Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 581 din 3 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.113 din 9 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Dan Niculescu în Dosarul nr. 1.687/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând în acest sens cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţionalã statuând cã acesta nu contravine normelor constituţionale şi internaţionale invocate ca fiind încãlcate şi în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 iulie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.687/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocatã de Dan Niculescu într-o cauzã având ca obiect o cerere de reexaminare a taxei de timbru.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat, prevãzând caracterul irevocabil al încheierii prin care se soluţioneazã cererea de reexaminare a taxei de timbru, este contrar prevederilor art. 11 şi 20 din Constituţie, prin raportare la "prevederile imperative ale Convenţiei europene a drepturilor omului (inclusiv protocoalele adiţionale) privind obligativitatea ca orice hotãrâre sã fie supusã la cel puţin douã grade de jurisdicţie".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând în acest sens cã posibilitatea exercitãrii unei cãi de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare a taxei de timbru ar afecta grav principiul celeritãţii, care guverneazã soluţionarea acestei chestiuni prealabile.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate este neîntemeiatã. Aratã, în acest sens, cã textul de lege criticat a mai fost examinat de cãtre Curtea Constituţionalã, prin raportare la prevederile art. 11, 20 şi 21 din Constituţie, iar prin deciziile nr. 42 din 27 ianuarie 2005 şi nr. 164 din 22 martie 2005, Curtea a statuat în sensul conformitãţii lor cu normele fundamentale invocate ca fiind încãlcate şi în prezenta cauzã. În plus, precizeazã cã textul de lege criticat nu încalcã nici prevederile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, "care consacrã dreptul la un recurs efectiv, întrucât însãşi cererea de reexaminare a taxei de timbru este o cale de atac în sensul celei reglementate de aceste dispoziţii legale".
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 sunt constituţionale. Textul de lege criticat conţine o normã de procedurã, care vizeazã un incident procedural prealabil antamãrii fondului de cãtre instanţa de judecatã, iar soluţionarea acestei chestiuni prealabile este guvernatã de principiul celeritãţii, care ar fi grav afectat prin posibilitatea exercitãrii unei cãi de atac împotriva încheierii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum acestea au fost modificate prin <>art. V pct. 2 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Aceste dispoziţii au urmãtorul conţinut:
- Art. 18 alin. (3): "Cererea se soluţioneazã în camera de consiliu de un alt complet, fãrã citarea pãrţilor, prin încheiere irevocabilã."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 11 şi 20 din Constituţie, referitoare la cuprinderea în dreptul intern a tratatelor internaţionale ratificate de Parlament, respectiv la prioritatea faţã de reglementãrile interne a pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. Aceste norme constituţionale sunt raportate, la modul general, la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi la protocoalele adiţionale la Convenţie. Din referirile exprese la prevederile acestor instrumente juridice internaţionale rezultã cã autorul are în vedere art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, ratificate de România prin <>Legea nr. 30/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994. Aceste norme internaţionale prevãd:
- Art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale - "Dreptul la un recurs efectiv":
"Orice persoanã, ale cãrei drepturi şi libertãţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.";
- Art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie - "Dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã":
"1. Orice persoanã declaratã vinovatã de o infracţiune de cãtre un tribunal are dreptul sã cearã examinarea declaraţiei de vinovãţie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdicţie superioarã. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.
2. Acest drept poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore, aşa cum acestea sunt definite de lege, sau când cel interesat a fost judecat în primã instanţã de cãtre cea mai înaltã jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitãrii sale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale şi internaţionale invocate, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în mod constant cã accesul liber la justiţie nu înseamnã acces la toate structurile judecãtoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie. Acest drept poate fi supus unor condiţionãri de fond şi de formã, iar existenţa uneia ori a mai multe cãi de atac nu este impusã, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte.
Condiţiile de exercitare a dreptului de acces liber la justiţie, precum şi a cãilor de atac sunt prevãzute de norme juridice de drept procesual, textul de lege criticat în prezenta cauzã având o astfel de naturã. Or, conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", iar art. 129 din Legea fundamentalã prevede cã, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
Curtea Constituţionalã nu poate reţine pretinsa încãlcare a art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Sintagma "recurs efectiv" din denumirea articolului invocat nu are semnificaţia unei cãi de atac împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti, ci se referã la dreptul persoanei de a recurge, prin cerere, la o instanţã judecãtoreascã, în vederea soluţionãrii cauzei sale. Or, potrivit <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , împotriva modului de stabilire a taxei de timbru se poate face cerere de reexaminare, astfel cã nu se poate susţine lipsa oricãrei cãi de atac.
Mai mult, Curtea observã cã cererea prin care se contestã modul de stabilire a taxei de timbru nu priveşte fondul litigiului dedus judecãţii, ci solicitã doar un control asupra legalitãţii şi temeiniciei sumei ce reprezintã taxa judiciarã de timbru, condiţie prealabilã a accesului la instanţã.
În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cãrora dispoziţiile <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 contravin prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, Curtea observã cã nici acestea nu pot fi reţinute, normele internaţionale invocate având aplicabilitate doar în materie penalã. De altfel, legislaţia naţionalã poate deroga chiar şi de la aceastã reglementare, conform prevederilor pct. 2 din acelaşi articol, în situaţii de excepţie, prevãzute în text.
Prin urmare, Curtea constatã cã textul de lege atacat nu contravine reglementãrilor internaţionale invocate, astfel cã şi criticile de neconstituţionalitate faţã de art. 11 şi 20 din Legea fundamentalã sunt neîntemeiate.
De altfel, Curtea Constituţionalã a mai soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi o motivare similarã, prin <>Decizia nr. 42 din 27 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2005, respingând excepţia ca neîntemeiatã. Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina modificarea jurisprudenţei la care s-a fãcut referire, soluţia şi considerentele ce au stat la baza acesteia sunt integral valabile şi în prezenta cauzã şi se impun a fi menţinute.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Dan Niculescu în Dosarul nr. 1.687/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
