Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 583 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 89 alin. (5) si art. 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 422 din 25 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 alin. (5) şi <>art. 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Constantin Nistor în Dosarul nr. 227/39/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La dosar, autorul excepţiei a depus o cerere prin care a solicitat un nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii ca neîntemeiatã, deoarece din actele dosarului rezultã cã în faţa instanţei de judecatã autorul excepţiei a fost reprezentat de doi apãrãtori aleşi.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecatã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 227/39/2007, Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 89 alin. (5) şi <>art. 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Constantin Nistor în dosarul de mai sus, având ca obiect executarea unui mandat european de arestare emis de autoritãţile germane.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 referitoare la Libertatea individualã şi ale art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare. În acest sens aratã cã o instanţã superioarã, cum este Curtea de Apel Suceava, nu poate sã se conformeze dispoziţiilor unei instanţe inferioare, cum este în speţã Judecãtoria Hamburg, fãrã sã exercite un control minim asupra fondului cauzei în care s-a dispus arestarea.
Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate dispun în legãturã cu procedura în faţa instanţei de judecatã cât priveşte audierea persoanei arestate şi consimţãmântul acesteia la predare, ceea ce este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate ca fiind încãlcate. În plus, persoana solicitatã are dreptul de a se apãra împotriva acuzaţiilor ce i se aduc într-un stat membru al Uniunii Europene, beneficiind de toate garanţiile procedurale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 89 alin. (5) şi <>art. 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 224/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 89 alin. (5): "Instanţa comunicã autoritãţii judiciare emitente arestarea persoanei solicitate."
- Art. 90: "(1) Instanţa procedeazã la audierea persoanei solicitate în termen de cel mult 48 de ore de la arestarea acesteia.
(2) Persoana arestatã va fi întrebatã, mai întâi, asupra consimţãmântului la predare.
(3) Instanţa se asigurã cã persoana arestatã a consimţit voluntar la predare şi în deplinã cunoştinţã de cauzã, cunoscând consecinţele juridice ale consimţãmântului, în special caracterul irevocabil al acestuia. În acelaşi fel procedeazã şi în cazul renunţãrii la efectele regulii specialitãţii.
(4) Dacã persoana arestatã consimte la predare, se întocmeşte un proces-verbal care se semneazã de persoana solicitatã, membrii completului de judecatã, reprezentantul Ministerului Public şi de grefier. În acelaşi proces-verbal se consemneazã, dacã este cazul, şi renunţarea la drepturile conferite de regula specialitãţii.
(5) Dacã persoana arestatã nu consimte la predare, instanţa procedeazã la audierea acesteia.
(6) Opoziţia persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existenţa unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executãrii mandatului european de arestare.
(7) Instanţa poate fixa, cu respectarea termenelor maxime prevãzute la art. 95, un termen pentru administrarea probelor propuse de persoana arestatã sau de procuror ori pentru transmiterea unor informaţii suplimentare de cãtre autoritatea judiciarã emitentã, cu privire la cauzele de refuz sau de condiţionare a predãrii.
(8) Procurorul pune concluzii în toate cazurile.
(9) În cursul procedurii, instanţa, ascultând şi concluziile procurorului, dispune, la fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra menţinerii mãsurii arestãrii sau punerii în libertate a persoanei solicitate, în acest din urmã caz luând toate mãsurile necesare pentru a evita fuga persoanei solicitate, inclusiv a mãsurilor preventive prevãzute de lege.
(10) În scopul luãrii unei decizii potrivit alineatului precedent, instanţa ţine seama de toate împrejurãrile cauzei şi de necesitatea asigurãrii executãrii mandatului european de arestare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 89 au mai fost examinate de instanţa de contencios constituţional, în integralitatea lor, din perspectiva unor critici similare invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 400 din 24 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 4 mai 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate reţinând în esenţã cã, dimpotrivã, judecãtorul român hotãrãşte asupra arestãrii persoanei solicitate în temeiul legii, numai dupã ce a verificat, în prealabil, dacã au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, şi nicidecum nu se pronunţã cu privire la temeinicia urmãririi sau condamnãrii dispuse de autoritatea strãinã ori asupra oportunitãţii arestãrii. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoaşterea reciprocã a hotãrârilor penale.
De asemenea, mãsura arestãrii provizorii dispusã în vederea predãrii cãtre un stat membru al Uniunii Europene constituie o mãsurã privativã de libertate temporarã în acord cu art. 23 alin. (2) din Constituţia României, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevãzute de art. 21, partea având la îndemânã toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil, sens în care enumerãm cu titlu peremptoriu posibilitatea invocãrii unor motive obligatorii de refuz al executãrii, ascultarea persoanei arestate, existenţa posibilitãţii de a formula recurs împotriva hotãrârii referitoare la arestare etc.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În legãturã cu criticile referitoare la prevederile <>art. 90 din Legea nr. 302/2004 , Curtea constatã cã acestea reglementeazã cu privire la procedura referitoare la audierea persoanei arestate, în funcţie de existenţa sau inexistenţa consimţãmântului la predare. Dupã cum se poate observa, textul nu conţine nicio dispoziţie care sã contravinã dreptului la apãrare sau libertãţii individuale. De altfel, art. 91 alin. (2) din legea criticatã consacrã în mod expres dreptul persoanei arestate de a fi asistatã de un apãrãtor ales sau numit din oficiu.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 alin. (5) şi <>art. 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Constantin Nistor în Dosarul nr. 227/39/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
