Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 58 din 26 martie 1998  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 si ale art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 58 din 26 martie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 si ale art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 207 din 3 iunie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 şi ale art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura penalã, invocatã de Donea Eugen în Dosarul nr. 3.453/1996 al Tribunalului Buzau - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 19 martie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26 martie 1998.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 iulie 1997, Tribunalul Buzau - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 şi ale art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura penalã, invocatã de Donea Eugen în Dosarul nr. 3.453/1996, aflat pe rolul acestei instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 şi ale art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura penalã sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãrora "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitãţii mandatului, arestatul se poate plange judecãtorului, care este obligat sa se pronunţe prin hotãrâre motivatã. Prelungirea arestãrii se aproba numai de instanta de judecata".
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta arata ca aceasta este intemeiata, în privinta dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, deoarece aceste prevederi sunt neconstituţionale, dacã sunt interpretate în sensul ca arestarea în cursul judecaţii dureazã pana la soluţionarea definitiva a cauzei, fãrã a fi necesarã prelungirea arestãrii.
Excepţia privitoare la art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura penalã este consideratã de instanta ca intemeiata numai sub aspectul procedural, întrucât, pana la judecarea recursului, termenul de arestare prevãzut în mandat ar putea fi depãşit, asa încât dispoziţia este constituţionalã numai dacã şi judecarea recursului se face înãuntrul duratei pentru care s-a prevãzut mãsura arestãrii.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate s-au cerut, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca, "de vreme ce în art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã se prevede ca, în cursul judecaţii, arestarea inculpatului dureazã pana la soluţionarea definitiva a cauzei, acest text intra în conflict direct cu prevederile art. 23 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãrora arestarea se poate face pe o durata de cel mult 30 de zile".
În acelaşi punct de vedere se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora "Recursul declarat impotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestãrii preventive nu este suspensiv de executare, iar recursul declarat impotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea arestãrii preventive este suspensiv de executare", este neîntemeiatã, deoarece aceste dispoziţii nu contravin prevederilor constituţionale. În acest sens se arata ca nici un text din Constituţie nu se opune tezei potrivit cãreia recursul procurorului, în materia liberãrii inculpatului de sub puterea mandatului de arestare, este suspensiv de executare. În susţinerea acestuia se menţioneazã ca, în art. 128 din Constituţie, se precizeazã numai faptul ca, impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac în condiţiile legii. Din interpretarea acestui text rezulta ca mecanismul în care funcţioneazã cãile de atac şi efectele pe care le produc sunt stabilite de lege, în speta de Codul de procedura penalã. În consecinta, dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, "deoarece, dacã în cursul judecãrii procesului ar fi respectate, în toate cazurile, termenele fixate prin lege, s-ar evita situaţiile nedorite, ajungandu-se ca procurorul sa declare recurs în ultima zi în care inculpatul urmeazã sa fie pus în libertate".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, constata urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei cu care a fost legal sesizatã.
În legatura cu invocarea neconstitutionalitatii art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998, a constatat ca dispoziţia, potrivit cãreia "Arestarea inculpatului în cursul judecaţii dureazã pana la soluţionarea definitiva a cauzei", este neconstitutionala, urmând, în ceea ce priveşte durata arestãrii, sa se facã aplicarea directa a art. 23 alin. (4) din Constituţie.
Având în vedere prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii, rezulta ca, potrivit alin. (6) din acelaşi articol, excepţia de fata urmeazã a fi respinsã ca inadmisibila.
Pentru aceleaşi motive urmeazã a fi respinsã excepţia de neconstituţionalitate a art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura penalã, deoarece prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 22 din 10 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, s-a statuat ca prevederile respective "sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã în sensul ca efectul suspensiv al recursului declarat impotriva încheierii prin care s-a dispus asupra prelungirii arestãrii preventive poate depãşi durata de 30 de zile prevãzutã la art. 23 alin. (4) din Constituţie".
Dupã cum se arata în aceasta decizie, recursul nu poate avea ca efect prelungirea arestãrii, cu atât mai mult cu cat priveşte o hotãrâre judecãtoreascã prin care s-a respins prelungirea acesteia.
De aceea efectul suspensiv al recursului este constituţional numai în limitele duratei mandatului de arestare emis anterior fie de cãtre un procuror, fie de cãtre instanta judecãtoreascã, iar aceasta durata nu poate fi mai mare de 30 de zile, dupã cum prevede art. 23 alin. (4) din legea fundamentalã, fãrã a distinge între arestarea în faza urmãririi penale sau în faza judecaţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 şi ale art. 159 alin. 7 teza a treia din Codul de procedura penalã, invocatã de Donea Eugen în Dosarul nr. 3.453/1996 al Tribunalului Buzau - Secţia penalã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 martie 1998.


PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,
Carmen Daniela Manea

--------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016