolul Ministerului Public în activitatea judiciarã.
De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã au mai constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale şi cu o motivare asemãnãtoare. De exemplu, prin <>Decizia nr. 524 din 11 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 31 octombrie 2005, şi <>Decizia nr. 95 din 13 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 1 martie 2007, Curtea, respingând excepţia, a reţinut, în esenţã, cã prin dispoziţiile legale criticate nu se încalcã prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivã, se instituie accesul direct la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile de netrimitere în judecatã date de procuror.
Întrucât faţã de cauzele soluţionate prin deciziile indicate nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezentul dosar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara Dorina Vasilica în Dosarul nr. 6.201/2006 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
