Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Nicu Scãpãu în Dosarul nr. 529/2005 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece prevederile art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã nu contravin dispoziţiilor art. 24 din Legea fundamentalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 529/2005, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Nicu Scãpãu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale aflate în apel.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin care nu se criticã reglementarea cuprinsã în art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, ci lipsa prevederilor referitoare la aplicarea sa şi în alte situaţii, autorul susţine cã textul de lege nu garanteazã dreptul constituţional la apãrare. Aceasta, deoarece nu prevede în mod expres garantarea dreptului şi pentru faza actelor premergãtoare.
Tribunalul Tulcea opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece obligaţia organului judiciar de a-i aduce la cunoştinţã autorului infracţiunii cã are dreptul sã fie asistat de un apãrãtor nu poate subzista în cursul efectuãrii actelor premergãtoare, întrucât nu s-a declanşat încã procesul penal, iar fãptuitorul nu a fost pus sub învinuire. Actele premergãtoare au menirea fie de a completa informaţiile pe care organele de urmãrire penalã le au cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni, fie numai sã verifice aceste informaţii spre a se putea desprinde concluziile corespunzãtoare în legãturã cu începerea urmãririi penale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate reflectã şi concretizeazã, cu privire la procesul penal, prevederile referitoare la dreptul la asistenţã juridicã în tot cursul procesului penal. Or, momentul începerii procesului penal coincide cu cel al începerii urmãririi penale şi înainte de acest moment nu se poate vorbi de învinuit, deoarece cel care a sãvârşit infracţiunea este denumit fãptuitor, fãrã a avea încã o calitate procesualã. Prin urmare, în afara procesului penal nu poate fi instituitã obligativitatea organelor judiciare de a aduce la cunoştinţã celor interesaţi cã au dreptul la asistenţã juridicã. Dimpotrivã, în caz contrar s-ar încãlca tocmai textul constituţional invocat, care stabileşte cã dreptul la apãrare este garantat "în tot cursul procesului penal" şi nu în afara lui.
Momentul desfãşurãrii actelor premergãtoare nu face parte din procesul penal la care fac trimitere textul criticat şi textul constituţional. Prin urmare, garanţiile prevãzute pentru procesul penal nu au aplicare în faza anterioarã acestuia.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate, care obligã organele judiciare sã aducã la cunoştinţã învinuitului sau inculpatului cã are dreptul de a fi asistat de un apãrãtor, nu fac altceva decât sã concretizeze dreptul constituţional la apãrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, cu urmãtorul conţinut:
Art. 171 alin. 1 - Asistenţa învinuitului sau a inculpatului: "Învinuitul sau inculpatul are dreptul sã fie asistat de apãrãtor în tot cursul urmãririi penale şi al judecãţii, iar organele judiciare sunt obligate sã-i aducã la cunoştinţã acest drept."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nu poate reţine, aşa cum susţine autorul excepţiei, încãlcarea dreptului la apãrare, prin aceea cã textul de lege criticat nu are în vedere şi faza premergãtoare începerii urmãririi penale. În aceastã fazã nu se aduc acuzaţii niciunei persoane, deci nu existã încã un învinuit sau un inculpat pentru sãvârşirea unei fapte penale, astfel cã nu se pune problema dreptului la apãrare.
Pe de altã parte, nici textul de lege criticat şi nici o altã dispoziţie legalã nu împiedicã persoana vizatã de cercetãrile efectuate anterior începerii urmãririi penale sã ofere organelor de urmãrire penalã, chiar asistatã de avocat, informaţii, date şi explicaţii de naturã sã previnã o eventualã învinuire nejustificatã.
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, sub aspectul garantãrii dreptului la apãrare în tot cursul procesului penal, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 17 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, şi nr. 13 din 16 ianuarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003. Cu acele ocazii Curtea a constatat cã nu existã nici o contradicţie între dispoziţiile legale criticate şi prevederile art. 24 din Constituţie, textul reglementând în detaliu însuşi principiul constituţional al dreptului la apãrare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Nicu Scãpãu în Dosarul nr. 529/2005 al Tribunalului Tulcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
