Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 583 din 5 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1, 6 si 12, art. 31 si 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 584 din 18 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1, 6 şi 12, art. 31 şi 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cardinal IG" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 34.222/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.832D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile legale criticate au fost modificate în sensul criticilor formulate de autorul sesizãrii, astfel cã excepţia a rãmas fãrã obiect.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 34.222/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1, 6 şi 12, art. 31 şi 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cardinal IG" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect o cerere întemeiatã pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 53, în condiţiile în care nu instituie în sarcina creditorului nicio obligaţie de a dovedi starea de insolvenţã a debitorului, ci instituie o prezumţie de insolvenţã în defavoarea acestuia. Astfel, prevederile art. 3 pct. 1 lit. a) sunt neconstituţionale, deoarece dispun cã neplata unei datorii în termen de 30 de zile de la scadenţã dã dreptul creditorului de a formula o cerere introductivã de deschidere a procedurii insolvenţei, indiferent care ar fi motivul neachitãrii datoriei, iar, potrivit dispoziţiilor art. 31 şi 33, societatea comercialã debitoare, deşi are suficiente bunuri în patrimoniu, precum şi creanţe asupra terţilor, nu-şi poate dovedi starea de solvabilitate, fiind la dispoziţia oricãrui creditor care poate iniţia procedura insolvenţei.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Astfel, specificul procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de procedurã speciale, derogatorii de la dreptul comun, iar valoarea taxelor de timbru este stabilitã de lege în mod diferit în funcţie de obiectul acţiunilor introduse la instanţe, legiuitorul fiind singurul competent a decide cu privire la aceste aspecte.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile art. 3 pct. 1, 6 şi 12, art. 31 şi 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Analizând însã încheierea de sesizare şi notele scrise ale autorului excepţiei, rezultã cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie doar dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi 12, art. 31 alin. (1) teza întâi şi art. 33 alin. (2) teza a doua, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 3: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeazã prin insuficienţa fondurilor bãneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:
a) insolvenţa este prezumatã ca fiind vãditã atunci când debitorul, dupã 30 de zile de la scadenţã, nu a plãtit datoria sa faţã de unul sau mai mulţi creditori; [...]
6. prin creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cãrui creanţã împotriva patrimoniului debitorului este certã, lichidã şi exigibilã de mai mult de 30 de zile; [...]
12. cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusã cererea creditorului, este de 30.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii pe economie;";
- Art. 31 alin. (1) teza întâi: "Orice creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii prevãzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţã poate introduce o cerere introductivã[...]";
- Art. 33 alin. (2) teza a doua: "[...] Dacã debitorul contestã starea de insolvenţã, iar contestaţia sa este ulterior respinsã, el nu va mai avea dreptul sã solicite reorganizarea judiciarã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 21 - accesul liber la justiţie şi art. 53 - restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, Legea nr. 85/2006 a fost modificatã prin Legea nr. 169/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010. Astfel, prin art. I pct. 1 şi 2 a fost modificat art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi 12, astfel:
- Art. 3: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeazã prin insuficienţa fondurilor bãneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:
a) insolvenţa este prezumatã ca fiind vãditã atunci când debitorul, dupã 90 de zile de la scadenţã, nu a plãtit datoria sa faţã de creditor; prezumţia este relativã; [...]
6. prin creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cãrui creanţã împotriva patrimoniului debitorului este certã, lichidã şi exigibilã de mai mult de 90 de zile. Creditorii, inclusiv cei bugetari, vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, dupã compensarea datoriilor reciproce, de orice naturã, suma datoratã acestora va depãşi suma prevãzutã la pct. 12; [...]
12. valoare-prag reprezintã cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusã cererea creditorului. Acesta este de 45.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 85/2006, supuse unor critici similare, au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 1.144 din 16 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008, Curtea a constatat, referindu-se la condiţiile în care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţã, cã acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege şi cã introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvenţã, întrucât cererile introductive care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege nu vor putea produce efecte juridice şi vor fi respinse de judecãtorul-sindic. De asemenea, Curtea a reţinut cã toate textele de lege criticate constituie norme de procedurã a cãror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate sã stabileascã şi reguli de procedurã speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 21 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, reţinând cã o atare criticã este lipsitã de temei, întrucât accesul liber la justiţie, ca de altfel orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în mãsura în care este exercitat cu bunã-credinţã, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egalã mãsurã ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Stabilirea de cãtre legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrãdire dreptului în sine, ci, dimpotrivã, creeazã premisele valorificãrii sale în concordanţã cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
Prin Decizia nr. 954 din 30 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, Curtea a statuat, cu privire la art. 3 pct. 1 lit. a), cã acesta "instituie o prezumţie de insolvenţã pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilã dupã 30 de zile de la scadenţã (în prezent, 90 de zile, nota Curţii Constituţionale). Instituirea acestei prezumţii este justificatã de necesitatea asigurãrii celeritãţii în desfãşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfãşurarea raporturilor de drept comercial, precum şi de nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de insolvenţã, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele privind disponibilitãţile bãneşti ale acestuia.
Cu toate acestea, prezumţia instituitã de art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 nu are caracter absolut. Astfel, debitorul are posibilitatea, potrivit art. 33 alin. (2) din aceeaşi lege, sã conteste existenţa stãrii de insolvenţã, dovedind cã, în realitate, nu sunt întrunite condiţiile pentru constatarea existenţei acesteia".
În ceea ce priveşte critica art. 3 pct. 6 şi 12 din Legea nr. 85/2006, Curtea, prin Decizia nr. 1.138 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, a stabilit cã, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucurã de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecatã, putând institui prevederi speciale în vederea reglementãrii unor situaţii deosebite. O situaţie deosebitã o reprezintã şi starea de insolvenţã cauzatã de culpa debitorului constând în neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile (în prezent 90 de zile, nota Curţii Constituţionale) şi care, sub imperiul celeritãţii specifice soluţionãrii raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmãrind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţã sporitã a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o mãsurã cât mai mare a creanţelor creditorilor.
Acest mod de reglementare este în perfect acord cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, care, dupã cum s-a statuat în numeroase rânduri în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune omogenitate, astfel încât situaţii diferite justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat".
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, prin Decizia nr. 1.247 din 18 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19 decembrie 2008, Curtea a constatat cã "aceasta are în vedere, de fapt, «doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciarã dupã ce anterior a contestat existenţa stãrii de insolvenţã, iar contestaţia i-a fost respinsã. [...] Curtea reţine cã garantarea libertãţii economice trebuie sã aibã loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfãşoarã o activitate economicã. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de platã apare ca justificatã cu prilejul desfãşurãrii procedurii insolvenţei ce urmãreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.
Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însã la dispariţia totalã a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însã nu trebuie sã tindã spre o simplã tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacã va fi respinsã contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de cãtre creditori. Astfel, [...] legea pune la dispoziţie mai multe cãi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiţie".
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
De altfel, Curtea constatã cã, în urma modificãrilor aduse prin Legea nr. 169/2010, o parte dintre criticile formulate de autorul excepţiei au fost înlãturate, legiuitorul mãrind perioada de la 30 la 90 de zile de la scadenţa creanţei dupã care opereazã prezumţia de insolvenţã a debitorului, precum şi valoarea-prag, cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusã cererea creditorului, care a crescut de la 10.000 la 45.000 lei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1, 6 şi 12, art. 31 şi 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cardinal IG" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 34.222/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 mai 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
