Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 582 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 426 din 23 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alglast" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.981/211/2008 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 13.981/211/2008, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alglast" - S.R.L. din Cluj-Napoca.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor art. 11, art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care garanteazã dreptul persoanei la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în mãsura în care instanţa, ulterior pronunţãrii ordonanţei de platã şi somãrii debitorului sã achite datoria, poate reveni asupra propriei hotãrâri prin admiterea cererii în anulare. Astfel, instanţa intervine în favoarea debitorului de rea-credinţã care, invocând propria culpã - nedepunerea întâmpinãrii în termenul legal, este repus ope legis în dreptul de a formula actul procedural şi de a propune probe şi excepţii, dupã ce în prealabil fusese decãzut din acest drept şi prezumat cã a recunoscut creanţa ce face obiectul ordonanţei de platã.
Judecãtoria Cluj-Napoca apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 decembrie 2007, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 13: "(1) Împotriva ordonanţei de platã debitorul poate formula cerere în anulare.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa care a emis ordonanţa de platã.
(3) Cererea în anulare nu suspendã executarea. Suspendarea va putea fi însã încuviinţatã, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cãrei cuantum va fi fixat de instanţã.
(4) Dacã instanţa învestitã admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa de platã, pronunţând o hotãrâre irevocabilã. Prevederile art. 9 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (3), art. 21 alin. (1) şi (3), precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru reglementarea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii.
Astfel, în temeiul ordonanţei, creditorul unei creanţe certe, lichide şi exigibile de platã a unor sume de bani ce rezultã din contractul comercial depune o cerere la instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. Debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare, nedepunerea acesteia echivalând cu o recunoaştere a pretenţiilor creditorului, potrivit <>art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 . În cazul în care debitorul contestã creanţa, iar instanţa constatã cã aceastã contestaţie este întemeiatã, va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilã. În aceastã situaţie, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecatã potrivit dreptului comun.
În situaţia în care contestaţia nu este întemeiatã, în urma verificãrii cererii creditorului, pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa emite o ordonanţã de platã, în care se precizeazã suma şi termenul de platã. Acest termen nu poate fi mai mic de 10 zile şi nu va depãşi 30 de zile de la data comunicãrii ordonanţei de platã, cu excepţia cazului în care pãrţile se înţeleg altfel.
Împotriva ordonanţei de platã, debitorul poate formula cerere în anulare, care nu suspendã executarea ordonanţei. În fine, ordonanţa de platã, devenitã irevocabilã ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
Curtea constatã cã specificul domeniului supus reglementãrii a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintã, evident, o cale de atac împotriva ordonanţei. Împrejurarea cã legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridicã diferitã de aceea a cãilor de atac de drept comun nu relevã niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 129 din Constituţie. Într-adevãr, în mãsura în care textul constituţional de referinţã foloseşte termenul generic de "cãi de atac", fãrã a le identifica şi a le caracteriza, respectiv fãrã a se referi in terminis la apel şi recurs, ipotezã în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost convertitã într-un criteriu de constituţionalitate, legiuitorul ordinar este deplin îndreptãţit ca în considerarea anumitor particularitãţi sã opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun.
O asemenea concluzie rezultã, de altfel, din chiar formula redacţionalã adoptatã de legiuitorul constituţional, potrivit cãreia stabilirea regimului juridic al cãilor de atac este de competenţa exclusivã a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuţiilor prevãzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte competenţa şi procedura de judecatã, evident cu condiţia ca nicio normã de procedurã sã nu contravinã vreunei dispoziţii constituţionale.
Pe de altã parte, Curtea constatã cã reglementarea acestei cãi de atac constituie expresia aplicãrii în plan legislativ a garanţiei constituţionale privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, în condiţiile în care creditorul, în cazul în care i s-a respins cererea, are posibilitatea de a formula, potrivit dreptului comun, o acţiune în pretenţii prin care îşi poate valorifica dreptul, în virtutea egalitãţii de arme care guverneazã procesul civil, apare ca justã şi echitabilã punerea la dispoziţia debitorului a cererii în anularea ordonanţei de platã. Aceastã soluţie se impune cu atât mai mult cu cât, în lipsa ei, debitorul nu ar mai avea nicio cale de a evita executarea silitã, în condiţiile aplicãrii <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , potrivit cãruia, cu prilejul contestaţiei la executare, este prohibitã invocarea unor apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, obiect al acesteia putând constitui doar aspectele legate de procedura de executare. Aşa fiind, prin instituirea unei atare interdicţii, legiuitorul a urmãrit sã înlãture posibilitatea unor eventuale abuzuri, constând în reiterarea unor apãrãri de fond, pe calea contestaţiei la executare, dupã ce acestea au fost invocate în cererea în anulare şi au fost respinse.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alglast" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.981/211/2008 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
