Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 580 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 si art. 278^1 alin. 4, 6 si 7 din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioana Butum, Rose Marie Mândru, Corina Ion Mãdãlina, Daniel Stanciu, Florin Mihãiţã Tuţu, Mirela Avãdanii, Constantin Tãnase şi Octavia Maria Cãpâlneanu în Dosarul nr. 22.345/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. La apelul nominal rãspunde, pentru autorii excepţiei, avocatul ales, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Având cuvântul, reprezentantul autorilor excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã, reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 26 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 22.345/1/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioana Butum, Rose Marie Mândru, Corina Ion Mãdãlina, Daniel Stanciu, Florin Mihãiţã Tuţu, Mirela Avãdanii, Constantin Tãnase şi Octavia Maria Cãpâlneanu cu prilejul soluţionãrii plângerii formulate împotriva ordonanţei procurorului de neîncepere a urmãririi penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciazã cã prevederile art. 16 şi art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 şi art. 53 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, s-a susţinut cã textele de lege criticate nu permit celui care a formulat plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã: - sã administreze proba cu martori, soluţionarea plângerii urmând a se face pe baza actelor dosarului şi a eventualelor înscrisuri noi prezentate; - sã îşi valorifice dreptul de a solicita despãgubiri civile, precum şi dreptul de a solicita tragerea la rãspundere civilã a pãrţii responsabile civilmente, câtã vreme, în astfel de cazuri, nu se citeazã, potrivit art. 278^1 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, decât persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi persoana care a fãcut plângerea, încãlcându-se astfel dreptul de acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil, precum şi principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, consacrate de normele constituţionale şi de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa. Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. - Art. 16: "Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmãririi penale, fie în faţa instanţei de judecatã pânã la citirea actului de sesizare. Persoana responsabilã civilmente poate interveni în procesul penal pânã la terminarea cercetãrii judecãtoreşti la prima instanţã, luând procedura din stadiul în care se aflã în momentul intervenţiei. Partea responsabilã civilmente are, în ce priveşte acţiunea civilã, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau inculpat." - Art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7: "Persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeazã. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedicã soluţionarea cauzei. Când judecãtorul considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. [...] La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecãtorul dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale şi apoi procurorului. [...] Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã limitarea mijloacelor de probã care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, realizatã prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, este justificatã având în vedere natura juridicã a acestei plângeri, care nu vizeazã judecarea propriu-zisã a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizeazã un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului atacate, sub aspectul legalitãţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionãrii plângerii, instanţa sã verifice pe baza lucrãrilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecatã atacate, dacã aceastã soluţie a fost sau nu dispusã cu respectarea dispoziţiilor legale. Pe cale de consecinţã, dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã nu încalcã prevederile constituţionale şi dispoziţiile internaţionale invocate în motivarea excepţiei, legiuitorul reglementând instituţia plângerii în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã ca un rãspuns la necesitatea garantãrii unei exercitãri neîngrãdite a dreptului de acces liber la justiţie al oricãrei persoane, pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Totodatã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 4 şi alin. 6 din Codul de procedurã penalã (care prevãd persoanele care se citeazã la soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã) ori ale art. 16 din acelaşi Cod (privind introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente) nu încalcã prevederile constituţionale invocate, ele reprezentând o garanţie a realizãrii dreptului de acces liber la justiţie. Stabilirea unor reguli speciale de procedurã în cazul judecãrii plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã, precum şi a unor reguli privitoare la persoanele care se citeazã în astfel de cauze, respectiv persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi persoana care a fãcut plângerea, ori regula conform cãreia singurele probe admise sunt înscrisurile noi, este realizatã de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedurã, ca modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, însã în formele şi modalitãţile instituite de lege. Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 54 din 26 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arãtate. Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioana Butum, Rose Marie Mândru, Corina Ion Mãdãlina, Daniel Stanciu, Florin Mihãiţã Tuţu, Mirela Avãdanii, Constantin Tãnase şi Octavia Maria Cãpâlneanu în Dosarul nr. 22.345/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE, ION PREDESCU
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
