Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 584 din 8 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6) si (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.143 din 19 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Composesoratul Silvic Detunata Bucium în Dosarul nr. 661/2005 al Judecãtoriei Câmpeni.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, prin Traian Petrincã în calitate de preşedinte, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea prezentã aratã cã susţine motivele de neconstituţionalitate invocate în notele scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca nefondatã, arãtând cã textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 661/2005, Judecãtoria Câmpeni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de "Composesoratul Silvic Detunata Bucium".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã prin restrângerea dreptului membrilor formelor asociative de a solicita şi obţine ieşirea din indiviziune se instituie în mod artificial o indiviziune forţatã pe toatã durata existenţei asociaţiei, fapt ce aduce o gravã atingere dreptului de proprietate garantat de art. 44 alin. (1) din Constituţie. În opinia sa, astfel, dreptul de proprietate privatã al membrilor formelor asociative este lipsit de una dintre componentele sale esenţiale, şi anume dreptul de dispoziţie.
De asemenea, susţine cã aceastã îngrãdire nu îşi gãseşte nici o justificare în sensul prevãzut de art. 53 din Constituţie.
În ceea ce priveşte prevederile alin. (6) al art. 28, aratã cã acestea contravin art. 44 alin. (3) şi (4) din Constituţie, întrucât reglementeazã o modalitate abuzivã de expropiere. Şi, în fine, susţine cã alin. (8) al art. 28 contravine art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Instanţa de judecatã îşi exprimã opinia în sensul cã excepţia este admisibilã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã excepţia ca neîntemeiatã. În acest sens considerã cã formele asociative avute în vedere de reglementarea criticatã sunt, de fapt, forme organizatorice create în trecut şi preluate de <>Legea nr. 1/2000 în vederea reconstituirii dreptului de proprietate. Învestirea acestor entitãţi cu personalitate juridicã, în condiţiile prevãzute expres de lege, reprezintã o condiţie fãrã de care participarea acestora la circuitul civil nu ar fi posibilã. Dreptul de proprietate al membrilor formelor asociative constituite în condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 1/2000 existã numai în condiţiile stabilite de acest act normativ, fiind în acord cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, aratã cã textele criticate reglementeazã dreptul de proprietate asupra unor bunuri aflate într-o perpetuã indiviziune forţatã, bunurile respective fiind administrate şi exploatate exclusiv în formele asociative prevãzute de lege, corespunzãtor situaţiei existente în momentul trecerii terenurilor forestiere în proprietatea statului. Aceste particularitãţi ale proprietãţii în indiviziune perpetuã şi forţatã îi conferã acestei forme de proprietate un regim juridic diferit, care nu poate fi considerat ca o îngrãdire a dreptului de proprietate. Regimul juridic al coproprietãţii forţate şi perpetue presupune numai o altã modalitate de exercitare a dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, prevederi care la data sesizãrii aveau urmãtoarea redactare: "(5) Suprafeţele forestiere aflate în proprietate comunã rãmân în proprietate indivizã pe toatã durata existenţei asociaţiei.
(6) În cazul dizolvãrii formei asociative suprafeţele de teren forestier respective revin în proprietatea statului şi în folosinţa consiliului local respectiv.
..........................................................................
(8) Membrii formelor asociative nu pot înstrãina propriile cote-pãrţi între ei sau unor persoane din afara acestora şi nu pot transmite drepturile prin testament sau donaţie, ci numai prin moştenire legalã."
Textele constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) şi ale art. 53, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii, <>art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000 a fost modificat prin <>art. I pct. 31 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având urmãtorul conţinut: "(5) Suprafeţele forestiere aflate în proprietate comunã, conform naturii acestora, rãmân în proprietate indivizã pe toatã durata existenţei lor.
(6) Membrii formelor asociative aflaţi în devãlmãşie sau indiviziune nu pot înstrãina propriile cote-pãrţi unor persoane din afara acestora.
..........................................................................
(8) În cazul dizolvãrii formei asociative proprietatea indivizã a acestora va trece în proprietatea publicã a consiliilor locale în raza cãrora se aflã terenurile respective."
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã, în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea supusã controlului a fost modificatã, Curtea se pronunţã asupra prevederii legale în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii. Curtea observã cã soluţia legislativã de principiu reglementatã de aceste texte, referitoare la regimul juridic al proprietãţii în indiviziune forţatã şi perpetuã, s-a pãstrat şi în noua redactare. Având în vedere cã, în cauzã, aceastã cerinţã este îndeplinitã, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate asupra textelor legale criticate, în noua redactare.
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmeazã:
În concepţia legiuitorului, reconstituirea dreptului de proprietate în cazul suprafeţelor forestiere aflate în proprietatea comunã a formelor asociative enumerate nu poate fi conceputã decât tot în cadrul acelor forme. Dreptul de proprietate urmeazã sã aibã configurarea şi prerogativele avute în perioada respectivã. În aceste condiţii regimul juridic al proprietãţii privind terenurile forestiere restituite foştilor proprietari, în cadrul acestor forme asociative, este determinat de legiuitor, în mod special, în considerarea particularitãţilor economice şi sociale ale formelor de exploatare anterioare trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceste particularitãţi cuprind anumite limitãri ale exercitãrii dreptului de proprietate, decurgând din faptul cã acesta se referã la proprietatea unor astfel de forme asociative.
De altfel, foştii proprietari urmeazã sã fie despãgubiţi ca în toate celelalte situaţii privind restituirea bunurilor preluate abuziv.
Legiuitorul reglementeazã, în mod deosebit, aceastã categorie de bunuri, ce fac obiectul dreptului de proprietate al composesoratelor - subiecte colective de drept, sub condiţia exploatãrii terenurilor forestiere în forme asociative şi cu respectarea regimului silvic. Limitele şi conţinutul acestui drept au fost stabilite în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."
De altfel, prevederile <>art. 28 din Legea nr. 1/2000 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, şi <>Decizia nr. 269 din 22 octombrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002, Curtea a statuat cã, atunci când existã diferenţe între formele de proprietate comunã ori între acestea şi proprietatea exclusivã, în ceea ce priveşte exercitarea unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferenţe corespund particularitãţilor regimului juridic al acelei forme de proprietate, neputând fi considerate ca îngrãdiri ale exerciţiului dreptului de proprietate, în sensul la care se referã art. 53 din Constituţie, potrivit cãruia o restrângere poate fi fãcutã numai dacã se impune, dupã caz, pentru apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor, desfãşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Atât considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Composesoratul Silvic Detunata Bucium în Dosarul nr. 661/2005 al Judecãtoriei Câmpeni.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
